ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 853/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 318/103/2011 s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul R.V.

În temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de parchet.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 318/103/2011 din 02 februarie 2011, petentul R.V. a formulat plângere penală împotriva rezoluției din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și rezoluției din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, criticându-le ca netemeinice și legale.

Analizând motivele plângerii, motivele rezoluțiilor contestate și probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 178/P/2010, se rețin următoarele considerente:

Prin rezoluția nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul O.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., reținându-se că aspectele sesizate de persoana vătămată R.V. nu au fost confirmate.

Ulterior, prin rezoluția nr. 677/11-2/2010 din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul R.V. împotriva soluției adoptată de procuror în dosarul nr. 178/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.

Potrivit actelor premergătoare efectuate în cauză, rezultă că persoana vătămată R.V. a formulat inițial plângere penală împotriva lui O.V., agent șef adjunct de poliție judiciară, prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale față de făptuitor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., deoarece acesta a fi întocmit referatul de terminare a urmăririi penale în dosarul penal nr. 354/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, în cuprinsul căruia ar fi menționate date neconforme cu realitatea și, totodată, a audiat în dosarul respectiv persoane care nu aveau cunoștință despre faptele ce formau obiectul dosarul instrumentat de făptuitor.

Potrivit actelor de cercetare penală, s-a stabilit că la Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz s-a întocmit dosarul penal nr. 354/P/2009 privind pe învinuitul R.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 293 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 323 C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că folosea în mod fraudulos cupoane statistice la bilete de călătorie gratuită simplă C.F.R., cupoane atribuite altor persoane ce aveau calitatea de veterani de război.

Astfel, învinuitul R.V. a folosit trei cupoane de călătorie gratuită C.F.R., după ce Ie-a completat cu date false, pe ruta Piatra Neamț - București, în cursul lunii decembrie 2008, folosind legitimația de veteran de război, emisă în mod legal martorului R.C. De asemenea, potrivit verificărilor efectuate, R.V. nu este înscris în evidențele A.N.V.R., acesta intrând în posesia cupoanelor statistice de la martorii R.D.V., M.G. și G.E.

Acești martori, fiind audiați în dosarul penal nr. 354/P/2009, au confirmat faptul că învinuitul R.V. folosea fraudulos legitimația de veteran de război și că achiziționa cupoane statistice pentru a efectua călătorii gratuite în cadrul C.F.R.

Pe baza probatoriului administrat în dosarul penal nr. 354/P/2009, intimatul O.V., în calitate de agent șef adjunct de poliție judiciară, a întocmit referat de terminare a urmării penale la data de 18 mai 20009, cu propunerea de emitere a rechizitoriului pentru trimiterea în judecată a inculpatului R.V., pentru comiterea faptelor menționate anterior.

Prin ordonanța nr. 354/P/2009 din data de 15 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R.V., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ în sumă de 500 lei, reținându-se valoarea mică a prejudiciului cauzat, respectiv suma de 189,30 lei, precum și modul concret în care inculpatul a săvârșit faptele respective.

De asemenea, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. și art. 323 C. pen., procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R.V., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin rezoluția nr. 217/11-2 din 28 septembrie 2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz a fost respinsă plângerea formulată de către învinuitul R.V. împotriva acestei soluții, soluție care a rămas definitivă prin decizia penală nr. 375 din 15 octombrie 2010 a Tribunalului Neamț.

De asemenea, petentul R.V. a formulat plângere penală împotriva martorilor audiați în dosarul penal nr. 354/P/2009, R.D.V., M.G. și G.E.

Prin referatul din 28 septembrie 2010, postul de poliție Războieni a propus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea G.E., pentru că fapta nu există și asupra celorlalți făptuitori pentru că nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii.

Referatul a fost confirmat prin rezoluția nr. 2910/P/2010 din 30 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, cu motivarea că propunerea este legală și temeinică.

Plângerile penale formulate de R.V. și R.C. la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț au fost respinse prin rezoluția nr. 71/11-2/2011 din 19 ianuarie 2011, cu motivarea că soluția procurorului este legală și temeinică.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a introdus plângere penală petentul R.V., înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț la 30 ianuarie 2011 și în motivare, petentul a susținut că făptuitorii sunt martori mincinoși. Prin sentința penală nr. 301 din 23 mai 2011a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în dosarul nr. 755/279/2011, definitivă și intrată în puterea lucrului judecat, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea penală formulată de petentul R.V. împotriva rezoluției nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și rezoluției nr. 677/11-2/2010 din 7 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, ca nefondată.

Au fost menținute rezoluția nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și rezoluția nr. 677/II-2/2010 din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, ca fiind temeinice și legale.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța de fond a constatat că este nefondată plângerea formulată de petentul R.V. cu următoarele considerente:

La reținerea situației de fapt în cauză au fost avute în vedere probele administrate în cursul cercetării penale, respectiv: declarațiile făptuitorilor date la postul de poliție Bicaz, declarații petent și făptuitori, date la postul de poliție Războieni, legitimație de război eliberată făptuitorului R.V. a lui D.

Astfel, prin Ordonanța nr. 354 din 7 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, l-a scos de sub urmărire penală pe petent pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen.; cu motivarea că nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor și i s-a aplicat sancțiunea de 500 lei amendă administrativă.

Din actele dosarului rezultă că făptuitoarea G.E. nu a dat declarație, iar declarațiile celorlalți făptuitori nu se referă la împrejurări esențiale ce au dus la sancționarea petentului, faptele acestuia fiind dovedite cu cupoanele statistice la biletele de călătorie gratuită simplă, acordate în baza Legii nr. 44 din 1994; folosite nejustificat de petent pentru a călători cu trenul fără a avea calitatea de veteran.

Cum și fără declarațiile pretinșilor învinuiți, faptele petentului sunt dovedite în mod clar cu înscrisuri și cu recunoașterea parțială a acestuia, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată prezenta plângere, menținând rezoluția atacată.

În motivele plângerii penale formulată în acest dosar, petentul a arătat că aceiași martori din cadrul dosarului penal nr. 354/P/2009, ar fi dat declarații mincinoase împotriva sa din motive de ură personală, și că solicită să fie audiați în fața tribunalului martorii împotriva cărora el a făcut plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Solicitarea petentului de a fi audiați martorii respectivi în mod direct în cadrul acestui dosar a fost respinsă prin încheierea din 15 septembrie 2011, ca fiind inadmisibilă în cadrul procedurii prevăzută de art. 278

1

alin. (8) lit. a)-c) C. proc. pen. De asemenea, față de ceea ce s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 301 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în dosarul nr. 755/279/2011, definitivă, rezultă în mod evident cu sunt nefondate acuzațiile de mărturie mincinoasă pe care petentul le reiterează și în cadrul acestei plângeri penale, iar situația de fapt și soluțiile Parchetului privind plângere penală împotriva lui O.V., agent șef adjunct de poliție judiciară, sunt temeinice și legale.

În consecință, pentru considerentele analizate anterior, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea penală formulată de petentul R.V. împotriva rezoluției nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și rezoluției nr. 677/11-2/2010 din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, ca nefondată.

S-au menținut rezoluțiile nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și rezoluția nr. 677/II-2/2010 din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, ca fiind temeinice și legale.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal recurentul R.V.

Prin motivele de recurs, recurentul a invocat netemeinicia sentinței recurate reiterând cele arătate la instanța de fond.

Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu hotărârea, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen. constată că recursul de față este inadmisibil din următoarele considerente.

Inadmisibilitatea, ca sancțiune procesuală intervine când se efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept procesual epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Motivele de inadmisibilitate sunt inderogabile și nu admit sanarea, așa cu subzistă posibilitatea în cazul acoperirii nulităților relative. Astfel, inadmisibilitatea apare ca o sancțiune procesuală inevitabilă în sensul obligativității aplicării ei și tinde să împiedice reluarea în procesul penal a actului declarat ca atare.

În speță recurentul a declarat recurs împotriva unei sentințe definitive Dispozițiile art. XXIV ale Legii nr. 202/2010 intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 prevăd următoarele Hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Per acontrario hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii noi de procedură urmează căile de atac prevăzute de legea nouă.

Potrivit pct. 39 din Legea nr. 202/2010 intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă ".

Așadar împotriva sentinței prin care judecătorul de la prima instanță admite sau respinge plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. nu se mai poate declara nicio cale de atac.

Din aceste considerente recursul a fost considerat inadmisibil și a fost respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiționarul.

Analizând cauza, prin prisma dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 385

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:

Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârșit infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă.

Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.

Rezultă, astfel, că sentința penală nr. 91 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 318/103/2011 sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.

În consecință, în baza aceluiași raționament, nici decizia penală nr. 1062/2011 din 13 Octombrie 2011 prin care secția penală, cauze minori și familie a Curții de Apel Bacău a respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 91 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 318/103/2011, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.

Potrivit art. 385

1

alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel, situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca, și din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiționar să fie inadmisibil.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva deciziei penale nr. 1062 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.