ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3303/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 108 din data de 12 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2433/2/2010 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au fost respinse ca tardiv formulate plângerile petenților C.I. și C.A. A fost menținută Rezoluția nr. 556/P/2007 din data de 22 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin rezoluția de mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de magistrații judecători D.S. și N.C. de la Tribunalul București, de notarul public C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 248 1 C. pen., art. 256 C. pen.

și a numiților I.S., I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. și totodată în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de grefierul B.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. S-a constatat prin sentința penală mai sus arătată că plângerea depusă de cei doi petenți nu a fost făcută în termenul de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de soluționare, potrivit art. 277 - 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Împotriva Sentinței penale nr. 108 din data de 12 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, au declarat recurs petenții C.I.

și C.A. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, prin Decizia penală nr. 4211 din 24 noiembrie 2010, recursul declarat de petiționarul C.A. și a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva aceleași sentințe. A casat în parte sentința și a trimis spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București, plângerea formulată de petiționarul C.A. S-au menținut dispozițiile sentinței cu privire la C.I. Reluând ciclul procesual, Curtea de Apel București a constatat că dosarul trimis de la Înalta Curte de Casație și Justiție spre rejudecare a fost înregistrat la Curtea de Apel București la data de 17 octombrie 2012, iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 26 octombrie 2012 când au fost citați cei doi petenți și intimații D.S., N.C., C.P., I.S., I.A.

și B.M. Ulterior a fost citat numai petentul C.A. pentru celălalt petent soluția fiind rămasă definitivă la Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța de fond a mai constatat că la cele șase termene acordate pentru citarea petentului C.A. și prezentarea acestuia în fața instanței pentru susținerea plângerii sale, acesta nu s-a prezentat, astfel că la judecata în fond a cauzei la data de 23 martie 2012 aceasta s-a făcut cu procedura completă, însă în lipsa petentului. Curtea de Apel, verificând Rezoluția nr. 556 din data de 22 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cât și actele preliminare efectuate în cauză, a constatat că Parchetul, în mod corect, a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru infracțiunile arătate mai sus.

S-a reținut astfel ca, contractul de întreținere declarat valabil, încheiat în fața notarului, s-a făcut conform dispozițiilor legale în materie, notarul neavând vreo culpă la încheierea acestuia. Pentru că totul s-a desfășurat în jurul acestui contract, instanța de fond a considerat că toți participanții activi și pasivi la încheierea acestuia nu au încălcat legea, motiv pentru care, a apreciat că, în mod legal, soluția dată de procuror a fost cea de neîncepere a urmăririi penale. Față de aceste împrejurării, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată și obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs petenții C.I.

și C.A. Recursul declarat de petiționari împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la literele a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționari a fost pronunțată la data de 23 martie 2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii C.I. și C.A. împotriva Sentinței penale nr. 131/F din 23 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - N