ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2011

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele;

Prin Rezoluția nr. 1931/P/2010 din 7 ianuarie 2011,

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel

București a dispus în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

, neînceperea

urmăririi penale față de C.M. - judecător la Judecătoria Sectorului 3

București, B.A.O., G.B.A. și C.A.A.M.

-

judecători la Tribunalul București, M.M.C. -

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București,

A.N.M.

- procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul

București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de

art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 289 C.

pen., art. 291 C. pen.

și art. 242 alin. (1) C. pen.

În fapt, petenții au solicitat efectuarea de

cercetări penale față

de magistrații

menționați pentru faptul că ar fi judecat o cauză privind

o plângere formulată împotriva rezoluției procurorului

adoptată în

dosarul nr. 392/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria

Sectorului 3 București, cât și

împotriva rezoluției nr. 2317/ll-2/2007 a

prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 3 București care nu aparține acestora,

adoptându-se o

soluție care nu corespunde realității.

De asemenea au reclamat faptul că judecătorul C.M.

a reținut în mod abuziv adresa nr. 545/ll-2/2008

din 10 martie 2005 a

Parchetului de

pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, adresată

spre competentă soluționare Judecătoriei

Sectorului 3 București,

introducând-o la dosar la finalizarea căilor de

atac.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a

rezultat că prin

sentința nr. 337/2008

pronunțată în dosarul nr. 2995/301/2008 al

Judecătoriei Sectorului 3

București, judecătorul C.M. a

dispus

respingerea ca tardivă a plângerii formulate de petenții B.C.

și G.G.

împotriva rezoluției nr. 392/P/2006 a

Parchetului

de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

Soluția a fost menținută în calea de atac a

recursului de către

judecătorii B.A.O.,

G.B.A. și C.A.A.M.

Soluțiile menționate au avut la bază și

concluziile procurorului.

Verificările efectuate nu au reținut comiterea

vreunei fapte în

sarcina magistraților sus-menționați care să atragă o

răspundere penală.

Prin rezoluția nr. 293/l1-2/2011 din 9 februarie 2011,

a fost respinsă ca

neîntemeiată

plângerea formulată de petenții B.C. și G.G.

împotriva soluției adoptată

în dosarul nr. 1931/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva sus-arătatei rezoluții petenții B.C. și G.G.

au formulat plângere la instanță.

Prin sentința penală nr. 198 din 21 aprilie 2011

a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, a fost respinsă ca

nefondată plângere formulată de petenți.

Curtea, a reținut că în cauză nu sunt probe din

care să rezulte

că vreunul dintre

magistrații reclamați de către petenți ar fi comis vreo

faptă penală,

așa cum se menționează în sesizarea inițială a Parchetului, de către petenți.

Împotriva

acestei din urmă sentințe, petenții au formulat recursurile de față.

Recursurile sunt inadmisibile.

Potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței,

persoana

vătămată , precum și orice alte persoane pot face plângere

la

judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc.

pen., judecătorul ,

soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată

prin sentință,

ca în speță, iar potrivit

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel

cum acesta a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr.

202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător

potrivit alin. 8 nu se mai poate exercita nici o

cale de atac, astfel că

sentința pronunțată în aceste condiții este

definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibile

recursurile declarate de petiționarii B.C. și G.G.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții

petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate

de petiționarii

B.C.

și G.G.

împotriva

sentinței penale nr. 198 din

21

aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie

2011.