ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 4675 din 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C.

„F.C.S.” S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 5116/22 martie 2010 și a procesului-verbal de constatare nr. 2160 din 05 februarie 2010, privind proiectul „Retehnologizare și modernizare fabrica de preparate din carne din București" - C 11218184200013/27 iunie 2005. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Între pârâtă, în calitate de Autoritate Contractantă, și reclamantă, în calitate de Beneficiar, la data de 27 iunie 2005 s-a încheiat contractul nr. C1.1218184200013, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 10.273.864.618 RON pentru realizarea proiectului intitulat „Retehnologizarea și modernizare fabrică nouă de preparate din carne, București". Prin procesul-verbal nr. 2160/05 februarie 2010 s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din contractul de finanțare, art. 1 alin. (1) și alin. (2), art. 4, art. 13 alin. (1) din Anexa I - Prevederi Generale la Contractul de finanțare, precum și a prevederilor din Anexa IV - Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați la contractul-cadru.

În fapt s-a reținut că la selecția de oferte organizată de reclamantă în vederea achiziționării stației de pre-epurare ape uzate au participat trei firme, respectiv S.C. G.K.M.G. S.R.L., Ilfov, S.C. R.K.G.W., Germania și S.I.S., Rimini, Italia, câștigătoare fiind desemnată firma germană, care este acționar al uneia din celelalte două participante, respectiv S.C. G.K.M.G. S.R.L. Ilfov, existând un conflict de interese între cei doi participanți. S-a mai reținut în actul de control că nici firma declarată câștigătoare și nici S.I.S. nu comercializează echipamentele solicitate prin selecția de oferte. În baza constatărilor făcute, reclamanta a fost obligată la restituirea fondurilor de care a beneficiat.

Contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a fost respinsă prin decizia nr. 5116/22 martie 2010, în motivarea căreia s-a reținut, în esență, că reclamanta nu a adus niciun argument împotriva constatărilor echipei de control. Reclamanta a contestat concluziile pârâtei, invocând lipsa oricărei culpe, întrucât participanții la selecția de oferte au depus documentele pe propria răspundere, precum și eroarea de fapt în care s-a aflat, deoarece nu putea cenzura actele false depuse de participanți; arată totodată că motivul invocat de pârâtă nu este consacrat de legislația română. Prima instanță a reținut că aceste susțineri nu pot fi reținute.

Potrivit art. 4 din anexa I la contractul-cadru încheiat de părți, „beneficiarul va adopta o asemenea conduită care va evita conflictul de interese și va informa imediat Autoritatea Contractantă despre orice situație care dă naștere sau este posibil să dea naștere unui astfel de conflict". Această clauză obligă reclamanta, în calitate de beneficiar, să depună toate diligențele pentru a evita orice conflict de interese în derularea contractului. În aceste condiții, se apreciază că verificarea structurii acționariatului și a oricărui tip de legături dintre participanții la procedura de achiziție constituia un demers minim pe care reclamanta trebuia să-l parcurgă pentru respectarea obligației menționate mai sus.

Mai mult, a fost apreciată ca nefondată susținerea în sensul că reclamanta nu putea aprecia asupra caracterului fals al documentelor depuse de ofertanți, întrucât nicio clauză contractuală nu-i pretinde un asemenea demers. Reclamanta nu este chemată să se pronunțe în calitate de organ judiciar asupra validității documentelor prezentate de ofertanți, însă este obligată să depună toate diligențele pentru a se asigura că ofertele sunt reale și concordante cu propriile cerințe. În ceea ce privește pretinsa lipsă de temei legal, s-a observat că însuși contractul semnat de reclamantă constituie suficient temei legal pentru restituirea sumelor, în virtutea principiului pacta sunt servanda, consacrat de art. 969 C. civ.

2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta. Prin motivele de recurs dezvoltate recurenta-reclamantă a înfățișat critici față de soluția primei instanțe, solicitând în principal casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare, sau după caz, modificarea în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, după cum urmează: - în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se impune casarea hotărârii întrucât instanța de fond a încălcat prevederile art. 134 și 132 C. proc. civ., vătămarea produsă prin respingerea cererii de întregire a acțiunii, depusă în termen legal la 16 noiembrie 2010, prin care au fost invocate apărări suplimentare precum și eroarea de fapt cauză exoneratoare de răspundere, neputând fi reparată decât prin casarea cu trimitere a cauzei; - potrivit art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., urmează a se constata că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nemotivarea totală a deciziei făcând imposibil controlul judiciar și echivalând cu lipsa unei judecăți a fondului, de asemenea de natură a antrena rejudecarea cauzei; - hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.

întrucât i-a fost aplicată societății recurente o sancțiune, deși nu a fost încălcată nicio normă incidentă în materie; - în actul de control nu se menționează expres dacă este vorba despre o neregularitate rezultată din abateri de la legalitate, conformitate ori nerespectarea contractului; - în lipsa oricărui prejudiciu, nu există neregularitate, astfel că se impune anularea procesului verbal și a deciziei atacate; - faptele reținute de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nu au nicio legătură cu activitatea de comercializare a echipamentelor solicitate prin selecția de oferte, acest fapt fiind contrazis de chiar perfectarea contractului cu această societate, operând în cauză eroarea de fapt.

3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, în considerarea celor în continuare arătate. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, potrivit art. 304 1 și a art. 306 alin. (2) C. proc. civ. constată că este incident în cauză, în raport și de data formulării acțiunii (13 aprilie 2010) motivul de nelegalitate, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., vizând pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței de ordine publică, respectiv încălcarea competenței materiale când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.

Acest motiv de nelegalitate a fost invocat din oficiu de către instanța de recurs, la termenul de astăzi, pe temeiul legal arătat (art. 306 alin. (2) C. proc. civ. ) și a fost pus în dezbaterea părților. Înalta Curte constată că la data de 13 aprilie 2010, recurenta a sesizat Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu cererea de anulare a Deciziei nr. 5116/22 martie 2010 emisă de autoritatea intimată APDRP, cu consecința admiterii contestației la procesul-verbal de constatare nr. 2160 din 5 februarie 2010 și exonerarea de la plata debitului reținut în sarcina sa. Prin Decizia nr. 5116/22 martie 2010, emisă de intimata APDRP, în temeiul O.U.G. nr. 13/2006, a Legii nr. 316/2001, a O.U.G.

nr. 63/1999 ca și a O.U.G.

nr. 79/2003, cu modificările și completările ulterioare, a fost respinsă contestația recurentei-reclamante, cu consecința reținerii în sarcina acesteia a unui debit de 254.908,80 RON, cu dobânzi și penalități aferente stabilit prin procesul-verbal de constatare nr. 2160/5 februarie 2010. În acord cu cele deja statuate în jurisprudența sa în această materie, Înalta Curte reamintește că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, în vreme ce actele emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe, impozite, contribuții, etc. mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel.

Rezultă din cuprinsul normei enunțate că două criterii au fost instituite de legiuitor pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, respectiv criteriul valoric și cel al poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice. Potrivit art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003, privind controlul fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal de control și constatare nr. 2160/5 februarie 2010 constituie titlu de creanță și titlu executoriu împotriva căruia, în temeiul art. 3 alin. (5) și (6) din același act normativ se poate formula contestație la organul emitent, în condițiile O.G.

nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală. Cum prevederile C. proc. fisc., republicat cu modificări (art. 218 alin. (2)) prevăd expressis verbis competența instanțelor de contencios administrativ, în condițiile legii, în cazul soluționării deciziilor emise în rezolvarea contestațiilor, rezultă, din coroborarea textelor arătate și raportat la natura actului contestat că, instanța competentă a soluționa inclusiv o cerere de anulare a deciziei de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de control, se va determina în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată, sus-indicate. Din această perspectivă, așadar, raportat la criteriile instituite, în cauză prezintă relevanță valoarea stabilită în cuprinsul actului fiscal contestat, respectiv în titlul executoriu emis în temeiul O.G.

nr. 79/2003, nu și poziționarea organului emitent sau natura sumelor pentru care s-a emis titlul executoriu atacat, enumerarea cuprinsă în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, fiind mai curând exemplificativă decât limitativă. Determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial s-a realizat în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, ce cuprinde o normă de protecție edictată în favoarea reclamantului, în sensul că acesta se poate adresa și instanței de la domiciliul său. Reținând că suma înscrisă în titlul a cărui anulare s-a solicitat se situează sub pragul valoric de 500.000 RON, Înalta Curte urmează, așadar, în temeiul de drept mai sus indicat, să caseze hotărârea primei instanțe și să trimită cauza spre rejudecare la instanța competentă material și teritorial, respectiv la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În raport de motivul de casare analizat, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, ce urmează însă a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta S.C. F.C.S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4675 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012. Procesat GGC - NN