ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 843/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 128/ PI din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 305 lit. c) C. pen., cu referire la art. 63 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.C.A., la o pedeapsă de:- 10.000 lei amendă penală.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuielile în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 24 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș.C.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie în forma prevăzută și pedepsită de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că nu și-a onorat obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în favoarea copiilor săi minori Ș.A.V. și Ș.I.A. prin sentința civilă nr. 4149/2006 a Judecătoriei Satu Mare.

În fapt, inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată Ș.P.G., pe parcursul unei perioade cuprinsă între anii 1998 -2006, iar în urma acestei relații au rezultat minorii Ș.A.V. și Ș.I.A.

Prin sentința civilă anterior indicată, Judecătoria Satu Mare a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, reținându-se culpa comună și s-au încredințat părții vătămate cei doi copii minori spre creștere și educare. Totodată, a fost obligat inculpatul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea fiecărui minor în cuantum de câte 55 lei, începând cu data de 12 septembrie 2006 și până la majoratul acestora. Ulterior, prin sentința civilă nr. 4404/2010, Judecătoria Satu Mare a dispus majorarea cuantumului pensiei de întreținere la suma de câte 300 lei pentru fiecare minor, începând cu data de 28 aprilie 2010.

S-a stabilit cu certitudine, în faza procesuală a urmăririi penale, împrejurarea că inculpatul nu și-a onorat obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită legal în favoarea minorilor, acumulând restanțe de 4.759 lei aferente perioadei cuprinsă între 12 septembrie 2006 - 28 aprilie 2010 și 7.260 lei pentru perioada din 28 aprilie 2010 până în aprilie 2011 inclusiv, respectiv 12.019 lei creanță finală.

Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a achitat sumele de bani stabilite cu titlu de pensie întreținere fostei sale soții, cu ocazia vizitelor pe care le făcea la domiciliul acesteia.

Curtea a reținut că probațiunea administrată în cursul urmăririi penale, inculpatul neprezentându-se în instanță pentru a-și susține poziția, a făcut dovada deplină a vinovăției acestuia, precum și a relei credințe.

Astfel, deși s-a referit la împrejurarea unei achitări benevole a obligațiilor către minori, nu a putut face dovada acestui fapt, prin chitanțe sau orice alt mijloc de probă, ceea ce a condus în opinia instanței la dovedirea relei credințe.

Având în vedere calitatea celor două părți, judecător în cazul părții vătămate și avocat în cazul inculpatului, s-a apreciat că este exclusă varianta promovării unui demers judiciar împotriva acestuia din urmă, câtă vreme ar fi existat o atitudine pozitivă de onorare a obligației legale de întreținere.

În consecință instanța, analizând probele aflate la dosarul cauzei, a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului, fapta acestuia de a omite cu rea credință plata, timp de aproximativ 8 ani, a pensiei de întreținere stabilită în favoarea celor doi minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie în forma prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen. În temeiul acestui text de lege, Curtea l-a condamnat la o pedeapsă de 10.000 lei amendă penală, reținându-se dispozițiile art. 63 alin. (3) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a avut în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, precum și cele personale ale inculpatului, apreciindu-se că aplicarea unei sancțiuni a amenzii penale va constitui un avertisment serios, de natură să conducă la ordonarea corespunzătoare a atitudinii acestuia în legătură cu respectarea legii.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs inculpatul Ș.C.A.

La termenul fixat aleatoriu pentru soluționarea recursului, inculpatul deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține recursul și nici nu a depus la dosar motivele de recurs.

Reprezentantul parchetului a invocat excepția tardivității recursului declarat de inculpat în raport de data comunicării extrasului sentinței penale, ultima zi de declarare a recursului fiind 30 noiembrie 2011, ori inculpatul a declarat recurs la data de 2 decembrie 2011, deci cu depășirea termenului legal. Recursul este tardiv.

Potrivit art. 385

3

alin. (1) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., sentința de față este prevăzută cu termen de recurs în 10 zile de la data comunicării, întrucât inculpatul nu a fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei.

Sentința recurată a fost pronunțată la data de 14 noiembrie 2011 și comunicată inculpatului la data de 18 noiembrie 2011, și în raport de cele arătate, inculpatul putea să declare recurs până în data de 30 noiembrie 2011 inclusiv, ori acesta a declarat recurs la data de 2 decembrie 2011, dată situată în afara termenului de declarare a recursului.

În concluzie, Înalta Curte constată că recursul inculpatului Ș.C.A. împotriva sentinței penale nr. 128/ PI din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori este tardiv, urmând să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul Ș.C.A. împotriva sentinței penale nr. 128/ PI din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.