ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1056/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Reclamanta P.F.D. la data de 28 mai 2012, în contradictoriu cu pârâtul P.S., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 31 octombrie 1998 și înregistrată la Primăria municipiului Pitești, din vina exclusivă a pârâtului; să se dispună ca după divorț reclamanta să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei; să-i fie încredințate spre creștere și educare minorele P.A.L., născută la 21 noiembrie 1998 și P.M.B., născută la data de 16 septembrie 2004 și să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în beneficiul minorelor, raportat la venitul minim pe economia națională. În subsidiar, a arătat că dorește și desfacerea căsătoriei prin acordul soților, dacă pârâtul nu se opune.

La data de 31 mai 2012 s-a înregistrat pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. 11203/280/2012, cererea formulată de reclamantul P.S., în contradictoriu cu pârâta P.F.D., prin care a solicitat instanței să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 31 octombrie 1998 la Primăria Pitești din culpa exclusivă a pârâtei; autoritatea părintească asupra minorelor P.A.L., născută la 21 noiembrie 1998 și P.M.B., născută la data de 16 septembrie 2000, să fie exercitată de reclamant; locuința minorelor să fie stabilită la domiciliul său; pârâta să fie obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorelor în cote procentuale, raportat la veniturile realizate de acesta, este de acord ca pârâta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, respectiv P.; cu cheltuieli de judecată.

La data de 29 octombrie 2012 reclamanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat conexarea Dosarului nr. 11203/208/2012 la Dosarul nr. 10773/280/2012, ambele aflate pe rolul Judecătoriei Pitești. Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2012 instanța a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea Dosarului nr. 11203/280/2012 la prezenta cauză.

Judecătoria Pitești, prin Sentința civilă nr. 11190 din 19 decembrie 2012 a admis în parte acțiunile conexate, a desfăcut căsătoria înregistrată în data de 31 octombrie 1998 în registrul de stare civilă al Primăriei municipiului Pitești, din vina ambilor soți, a luat act de înțelegerea părților ca reclamanta-pârâtă să păstreze și după desfacerea căsătoriei numele purtat în timpul căsătoriei acela de P.; a dispus ca autoritatea părintească în privința minorelor, A.L., născută la data de 21 noiembrie 1998 și M.B., născută la data de 16 septembrie 2004 să fie exercitată de ambii părinți; a stabilit locuința minorelor A.L. și M.B. la mamă, în Pitești, județul Argeș și l-a obligat pe tată să plătească în favoarea minorelor 33% din venitul minim pe economie, cu titlu de pensie de întreținere începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la majoratul acestora.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reclamantei-pârâte cu privire la atribuirea beneficiului spațiului de locuit. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat apel reclamanta P.F.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 106 din 30 mai 2013, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis apelul declarat, a schimbat în parte sentința în sensul că a dispus ca autoritatea părintească în privința minorelor să fie exercitată numai de mama reclamantă, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, în termen legal a declarat recurs pârâtul P.S.. Prin Decizia civilă nr. 222 din 30 ianuarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât P.S..

Împotriva deciziei menționate mai sus a declarat recurs pârâtul P.S., înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 4 februarie 2014. La data de 28 februarie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, prin Decizia nr. 720 din 28 februarie 2014. Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a reținut că hotărârea recurată de reclamant este o decizie dată de o instanță de recurs și, prin urmare, nu poate forma obiect al unui nou recurs. Potrivit pct. 4 al art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile situație în care, din coroborarea acestui text de lege cu dispozițiile art. 299 C. proc.

civ., rezultă că recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 222 din 30 ianuarie 2014 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale este inadmisibil. Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 5 martie 2014 (data poștei) contestație în anulare P.S.. În motivare a arătat că motivele sale de recurs erau temeinice, întrucât mama copiilor, respectiv P.F.D. nu este capabilă să educe cele două minore. A mai susținut și că aceasta i-a înscenat infracțiunea pentru care a fost cercetat. A solicitat admiterea contestației, rejudecarea recursului și, pe fond, admiterea pretențiilor sale. La termenul de judecată din data de 27 martie 2014 Înalta Curte a supus dezbaterii excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., o găsește incidentă speței pentru următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc.

civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate. Or, în speță, criticile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ., ci sunt, în esență, aceleași critici, vizând fondul cauzei, invocate și prin cererile de recurs împotriva modului în care instanța de apel a soluționat chestiunea referitoare la custodia celor două minore rezultate din căsătoria părților.

Legea nu a urmărit, însă, prin reglementarea căii de retractare a contestației în anulare să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt ori s-a aplicat greșit legea. Ca atare, criticile formulate de recurent nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., niciuna din aceste critici neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate ca motive de contestație în anulare. Așa fiind, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.S. împotriva Deciziei civile nr. 720 din 28 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014. Procesat de GGC - CL