ÎCCJ, Decizia nr. 151/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 461 din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația C.E., în contradictoriu cu intimații – pârâți Statul Român prin Guvernul României, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Oficiul Național pentru C.E., Ministerul Afacerilor Externe – Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Justiției, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Guvernul României - Instituția Prefectului Județului Covasna, Guvernul României - Instituția Prefectului Județului Suceava, având ca obiect anularea unor acte administrative.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Asociația C.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul a fost înregistrat spre soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formând obiectul dosarului nr. 8390/2/2006. La termenul de judecată din 12 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., constatând că recurenta reclamantă nu s-a conformat dispoziției instanței, luate prin Încheierea de ședință de la 3 aprilie 2008, în sensul de a depune la dosar certificatul de înscriere în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4148 din 7 octombrie 2010, a constatat perimat recursul declarat de Asociația C.E. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și cu împrejurarea că, de la data suspendării judecății, pricina a rămas în nelucrare, din vina părților, timp de un an și nu s-au îndeplinit acte de procedură, de natură a întrerupe sau a suspenda cursul perimării. La data de 10 iunie 2010, împotriva Încheierii din 10 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 8390/2/2006, prin care s-a dispus amânarea judecății pentru termenul din 7 octombrie 2010, a declarat recurs Asociația C.M.E., care nici nu a fost parte în cauză.

Din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei, precum și excepția admisibilității acestei căi de atac. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care consacră ordinea de soluționare a excepțiilor, Înalta Curte va cerceta cu prioritate admisibilitatea recursului, examinarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor aspecte. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs. Prin recursul declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menționate, în considerarea de către recurentă a caracterului autonom al acesteia.

Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispozițiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile date în cursul judecății. Pe de altă parte, potrivit art. 299 C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din același cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul. Excepția de la regula generală, statuată de textul legal menționat, este dată de dispozițiile art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecății, text de lege care, însă, la rândul său, exceptează în mod expres încheierile pronunțate în recurs, situația în speță. Cu privire la încheierile prin care se dispune amânarea cauzei, legea procesual civilă nu prevede calea de atac a recursului.

Pe de altă parte, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. și art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010, completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cum recursul nu privește o cauză soluționată în primă instanță de secția penală, ci o încheiere a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în etapa procesuală a recursului, iar decizia ce s-a pronunțat în cauză este o hotărâre irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., este evident, că nu sunt întrunite cerințele art. 24 din Legea nr. 304/2004.

Ca atare, în raport cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, atât potrivit dreptului comun, cât și potrivit acestei legi speciale. Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, excepția invocată apare ca fiind întemeiată. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Asociația C.M.E. împotriva Încheierii din 10 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 8390/2/2006. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.