ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2869/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 367 din 15 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, s-a respins plângerea formulată de petentul V.H., împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni administrative, adoptată de procuror la data de 15 mai 2007, în Dosarul de urmărire penală nr. 379/P/2007, în contradictoriu cu intimatul H.C.C., fiind obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin petiția înregistrată la această instanță sub nr. 3703/321/2011, petentul V.H. a formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., plângere împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, adoptată de procuror la data de 15 mai 2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului H.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 alin. (2) C. pen. și aplicarea sancțiunii administrative de 300 RON. Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, reținându-se că prin Sentința penală nr. 268 din 5 iulie 2007, Judecătoria Târgu Neamț a respins plângerea formulată de petenții V.H. și V.M., în contradictoriu cu intimații H.C.C.

și A.N., împotriva Rezoluției nr. 325/11-2/2007 din 4 iunie 2007 și a Ordonanței nr. 379/P/2007 din 15 mai 2007, date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț, hotărâre definitivă prin Decizia penală nr. 484/RP/19 octombrie 2007, prin care Tribunalul Neamț a respins, ca nefondat, recursul declarat de petenții V.H. și V.M., împotriva Sentinței penale nr. 268 din 5 iulie 2007 a Judecătoriei Târgu Neamț. În consecință, s-a constatat că în mod definitiv instanța de judecată s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei soluției adoptată de procuror, în Dosarul de urmărire penală nr. 379/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț.

Împotriva Sentinței nr. 367 din 15 decembrie 2011 a declarat recurs, și prin Decizia penală nr. 36/RP din 14 februarie 2012, Tribunalul Neamț, respins ca inadmisibil recursul petentului, cu motivarea că prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie, art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a fost modificat, în sensul că, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., este definitivă. Raportat la textul de lege menționat, a constatat că hotărârea atacată în prezenta cauză, a fost pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț la data de 15 decembrie 2011 și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Tribunalul a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petent, menținând sentința atacată.

Împotriva deciziei Tribunalului Neamț, a declarat recurs petentul V.H. și prin Decizia nr. 457 din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul V.H., împotriva Deciziei penale nr. 36/RP din 14 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț. La data de 24 aprilie 2012, nemulțumit de această hotărâre, petentul V.H. a formulat recurs împotriva deciziei menționate, motivele aflându-se la dosar. Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil.

De altfel, Tribunalul Neamț, față de noile dispoziții legale menționate mai sus, a pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai putea fi atacată cu recurs, însă petentul a atacat decizia definitivă cu recurs la Curtea de Apel Bacău, recurs ce a fost respins ca inadmisibil, ulterior promovând un al treilea recurs la Înalta Curte. Dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în sensul că "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) din C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării. Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de petentul V.H., conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul V.H. împotriva Deciziei penale nr. 457 din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AA