ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3303/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 108 din data de 12

aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2433/2/2010 de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, au fost respinse ca tardiv formulate

plângerile petenților C.I. și C.A.

A fost menținută

Rezoluția nr. 556/P/2007 din data de 22 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București. S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin rezoluția de mai

sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen. față de magistrații judecători D.S. și N.C. de la Tribunalul București, de

notarul public C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 C.

pen., 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 248

1

C.

pen., art. 256 C. pen. și a numiților I.S., I.A. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. și totodată în baza art. 10 lit. c) C.

proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de grefierul B.M. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a constatat prin

sentința penală mai sus arătată că plângerea depusă de cei doi petenți nu a

fost făcută în termenul de 20 de zile de la data comunicării de către procuror

a modului de soluționare, potrivit art. 277 - 278 C. proc. pen., la judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță.

Împotriva Sentinței

penale nr. 108 din data de 12 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

București, au declarat recurs petenții C.I. și C.A.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis, prin Decizia penală nr. 4211 din 24 noiembrie

2010, recursul declarat de petiționarul C.A. și a respins, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva aceleași sentințe.

A casat în parte

sentința și a trimis spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de

Apel București, plângerea formulată de petiționarul C.A.

S-au menținut

dispozițiile sentinței cu privire la C.I.

Reluând ciclul

procesual, Curtea de Apel București a constatat că dosarul trimis de la Înalta

Curte de Casație și Justiție spre rejudecare a fost înregistrat la Curtea de

Apel București la data de 17 octombrie 2012, iar primul termen de judecată a

fost stabilit pentru data de 26 octombrie 2012 când au fost citați cei doi

petenți și intimații D.S., N.C., C.P., I.S., I.A. și B.M. Ulterior a fost citat

numai petentul C.A. pentru celălalt petent soluția fiind rămasă definitivă la

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de fond a

mai constatat că la cele șase termene acordate pentru citarea petentului C.A.

și prezentarea acestuia în fața instanței pentru susținerea plângerii sale,

acesta nu s-a prezentat, astfel că la judecata în fond a cauzei la data de 23

martie 2012 aceasta s-a făcut cu procedura completă, însă în lipsa petentului.

Curtea de Apel,

verificând Rezoluția nr. 556 din data de 22 iulie 2007 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, cât și actele preliminare efectuate în cauză, a

constatat că Parchetul, în mod corect, a dispus neînceperea urmăririi penale

față de intimați pentru infracțiunile arătate mai sus.

S-a reținut astfel

ca, contractul de întreținere declarat valabil, încheiat în fața notarului, s-a

făcut conform dispozițiilor legale în materie, notarul neavând vreo culpă la

încheierea acestuia. Pentru că totul s-a desfășurat în jurul acestui contract,

instanța de fond a considerat că toți participanții activi și pasivi la

încheierea acestuia nu au încălcat legea, motiv pentru care, a apreciat că, în

mod legal, soluția dată de procuror a fost cea de neîncepere a urmăririi

penale.

Față de aceste

împrejurării, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

pct. 8 lit. a) C.

proc. pen., plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată și obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței

sus-menționate a declarat recurs petenții C.I. și C.A.

Recursul declarat de

petiționari împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) și (8) din același cod,

judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la

literele a), b), c) de la alin. (8).

Conform prevederilor

art. 278

1

alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie

2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză, hotărârea

recurată de petiționari a fost pronunțată la data de 23 martie 2012, ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea

exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În raport de

considerentele expuse, urmează a fi respinse, ca inadmisibile, recursurile

declarate de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii C.I. și C.A. împotriva

Sentinței penale nr. 131/F din 23 martie 2012 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Obligă petiționarii

la plata sumei de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - N