ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2087/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Se constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 2651/42/2007 I.E.M. prin mandatar Ș.M. a acționat în judecată pe SC R. SRL, B.V., I.V., T.O. și U.F., contestând Decizia nr. 505 din 12 februarie 2007 emisă de SC R. SRL și solicitând ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună anularea parțială a deciziei sus-menționate, constatarea preluării abuzive a imobilului situat în Brașov, str. L. nr. 51 înscris în C.F. 25731, top inițial 72/1 și 73/1, restituirea în natură a apartamentelor situate în imobilul în litigiu înscrise sub A 2, A 3, A 4 și A 5 prin compararea titlurilor, rectificarea C.F., prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român și al celorlalți pârâți și predarea imobilului în deplină proprietate și posesie reclamantei.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că imobilul în litigiu a aparținut soțului său pe care l-a moștenit, că imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar apartamentele ce îl alcătuiau au fost înstrăinate chiriașilor. Că titlul său de proprietate, care trebuie comparat cu cel al pârâților, persoane fizice, este preferabil acestora, deoarece chiriașii au dobândit prin cumpărare de la un neproprietar - respectiv SC R. SRL și cu rea-credință, în timpul procesului de revendicare și înaintea soluționării cererii de restituire formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 112/1995. În subsidiar, reclamanta a solicitat despăgubiri bănești pentru imobil la valoarea de circulație pentru apartamentele vândute, având în vedere că Fondul Proprietatea nu este funcțional, astfel că nu se va ajunge la acordarea efectivă a despăgubirilor.

În drept, reclamanta și-a fondat acțiunea pe dispozițiunile art. 2 și 24 din Legea nr. 10/2001, art. 480 C. civ., Legea nr. 7/1996 și Decretul-lege nr. 115/1938. La termenul din 14 mai 2007 reclamanta și-a modificat acțiunea solicitând ca în situația în care nu-i vor fi restituite în natură cele 4 apartamente vândute și terenul aferent, să se procedeze la compensarea acestora cu alte imobile - terenuri și construcții, aflate pe alte amplasamente și numai în subsidiar despăgubiri bănești. La termenul de judecată din 11 iunie 2007, reclamanta a depus o nouă modificare de acțiune, arătând că înțelege să se judece și cu S.A., succesoarea defunctului B.V., pentru motivele arătate în acțiunea inițială.

Prin Sentința nr. 28/S din 4 octombrie 2008, Tribunalul Brașov a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată și modificată a reclamantei I.E.M. prin mandatar Ș.M. în contradictoriu cu pârâții SC R. SRL, I.V., T.O., U.F. și S.A. Acțiunea împotriva pârâtului B.V. a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală. Cererea formulată de pârâții persoane fizice privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată a fost și ea respinsă nefiind dovedită. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 1308 din 18 decembrie 1998 a Curții de Apel Brașov, care operează cu putere de lucru judecat în cauză, s-a respins acțiunea reclamantei privind constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului din Brașov, str. L. nr. 51, rectificarea C.F.

25731 Brașov top 72/1 și 73/1 și revendicarea imobilului, reținându-se că acesta a trecut în mod legal în proprietatea statului, astfel că nu se mai pot pune în discuție aceste chestiuni, stabilindu-se printr-o hotărâre judecătorească ulterioară o altă situație de fapt ori să se dea o altă rezolvare acelorași probleme de drept. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de restituire în natură a apartamentelor înstrăinate foștilor chiriași, în urma comparării titlurilor exhibate de părți, instanța a constatat că acest petit îmbracă forma unei cereri în revendicare formulată potrivit dreptului comun în temeiul art. 480 C. civ. și că prin dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantei i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul art. 18 din Legea nr. 10/2001 pentru cele 4 apartamente înstrăinate chiriașilor.

Singura modalitate de înlăturare a aplicării acestei dispoziții legale o constituie, prin prisma legii speciale, constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare prin procedura prevăzută de art. 45 din Legea nr. 10/2001 - ceea ce reclamanta nu a făcut dovada în cauză. În consecință, titlul pârâților asupra apartamentelor dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995 fiind valabil și înscris în C.F., reclamanta nu este în măsură a exhiba un titlu asupra imobilului, câtă vreme s-a constatat valabilitatea preluării acestuia de către stat. Tribunalul a înlăturat și solicitarea subsidiară a reclamantei de acordare a despăgubirilor bănești - pe considerentul că în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 81/2007, ulterior introducerii contestației și ale căror prevederi fiind de procedură sunt de imediată aplicare, statuează că posibilitatea acordării despăgubirilor se face potrivit Capitolelor 5 și 5 1 din Titlul VII de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și respectiv de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instanța neputându-se substitui atribuțiilor acestor autorități desemnate de lege. De asemenea, instanța a menționat că procedura acordării despăgubirilor și concretizarea formei acestora este ulterioară fazei judiciare de soluționare a contestației împotriva dispoziției de restituire ori fazei administrative de soluționare a notificării. Curtea de Apel Brașov, prin Decizia nr. 12/Ap din 10 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de I.E.M.

împotriva Sentinței civile nr. 28/s din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, întocmai instanței de fond, puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 1308 din 18 decembrie 1998 a Curții de Apel Brașov - privind valabilitatea titlului statului și de aici netemeinicia cererii de rectificare a C.F. 25731 Brașov. S-a constatat totodată că atâta timp cât contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 nu au fost anulate, pârâții foști chiriași se bucură de protecția art. 18 Legea nr. 10/2001 și că prin procedeul comparării de titluri s-ar ajunge la eludarea valabilității contractelor și a Legii nr. 10/2001 ale cărei dispoziții în materie de revendicare ar fi înlăturate prin norma generală înscrisă în art. 480 C. civ., contrar principiului că în concursul dintre cele două categorii de acte normative, primele se aplică cu prioritate.

În sistemul de publicitate a cărților funciare, reglementat prin Decretul-Lege nr. 115/1938, procedeul comparării titlurilor este mai greu de imaginat, de vreme ce prezumția legală conferită de acest sistem poate fi răsturnată doar prin acțiunea în rectificare a C.F. care este subsecventă aceleia principale, în anularea contractelor de vânzare-cumpărare potrivit art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, text similar cu normele înscrise în Legea nr. 7/1996 a cadastrului de publicitate imobiliară. Curtea a respins și motivul subsidiar de apel privind acordarea despăgubirilor bănești deoarece o atare obligație nu revine SC R. SRL ci Statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, care nu este parte în proces.

Împotriva Deciziei civile nr. 12/Ap din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs I.E.M. - invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului se susține că în cauză nu operează puterea lucrului judecat, întrucât nu sunt întrunite cele trei identități prevăzute de art. 1201 C. civ. - chiar temeiul juridic fiind diferit. Ca urmare a constatării nevalabilității titlului Statului, în speță operează compararea titlurilor, chiar în sistemul de C.F., în baza art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, care permite rectificarea de C.F. în situația în care se constată nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea și în condițiile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 prin care se recunoaște retroactiv dreptul fostului proprietar.

Cu privire la subsidiarul contestației, instanțele au reținut că despăgubirile bănești nu pot fi acordate de SC R. SRL Brașov ci numai de reprezentantul Statului - Ministerul Finanțelor Publice, deși, prin art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO se statuează că atunci când statul nu poate restitui imobilul în natură, iar măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de legea internă sunt iluzorii, urmează să se plătească despăgubiri bănești. Pe de altă parte, instanța învestită cu soluționarea contestației este ea însăși competentă să acorde despăgubiri bănești și nu statul care trebuie să fie parte în proces, așa cum eronat au susținut instanțele.

Deși s-a reținut în considerentele deciziei că Fondul Proprietatea nu funcționează, așa cum a semnalat și instanța de contencios european, instanța nu acordă despăgubiri bănești pentru motivul cu totul nejustificat că statul nu este parte în proces prin Ministerul Finanțelor Publice. Recursul este nefondat. Prin Decizia civilă nr. 1308 din 18 decembrie 1998 a Curții de Apel Brașov - a fost respinsă irevocabil acțiunea reclamantei I.E.M. în contradictoriu cu Municipiul Brașov prin primar, D.G.F.P. Brașov R. - având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului, rectificarea C.F. 25731 Brașov și revendicarea imobilului, reținându-se că acesta a trecut legal, cu titlu în proprietatea statului.

Raportat la această hotărâre, în cauză nu se pune în discuție autoritatea de lucru judecat, nefiind îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201 C. civ., dar nu poate fi înlăturată prezumția puterii de lucru judecat potrivit căreia starea de fapt și problemele de drept dezlegate în cauza anterioară în care reclamanta a fost parte sunt considerate că reflectă adevărul, că sunt pe deplin legale, nefiind admisibil ca printr-o hotărâre judecătorească ulterioară să se repună în discuție aceste chestiuni și cu atât mai mult să se stabilească o stare de fapt contrară, ori să se dea o altă dezlegare problemelor de drept.

Recurenta confundă autoritatea lucrului judecat subordonată triplei identități cu puterea lucrului judecat, care are la bază regula potrivit căreia o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre în condițiile unei diversități de acțiuni și identități de chestiuni - întrucât prezumția autorității lucrului judecat impune consecvență și unitate în judecarea acțiunilor succesive - conexe. Din această perspectivă a puterii lucrului judecat, reclamanta nu mai putea reitera în cadrul actualei acțiuni de chemare în judecată cererea privind constatarea preluării abuzive a imobilului în litigiu, de vreme ce acest aspect fusese irevocabil dezlegat prin Decizia nr. 1308/1998 a Curții de Apel Brașov.

În viziunea Legii nr. 10/2001 - sfera imobilelor preluate abuziv de stat, în perioada de referință a legii, prin modalitățile prevăzute de art. 2 alin. (1) includ atât imobilele preluate cu titlu, cât și acelea preluate fără titlu, astfel că apariția ulterior Deciziei nr. 1308/1998 a Curții de Apel Brașov, a Legii reparatorii nr. 10/2001 nu poate pune în discuție valabilitatea titlului statului tranșată cu putere de lucru judecat prin decizia sus-menționată.

Corect instanțele au respins solicitarea reclamantei de restituire în natură a apartamentelor înstrăinate foștilor chiriași - pe calea revendicării prin compararea de titluri, deoarece cât timp contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 nu au fost anulate, pârâții - foștii chiriași se bucură de protecția conferită de art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, cât și de prezumția conferită de sistemul publicității imobiliare reale, în temeiul art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 - potrivit căruia dreptul aparține persoanei înscrise în cartea funciară. Or, o atare prezumție nu poate fi înlăturată decât prin admiterea acțiunii în rectificarea C.F. subsecventă acțiunii principale a anulării contractului de vânzare-cumpărare - conform art. 34 pct. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938 - similar cu statuările Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.

În cauză, reclamanta nu a probat existența vreunei hotărâri judecătorești de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare potrivit procedurii prevăzute de art. 45 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu poate invoca pe cale incidentală în procedura revendicării prin comparare de titluri lipsa calității statului de proprietar, în condițiile în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că acesta a preluat imobilul cu titlu și nici reaua-credință a cumpărătorilor, care ar fi dobândit imobilul de la un neproprietar. Corect a fost respins capătul de acțiune vizând modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin compensare cu alte bunuri, de vreme ce SC R. SRL a precizat că nu deține bunuri disponibile spre a fi date în compensare, iar reclamanta nu a probat faptul pozitiv contrar.

În afară de aceasta, așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei, SC R. nu are calitatea de proprietar al bunurilor ce pot fi date în compensare, ci acestea constituie domeniul privat al Municipiului Brașov - care nu este parte în proces - astfel că SC R., în calitate de administrator, nu poate dispune de acordarea lor în compensare, fiind lipsită de capacitatea de a dispune de ele. În temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, atribuțiile de evaluare a imobilelor, de stabilire a cuantumului și formei despăgubirilor revine Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor și respectiv Agenției Naționale pentru restituirea proprietăților, ulterior fazei judiciare a soluționării notificării ori contestației, potrivit regulilor speciale care nu se suprapun acesteia.

Așa cum s-a motivat și în decizia recurată, lipsa de funcționalitate a Fondului Proprietatea, aspect sesizat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate justifica și alte modalități de acordare a măsurilor reparatorii, inclusiv cele bănești, pentru recuperarea prejudiciului, dar acestea nu pot fi acordate de pârâta SC R. Brașov deoarece ea nu îndeplinește decât rolul de unitate învestită cu soluționarea notificării și nu de recuperare a prejudiciului bănesc, care revine statului, dar care nefiind parte în proces nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești. Din perspectiva celor mai sus arătate, criticile din prezentul recurs sunt nefondate, considerent pentru care în cauză se va face aplicarea art. 312 C. proc.

civ. În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta-reclamantă va fi obligată la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă T.O. - care le-a solicitat și preluat cu actele depuse în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta I.E.M. împotriva Deciziei nr. 12/Ap din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Obligă pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă T.O. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.