ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2087/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2087/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Se constată că prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Brașov sub nr. 2651/42/2007 I.E.M. prin mandatar Ș.M. a acționat în

judecată pe SC R. SRL, B.V., I.V., T.O. și U.F., contestând Decizia nr. 505 din

12 februarie 2007 emisă de SC R. SRL și solicitând ca prin hotărârea pe care instanța

o va pronunța să dispună anularea parțială a deciziei sus-menționate,

constatarea preluării abuzive a imobilului situat în Brașov, str. L. nr. 51

înscris în C.F. 25731, top inițial 72/1 și 73/1, restituirea în natură a

apartamentelor situate în imobilul în litigiu înscrise sub A 2, A 3, A 4 și A 5

prin compararea titlurilor, rectificarea C.F., prin radierea dreptului de

proprietate al Statului Român și al celorlalți pârâți și predarea imobilului în

deplină proprietate și posesie reclamantei.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că imobilul în litigiu a aparținut soțului său pe care l-a

moștenit, că imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950,

iar apartamentele ce îl alcătuiau au fost înstrăinate chiriașilor. Că titlul

său de proprietate, care trebuie comparat cu cel al pârâților, persoane fizice,

este preferabil acestora, deoarece chiriașii au dobândit prin cumpărare de la

un neproprietar - respectiv SC R. SRL și cu rea-credință, în timpul procesului

de revendicare și înaintea soluționării cererii de restituire formulată de

reclamantă în temeiul Legii nr. 112/1995.

În subsidiar,

reclamanta a solicitat despăgubiri bănești pentru imobil la valoarea de

circulație pentru apartamentele vândute, având în vedere că Fondul Proprietatea

nu este funcțional, astfel că nu se va ajunge la acordarea efectivă a

despăgubirilor.

În drept, reclamanta

și-a fondat acțiunea pe dispozițiunile art. 2 și 24 din Legea nr. 10/2001, art.

480 C. civ., Legea nr. 7/1996 și Decretul-lege nr. 115/1938.

La termenul din 14

mai 2007 reclamanta și-a modificat acțiunea solicitând ca în situația în care

nu-i vor fi restituite în natură cele 4 apartamente vândute și terenul aferent,

să se procedeze la compensarea acestora cu alte imobile - terenuri și

construcții, aflate pe alte amplasamente și numai în subsidiar despăgubiri

bănești.

La termenul de

judecată din 11 iunie 2007, reclamanta a depus o nouă modificare de acțiune,

arătând că înțelege să se judece și cu S.A., succesoarea defunctului B.V.,

pentru motivele arătate în acțiunea inițială.

Prin Sentința nr.

28/S din 4 octombrie 2008, Tribunalul Brașov a respins ca nefondată acțiunea

civilă formulată și modificată a reclamantei I.E.M. prin mandatar Ș.M. în

contradictoriu cu pârâții SC R. SRL, I.V., T.O., U.F. și S.A.

Acțiunea împotriva

pârâtului B.V. a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

lipsită de capacitate procesuală. Cererea formulată de pârâții persoane fizice

privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată a fost și ea

respinsă nefiind dovedită.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 1308 din 18 decembrie

1998 a Curții de Apel Brașov, care operează cu putere de lucru judecat în

cauză, s-a respins acțiunea reclamantei privind constatarea nevalabilității

titlului statului asupra imobilului din Brașov, str. L. nr. 51, rectificarea

C.F. 25731 Brașov top 72/1 și 73/1 și revendicarea imobilului, reținându-se că

acesta a trecut în mod legal în proprietatea statului, astfel că nu se mai pot

pune în discuție aceste chestiuni, stabilindu-se printr-o hotărâre

judecătorească ulterioară o altă situație de fapt ori să se dea o altă

rezolvare acelorași probleme de drept.

În ceea ce privește

solicitarea reclamantei de restituire în natură a apartamentelor înstrăinate

foștilor chiriași, în urma comparării titlurilor exhibate de părți, instanța a

constatat că acest petit îmbracă forma unei cereri în revendicare formulată

potrivit dreptului comun în temeiul art. 480 C. civ. și că prin dispoziția

emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantei i-au fost acordate măsuri

reparatorii prin echivalent în temeiul art. 18 din Legea nr. 10/2001 pentru

cele 4 apartamente înstrăinate chiriașilor. Singura modalitate de înlăturare a

aplicării acestei dispoziții legale o constituie, prin prisma legii speciale,

constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare prin procedura

prevăzută de art. 45 din Legea nr. 10/2001 - ceea ce reclamanta nu a făcut

dovada în cauză.

În consecință, titlul

pârâților asupra apartamentelor dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995 fiind

valabil și înscris în C.F., reclamanta nu este în măsură a exhiba un titlu

asupra imobilului, câtă vreme s-a constatat valabilitatea preluării acestuia de

către stat.

Tribunalul a

înlăturat și solicitarea subsidiară a reclamantei de acordare a despăgubirilor

bănești - pe considerentul că în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007, ulterior introducerii

contestației și ale căror prevederi fiind de procedură sunt de imediată

aplicare, statuează că posibilitatea acordării despăgubirilor se face potrivit

Capitolelor 5 și 5

1

din Titlul VII de către Comisia Centrală de

Stabilire a Despăgubirilor și respectiv de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, instanța neputându-se substitui atribuțiilor

acestor autorități desemnate de lege.

De asemenea, instanța

a menționat că procedura acordării despăgubirilor și concretizarea formei

acestora este ulterioară fazei judiciare de soluționare a contestației

împotriva dispoziției de restituire ori fazei administrative de soluționare a

notificării.

Curtea de Apel

Brașov, prin Decizia nr. 12/Ap din 10 februarie 2009, a respins ca nefondat

apelul declarat de I.E.M. împotriva Sentinței civile nr. 28/s din 04 februarie

2008 pronunțată de Tribunalul Brașov.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, întocmai instanței de fond, puterea de

lucru judecat a Deciziei civile nr. 1308 din 18 decembrie 1998 a Curții de Apel

Brașov - privind valabilitatea titlului statului și de aici netemeinicia

cererii de rectificare a C.F. 25731 Brașov.

S-a constatat

totodată că atâta timp cât contractele de vânzare-cumpărare încheiate în

temeiul Legii nr. 112/1995 nu au fost anulate, pârâții foști chiriași se bucură

de protecția art. 18 Legea nr. 10/2001 și că prin procedeul comparării de

titluri s-ar ajunge la eludarea valabilității contractelor și a Legii nr.

10/2001 ale cărei dispoziții în materie de revendicare ar fi înlăturate prin

norma generală înscrisă în art. 480 C. civ., contrar principiului că în

concursul dintre cele două categorii de acte normative, primele se aplică cu

prioritate.

În sistemul de

publicitate a cărților funciare, reglementat prin Decretul-Lege nr. 115/1938,

procedeul comparării titlurilor este mai greu de imaginat, de vreme ce

prezumția legală conferită de acest sistem poate fi răsturnată doar prin

acțiunea în rectificare a C.F. care este subsecventă aceleia principale, în

anularea contractelor de vânzare-cumpărare potrivit art. 34 pct. 1 din

Decretul-lege nr. 115/1938, text similar cu normele înscrise în Legea nr.

7/1996 a cadastrului de publicitate imobiliară.

Curtea a respins și

motivul subsidiar de apel privind acordarea despăgubirilor bănești deoarece o

atare obligație nu revine SC R. SRL ci Statului, reprezentat prin Ministerul

Finanțelor, care nu este parte în proces.

Împotriva Deciziei

civile nr. 12/Ap din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov a declarat

recurs I.E.M. - invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului se susține că în cauză nu operează puterea lucrului judecat,

întrucât nu sunt întrunite cele trei identități prevăzute de art. 1201 C. civ.

- chiar temeiul juridic fiind diferit. Ca urmare a constatării nevalabilității

titlului Statului, în speță operează compararea titlurilor, chiar în sistemul

de C.F., în baza art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, care permite

rectificarea de C.F. în situația în care se constată nevalabilitatea titlului

în baza căruia s-a efectuat înscrierea și în condițiile art. 2 pct. 2 din Legea

nr. 10/2001 prin care se recunoaște retroactiv dreptul fostului proprietar.

Cu privire la

subsidiarul contestației, instanțele au reținut că despăgubirile bănești nu pot

fi acordate de SC R. SRL Brașov ci numai de reprezentantul Statului -

Ministerul Finanțelor Publice, deși, prin art. 1 din Protocolul 1 adițional la

Convenția Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO se statuează că atunci când

statul nu poate restitui imobilul în natură, iar măsurile reparatorii prin

echivalent prevăzute de legea internă sunt iluzorii, urmează să se plătească

despăgubiri bănești.

Pe de altă parte,

instanța învestită cu soluționarea contestației este ea însăși competentă să

acorde despăgubiri bănești și nu statul care trebuie să fie parte în proces,

așa cum eronat au susținut instanțele.

Deși s-a reținut în

considerentele deciziei că Fondul Proprietatea nu funcționează, așa cum a

semnalat și instanța de contencios european, instanța nu acordă despăgubiri

bănești pentru motivul cu totul nejustificat că statul nu este parte în proces

prin Ministerul Finanțelor Publice.

Recursul este

nefondat.

Prin Decizia civilă

nr. 1308 din 18 decembrie 1998 a Curții de Apel Brașov - a fost respinsă

irevocabil acțiunea reclamantei I.E.M. în contradictoriu cu Municipiul Brașov prin

primar, D.G.F.P. Brașov R. - având ca obiect constatarea nevalabilității

titlului statului, rectificarea C.F. 25731 Brașov și revendicarea imobilului,

reținându-se că acesta a trecut legal, cu titlu în proprietatea statului.

Raportat la această

hotărâre, în cauză nu se pune în discuție autoritatea de lucru judecat, nefiind

îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză prevăzută de

art. 1201 C. civ., dar nu poate fi înlăturată prezumția puterii de lucru

judecat potrivit căreia starea de fapt și problemele de drept dezlegate în

cauza anterioară în care reclamanta a fost parte sunt considerate că reflectă

adevărul, că sunt pe deplin legale, nefiind admisibil ca printr-o hotărâre

judecătorească ulterioară să se repună în discuție aceste chestiuni și cu atât

mai mult să se stabilească o stare de fapt contrară, ori să se dea o altă

dezlegare problemelor de drept.

Recurenta confundă

autoritatea lucrului judecat subordonată triplei identități cu puterea lucrului

judecat, care are la bază regula potrivit căreia o constatare făcută printr-o

hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă

hotărâre în condițiile unei diversități de acțiuni și identități de chestiuni -

întrucât prezumția autorității lucrului judecat impune consecvență și unitate

în judecarea acțiunilor succesive - conexe.

Din această

perspectivă a puterii lucrului judecat, reclamanta nu mai putea reitera în

cadrul actualei acțiuni de chemare în judecată cererea privind constatarea

preluării abuzive a imobilului în litigiu, de vreme ce acest aspect fusese

irevocabil dezlegat prin Decizia nr. 1308/1998 a Curții de Apel Brașov.

În viziunea Legii nr.

10/2001 - sfera imobilelor preluate abuziv de stat, în perioada de referință a

legii, prin modalitățile prevăzute de art. 2 alin. (1) includ atât imobilele

preluate cu titlu, cât și acelea preluate fără titlu, astfel că apariția

ulterior Deciziei nr. 1308/1998 a Curții de Apel Brașov, a Legii reparatorii

nr. 10/2001 nu poate pune în discuție valabilitatea titlului statului tranșată

cu putere de lucru judecat prin decizia sus-menționată.

Corect instanțele au

respins solicitarea reclamantei de restituire în natură a apartamentelor

înstrăinate foștilor chiriași - pe calea revendicării prin compararea de

titluri, deoarece cât timp contractele de vânzare-cumpărare încheiate în

temeiul Legii nr. 112/1995 nu au fost anulate, pârâții - foștii chiriași se

bucură de protecția conferită de art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, cât și

de prezumția conferită de sistemul publicității imobiliare reale, în temeiul

art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 - potrivit căruia dreptul aparține

persoanei înscrise în cartea funciară.

Or, o atare prezumție

nu poate fi înlăturată decât prin admiterea acțiunii în rectificarea C.F.

subsecventă acțiunii principale a anulării contractului de vânzare-cumpărare -

conform art. 34 pct. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938 - similar cu statuările

Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.

În cauză, reclamanta

nu a probat existența vreunei hotărâri judecătorești de anulare a contractelor

de vânzare-cumpărare potrivit procedurii prevăzute de art. 45 din Legea nr.

10/2001, astfel că nu poate invoca pe cale incidentală în procedura

revendicării prin comparare de titluri lipsa calității statului de proprietar,

în condițiile în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că acesta a

preluat imobilul cu titlu și nici reaua-credință a cumpărătorilor, care ar fi

dobândit imobilul de la un neproprietar.

Corect a fost respins

capătul de acțiune vizând modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin

compensare cu alte bunuri, de vreme ce SC R. SRL a precizat că nu deține bunuri

disponibile spre a fi date în compensare, iar reclamanta nu a probat faptul

pozitiv contrar.

În afară de aceasta,

așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei, SC R. nu are calitatea de

proprietar al bunurilor ce pot fi date în compensare, ci acestea constituie

domeniul privat al Municipiului Brașov - care nu este parte în proces - astfel

că SC R., în calitate de administrator, nu poate dispune de acordarea lor în

compensare, fiind lipsită de capacitatea de a dispune de ele.

În temeiul Titlului

VII al Legii nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, atribuțiile de

evaluare a imobilelor, de stabilire a cuantumului și formei despăgubirilor

revine Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor și respectiv Agenției

Naționale pentru restituirea proprietăților, ulterior fazei judiciare a

soluționării notificării ori contestației, potrivit regulilor speciale care nu

se suprapun acesteia.

Așa cum s-a motivat

și în decizia recurată, lipsa de funcționalitate a Fondului Proprietatea,

aspect sesizat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate justifica și

alte modalități de acordare a măsurilor reparatorii, inclusiv cele bănești,

pentru recuperarea prejudiciului, dar acestea nu pot fi acordate de pârâta SC

R. Brașov deoarece ea nu îndeplinește decât rolul de unitate învestită cu

soluționarea notificării și nu de recuperare a prejudiciului bănesc, care

revine statului, dar care nefiind parte în proces nu poate fi obligat la plata

despăgubirilor bănești.

Din perspectiva celor

mai sus arătate, criticile din prezentul recurs sunt nefondate, considerent

pentru care în cauză se va face aplicarea art. 312 C. proc. civ.

În temeiul art. 274

C. proc. civ. recurenta-reclamantă va fi obligată la plata sumei de 5.000 RON,

cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă T.O. - care le-a solicitat și

preluat cu actele depuse în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta I.E.M. împotriva Deciziei nr. 12/Ap din 10 februarie

2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Obligă pe

recurenta-reclamantă la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată către

intimata-pârâtă T.O.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2010.