ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2869/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 367 din 15 decembrie

2011, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, s-a respins plângerea formulată de

petentul V.H., împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și de

aplicare a unei sancțiuni administrative, adoptată de procuror la data de 15

mai 2007, în Dosarul de urmărire penală nr. 379/P/2007, în contradictoriu cu

intimatul H.C.C., fiind obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că, prin petiția înregistrată la

această instanță sub nr. 3703/321/2011, petentul V.H. a formulat, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., plângere

împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei

sancțiuni cu caracter administrativ, adoptată de procuror la data de 15 mai

2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului

H.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii

judecătorești, prev. de art. 271 alin. (2) C. pen. și aplicarea sancțiunii

administrative de 300 RON.

Analizând actele și

lucrările dosarului, prima instanță a reținut că în cauză operează autoritatea

de lucru judecat, reținându-se că prin Sentința penală nr. 268 din 5 iulie

2007, Judecătoria Târgu Neamț a respins plângerea formulată de petenții V.H. și

V.M., în contradictoriu cu intimații H.C.C. și A.N., împotriva Rezoluției nr.

325/11-2/2007 din 4 iunie 2007 și a Ordonanței nr. 379/P/2007 din 15 mai 2007,

date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț, hotărâre definitivă prin

Decizia penală nr. 484/RP/19 octombrie 2007, prin care Tribunalul Neamț a

respins, ca nefondat, recursul declarat de petenții V.H. și V.M., împotriva

Sentinței penale nr. 268 din 5 iulie 2007 a Judecătoriei Târgu Neamț. În

consecință, s-a constatat că în mod definitiv instanța de judecată s-a

pronunțat asupra legalității și temeiniciei soluției adoptată de procuror, în

Dosarul de urmărire penală nr. 379/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Târgu Neamț.

Împotriva Sentinței

nr. 367 din 15 decembrie 2011 a declarat recurs, și prin Decizia penală nr.

36/RP din 14 februarie 2012, Tribunalul Neamț, respins ca inadmisibil recursul

petentului, cu motivarea că prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010,

care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie, art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., a fost modificat, în sensul că, hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., este

definitivă. Raportat la textul de lege menționat, a constatat că hotărârea

atacată în prezenta cauză, a fost pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț la data

de 15 decembrie 2011 și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., Tribunalul a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petent,

menținând sentința atacată.

Împotriva deciziei

Tribunalului Neamț, a declarat recurs petentul V.H. și prin Decizia nr. 457 din

19 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul V.H.,

împotriva Deciziei penale nr. 36/RP din 14 februarie 2012, pronunțată de

Tribunalul Neamț.

La data de 24 aprilie

2012, nemulțumit de această hotărâre, petentul V.H. a formulat recurs împotriva

deciziei menționate, motivele aflându-se la dosar.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei

Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul este inadmisibil.

De altfel, Tribunalul

Neamț, față de noile dispoziții legale menționate mai sus, a pronunțat o

hotărâre definitivă, decizie ce nu mai putea fi atacată cu recurs, însă

petentul a atacat decizia definitivă cu recurs la Curtea de Apel Bacău, recurs

ce a fost respins ca inadmisibil, ulterior promovând un al treilea recurs la

Înalta Curte.

Dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie

2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în sensul

că "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) din C. proc.

pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac

împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul

pronunțării.

Astfel, urmează a fi

respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul

declarat de petentul V.H., conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul V.H. împotriva Deciziei penale nr.

457 din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA