ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 19 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea, din culpa acestuia, a căsătoriei încheiate la 18 februarie 2012 în Dongo, Italia, actul de căsătorie fiind transcris la Pitești, jud. Argeș; menținerea numelui avut înainte de căsătorie, "A."; stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul său și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în procent 25% din venituri, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 373, 379 și următ., ale art. 383 și art. 400 C. civ., precum și ale art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4393 din 29 iunie 2021, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Pitești a reținut că dispozițiile art. 915 C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, care, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., poate fi invocată și din oficiu de către instanță, conform art. 130 alin. (2) din același act normativ.

A apreciat că, potrivit înscrisurilor depuse de reclamantă la dosar, pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 921 alin. (1) C. proc. civ., în raport de reprezentarea prin mandatar în procesul de divorț, a reieșit că aceasta lucrează cu normă întreagă în Italia, locuind constant în această țară.

Totodată, din verificările efectuate de organele de poliție, din referatul întocmit de grefier la 26 octombrie 2020, precum și din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul, a apreciat că a reieșit că reclamanta locuiește în Italia.

Ca urmare, deși a constatat că părțile au avut un domiciliu comun în România, a apreciat că, în prezent, niciuna dintre acestea nu mai locuiește în țară și că nu și-au exprimat expres acordul de a învesti Judecătoria Pitești cu judecata cererii de divorț, astfel încât, potrivit art. 915 alin. (2) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin sentința civilă nr. 10528 din 9 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că, la momentul sesizării Judecătoriei Pitești cu cererea de divorț, 19 septembrie 2019, reclamanta locuia în Pitești, iar pârâtul avea reședința în Italia, potrivit relatărilor petentei și a constatărilor organelor de poliție care au rezultat din verificările efectuate de secția nr. 2 Poliție Pitești.

Totodată, conform mențiunilor din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, a reieșit că reclamanta locuiește, din anul 2019, fără forme legale, în Pitești, str. x, jud. Argeș, fiind angajată la un cabinet medical individual.

În raport de aceste aspecte, reținând susținerile reclamantei și verificările organelor de poliție, conform cărora pârâtul are locuința în străinătate, în lipsa unor minime indicii din care să rezulte că acesta ar avea locuința pe raza sectorului 5 București, instanța a constatat că este incidentă ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care vizează împrejurarea că, dacă pârâtul nu are locuința în țară, competența de soluționare a cererii revine instanței de la domiciliul reclamantei.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Pitești îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea dispozițiilor legale incidente și a următoarelor argumente:

La 19 septembrie 2019, reclamanta A. a învestit Judecătoria Pitești cu soluționarea cererii de chemare în judecate formulate în contradictoriu cu pârâtul B., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate la 18 februarie 2012 în Dongo, Italia; menținerea numelui avut înainte de căsătorie, "A."; stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul său și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în procent 25% din venituri.

În motivele dezvoltate în susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, anterior formulării cererii, părțile au lucrat în Italia, unde s-au căsătorit, iar apoi au venit în România, locuind o perioadă în casa părinților săi. Ulterior, reclamanta și minorul s-au mutat în locuința surorii sale, din Pitești, str. x.

La solicitarea Judecătoriei Pitești, Poliția Municipiului Pitești, secția 3 Poliție a efectuat verificări în scopul identificării domiciliului pârâtului. Astfel, în adresa din 15 septembrie 2020, s-a consemnat că pârâtul nu locuiește la adresa din Pitești, str. x, jud. Argeș, ci în Italia.

Potrivit referatului de anchetă psihosocială întocmit de Direcția de Asistență Socială a Municipiului Pitești, din dispoziția Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamanta are domiciliul în jud. Argeș, însă locuiește în fapt la adresa din Pitești, str. x, la sora sa, unde beneficiază de condiții mai bune de creștere și îngrijire a minorului. S-a menționat că reclamanta și-a stabilit în mod provizoriu reședința la această adresă, până când va dispune de mijloace financiare suficiente pentru a-și achiziționa propria locuință. De asemenea, s-a consemnat că, încă din anul 2019, reclamanta și minorul și s-au mutat definitiv în România, acesta din urmă fiind înscris la cursurile preșcolare din localitatea Făgețelu, jud. Olt, unde locuiesc părinții materni.

Această situație de fapt a fost confirmată și de verificările efectuate de Poliția Municipiului Pitești, secția 2 Poliție, la solicitarea Judecătoriei Sectorului 5 București, potrivit cărora reclamanta locuiește efectiv în Pitești, str. x, fără forme legale.

În raport de împrejurările expuse, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că, (1) "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

Noțiunea de "locuință" din cuprinsul normei legale enunțate reprezintă unul dintre elementele de identificare a persoanei fizice, prezentând importanță locuința statornică și principală a persoanei sau adresa unde locuiește efectiv.

Reținând că reclamanta domiciliază în România, în municipiul Pitești, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., urmând a stabili competența în favoarea instanței de la domiciliul acesteia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2022.