ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

c

urții de apel

Prin sentința nr. 1740 din 16 aprilie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu

pârâtul V.M., și a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de

lucrător al Securității în persoana pârâtului, reținând, în esență,

următoarele:

Condiția potrivit

căreia persoana trebuie să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau

subofițer al Securității, în perioada 1945 - 1989, este dovedită, deoarece

pârâtul a avut gradele de locotenent major în cadrul D.R. Bacău (1964), căpitan

în cadrul I.J. lași, Serviciul 5 (1972), locotenent colonel (1981, 1983)

colonel în cadrul I.J. lași, Grupa Operativă Teritorială 0544 (1981, 1983,

1986, 1988), și funcția de șef al G.O.T. 0544 din cadrul aceluiași inspectorat

(1986, 1988).

De asemenea, reține

instanța de fond, este întrunită și condiția potrivit căreia, în calitatea sa

de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989,

pârâtul să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Această condiție, se

arată în considerentele sentinței atacate, este îndeplinită deoarece

activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei

Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale

omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare Ia acea dată: dreptul

Ia viață privată prevăzut de art. 33 (interceptarea convorbirilor telefonice)

din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 12 din D.U.D.O., art. 17

din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul Ia

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice.

Apreciază instanța de

fond că activitățile desfășurate de către pârât care au încălcat aceste

drepturi au constat în supravegherea informativă, prin dirijarea

colaboratorilor aflați în legătura sa, a unuia dintre membrii „grupului de

intelectuali de Ia lași”, semnalați ca având „atitudini și manifestări de

opoziție” față de regimul comunist și reprezentanții acestuia. Mai mult, în

contextul aceleiași acțiuni derulate de către Securitate asupra intelectualilor

din Iași, pârâtul a aprobat următoarele măsuri în urmărirea unui scriitor ce

întreținea relații cu diverși lectori francezi:

-„Continuarea contactelor

cu P. D. în vederea cunoașterii, apropierii și influențării pozitive”. Precizăm

că această măsură a contactării avea drept scop observarea cu atenție a

manifestărilor, concepțiilor, cunoașterii tuturor relațiilor și legăturilor

persoanei urmărite; altfel, spus, avem de-a face cu,,o pătrundere elegantă” în

intimitatea urmăritului;

- „Contactarea soției

acestuia, atât Ia plecare, cât și Ia revenirea în țară, folosind drept pretext

preocuparea comună pentru clarificarea statutului juridic al fratelui ei, C.P.”;

- „Introducerea

mijloacelor TO. - I.C.T. (n.n. - mijloace tehnice de interceptare atât a

convorbirilor telefonice, cât și a celor din domiciliu), Ia telefonul /../,

aparținând soților P. pentru a controla discuțiile dintre ei în perioada cât ea

se va afla în străinătate”;

-„Verificarea

situației numitului C.P., rămas ilegal în străinătate în anul 1972, în prezent

profesor Ia Universitatea din Gröningen - Olanda, cunoscut cu relații influente

în mediul emigrației române și deschiderea unei acțiuni privind reabilitarea

acestuia și influențarea pozitivă pentru a contribui Ia promovarea intereselor

românești în exterior”.

De asemenea, reține

prima instanță, în aceeași calitate de lucrător al Securității, pârâtul a

dirijat un colaborator din legătura sa pe lângă o persoană semnalată că

frecventa Legația statului Israel din București, măsura având ca scop

stabilirea motivului acestor vizite, dacă persoana în cauză are rude în Israel

și intențiile de viitor ale acesteia.

Totodată,

se arată în considerentele sentinței atacate în anul 1988, pârâtul a recurs la

dirijarea unui colaborator pe lângă un Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe,

aflat în atenția organelor de Securitate ca fiind „pretabil la activități

ostile sub acoperirea Cultului ortodox; favorizează activitățile Asociației

religioase interzise „Oastea Domnului”; întreține relații cu străini și

autohtoni din atenția organelor de securitate”.

2.

Recursul pârâtului

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul

V.M., fără a indica motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

În

esență, Înalta Curte reține că hotărârea fondului este criticată pentru

aprecierea greșită a înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant, instanța nu

a avut rol activ și nu a ținut cont de apărările invocate prin întâmpinare.

Susține

recurentul-pârât că activitatea pe care a desfășurat-o în calitate de angajat

al Ministerului de Interne s-a încadrat strict în limitele legilor, ordinelor

și regulamentelor din acea perioadă, fără excese sau abuzuri și că nu a încălcat

drepturile și libertățile niciunei persoane, iar datele obținute au fost strict

secrete, nu au fost făcute publice și nu au adus niciun fel de prejudicii morale

materiale persoanelor în cauză.

Prin

motivele de recurs, se invocă Neconstituționalitatea  O.U.G. nr. 24/2008,

respectiv a Legii nr. 293/2008, care ar contraveni constituției prin lipsa

competenței materiale a instanțelor de contencios, în judecarea și pronunțarea

pe aspecte sau fapte ce țin de regulamentele și comandamentele specific

militare, în condițiile în care calitatea și constatarea calității de „lucrător

al Securității” trebuie stabilită și analizată din punctul de vedere al actelor

materiale și a activităților de tip militar. Aceste acte și activități sunt

supuse regimului ordinelor și regulamentelor militare, în baza depunerii unui

jurământ militar și sunt structurate pe o ierarhie de acte de comandă, nefiind

supuse jurisdicției de contencios administrativ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

recurată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea

dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele

administrate.

și de drept relevante

Intimatul C.N.S.A.S. a

învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin.

(1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al

Securității a recurentul-pârât V.M.

Verificările au fost

efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens

de către B.H., potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză nu s-a

contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității,

aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această

calitate.

Prima instanță a

constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de C.N.S.A.S., că

activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Răspunzând punctual

motivelor de recurs prezentate la pct. I.2 din decizie, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Referitor la

neconstituționalitatea O.U.G. nr. 24/2008 și a Legii de aprobare a acesteia nr.

293/2008 invocată de recurentul-pârât, Înalta Curte prin Încheierea din 25

martie 2011, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a sesizat

Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții, exprimând punctul de

vedere că prevederile legale indicate nu încalcă dispozițiile constituționale.

1.2. Referitor la

modul de administrare și interpretare a probelor, Înalta Curte constată că prima

instanță a soluționat pricina pe baza înscrisurilor prezentate de reclamantul C.N.S.A.S.,

comunicate pârâtului conform încheierii din 5 februarie 2010, în condițiile în

care acesta nu le-a contestat sub aspectul autenticității lor și nu a solicitat

nicio probă în apărare, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Rolul activ al

instanței de judecată și principiul aflării adevărului deduse din prevederile art.

129 alin. (5) C. proc. civ., au o cu totul altă semnificație decât cea invocată

de recurent, instanța de judecată neputându-se transforma în apărătorul uneia

dintre părți, pronunțându-se în raport cu probele administrate în cauză.

De altfel, nici în

recurs recurentul nu a solicitat administrarea vreunui înscris potrivit art. 305

C. proc. civ.

Art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 explicitează semnificația termenului de „lucrător al

Securității” și precizează că „

lucrător al

Securității este, orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de

subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate,

inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului”.

Deci,

textul de lege instituie două condiții ce trebuie întrunite pentru ca o

persoană să dobândească calitatea de lucrător al Securității:

1) – să

fi fost încadrat ca ofițer sau subofițer al Securității sau al miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițeri sub acoperire;

2) – să fi desfășurat

activități prin care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

Întrunirea cumulativă

a celor două condiții prevăzute de textul de lega a fost constatată în mod

corect de către instanța de fond în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât.

Acesta a fost

încadrat la fosta Securitate – I.J. Iași – Grupa operativă teritorială 0544, cu

gradul de locotenent major în anul 1964, căpitan în anul 1972, colonel și

respectiv șef la Grupei operative în perioada 1981 – 1983, iar prin activitatea

desfășurată a îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția

României din 1965 și art. 19 din Pact.

Activitatea acestuia

s-a concretizat în supravegherea informativă, prin dirijarea colaboratorilor aflați

în legătura sa pentru urmărirea membrilor „grupului de intelectuali de la Iași”, semnalați ca având atitudini și manifestări de opoziție față de regimul comunist, a

persoanei ce frecventa Legația Statului Israel din București sau a unui înalt

ierarh al Bisericii Ortodoxe, aflat în atenția organelor de securitate,

„pretabil la acțiuni ostile”.

Din conținutul

dosarului depus de C.N.S.A.S. rezultă contribuția efectivă pe care

recurentul-pârât și-a adus-o la efectuarea supravegherii informative, personal

acesta semnând „Note” și „Rapoarte”, documente care atestă fără dubii calitatea

de lucrător al Securității.

Este necontestabil,

astfel cum motivează și instanța de fond, că scopul desfășurării acestor

activități a fost cel de susținere a puterii totalitar comuniste.

Cât privește natura

și importanța muncii desfășurate de recurent în contextul istoric al perioadei

în discuție, precum și conținutul documentelor întocmite în cadrul atribuțiilor

de serviciu conform ordinelor și regulamentelor în vigoare, Înalta Curte

remarcă faptul că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării

ca fiind „continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a

activităților exercitate de regimul comunist” care a desfășurat, în special

prin intermediul Securității, „o permanentă teroare împotriva cetățenilor

țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale”. Curtea Constituțională

a reținut consecvent în jurisprudența sa că „deconspirarea Securității, prin

consemnarea publică a abuzurilor … contribuie la o mai bună înțelegere a

prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești” și

că „scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești

și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României”.

În realitate,

recurentul-pârât, în calitate de ofițer al Securității, a desfășurat o serie de

acțiuni informativ operative asupra unor persoane, urmărite pentru legături cu

cetățenii străini cât și pentru activitate ostilă și comentarii tendențioase la

adresa țării, fiindu-le astfel îngrădit dreptul la a se manifesta și exprima

liber conform propriilor conștiințe și dreptul la viața privată prin

interceptarea convorbirilor telefonice.

Cât privește critica

referitoare la lipsa de rol activ a instanței de fond, se constată de asemenea

netemeinicia acesteia.

Înscrisurile

existente la dosar și Nota de Constatare nr. S/ DI/2597 din 27 august 2009

emise de C.N.S.A.S. – D.I. au fost suficient de convingătoare, urmare

analizării acestora instanța de fond concluzionând în mod corect asupra

calității de lucrător al Securității în privința recurentului-pârât.

soluției instanței de recurs

Toate considerentele

expuse la pct. II.1 al deciziei converg către concluzia că sentința fondului

este legală.

Ca urmare, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul V.M. împotriva sentinței nr. 1740 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2011.