ÎCCJ, Decizia nr. 59/2011

Asupra contestației

la executare formulată.

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 963 din 7 decembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a

fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva

Deciziei nr. 584 din 6 iulie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 2573/1/2009; a fost obligat

contestatorul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a reținut, că prin Decizia nr. 161 din 9

martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9

judecători, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de petentul M.I.

împotriva Încheierii din 9 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 902/54/2008.

S-a reținut, în

esență, că recursul a fost formulat cu nerespectarea termenului imperativ

prevăzut de dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei

decizii petentul a formulat cerere de contestație în anulare, respinsă, ca

inadmisibilă prin Decizia nr. 584 din 6 iulie 2009 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. S-a arătat că motivul

prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este susținut de probele

dosarului sau alte dovezi noi, iar celelalte critici nu se circumscriu

cazurilor expres prevăzute de art. 386 C. proc. pen., astfel că, nefiind

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.,

cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

decizii contestatorul a formulat o cerere intitulată „apel”, recalificată, ca

recurs.

Cu privire la

recursul declarat, instanța a apreciat că este inadmisibil, având în vedere

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, principiul

unicității căii de atac și prevederile art. 385

1

C. proc. pen.,

recursul fiind respins, ca inadmisibil.

Împotriva acestei din

urmă decizii contestatorul a formulat contestație la executare, invocând cazul

prevăzut de dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. și criticând decizia

atacată sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către

stat, solicitând anularea acestora.

Examinând cererea

formulată cu prioritate prin prisma admisibilității acesteia se constată că

este inadmisibilă și va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum

rezultă din analiza dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația contra

executării hotărârii penale se poate face în cazurile expres prevăzute de art. 461

alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., competența de soluționare revenind,

instanțelor indicate potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., conform procedurii reglementată de art. 460 C. proc. pen.

În cauza dedusă

judecății contestatorul a invocat formal cazul de contestație la executare

prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., criticând hotărârea

atacată pentru eronata stabilire a obligației de plată a cheltuielilor

judiciare.

Astfel, se reține că

dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. se referă la nelămuririle ivite cu

privire la hotărârea ce se execută sau la eventuale împiedicări la executare,

„nelămuririle” având în vedere limitele în care hotărârea se execută și nu

reexaminarea asupra fondului cauzei, inclusiv asupra modului de stabilire a

cheltuielilor judiciare. Or, în cauză, hotărârea atacată este clară, în ceea ce

privește cheltuielile judiciare, dispozitivul hotărârii fiind neechivoc.

Așa fiind, critica

formulată de contestator nu se poate circumscrie cazurilor expres și limitativ

reglementate de dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen.,

cererea adresată instanței neîndeplinind condițiile de admisibilitate prevăzute

de lege și fiind, pe cale de consecință, inadmisibilă.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 460, raportat la art. 461 C. proc.

pen., contestația la executare formulată va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul M.I.

împotriva Deciziei nr. 963 din 7 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8087/1/2009.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 martie 2011.