ÎCCJ, Decizia nr. 151/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 151/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 461 din 28
septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația
C.E., în contradictoriu cu intimații – pârâți Statul Român prin Guvernul României,
Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării, Oficiul Național pentru C.E., Ministerul
Afacerilor Externe – Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Justiției,
Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Poliție a
Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră, Ministerul Administrației
și Internelor - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Guvernul
României - Instituția Prefectului Județului Covasna, Guvernul României -
Instituția Prefectului Județului Suceava, având ca obiect anularea unor acte
administrative.
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs reclamanta Asociația C.E., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a fost
înregistrat spre soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, formând obiectul dosarului nr.
8390/2/2006.
La termenul de
judecată din 12 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei în temeiul art.
155
1
C. proc. civ., constatând că recurenta reclamantă nu s-a
conformat dispoziției instanței, luate prin Încheierea de ședință de la 3
aprilie 2008, în sensul de a depune la dosar certificatul de înscriere în
Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia
nr. 4148 din 7 octombrie 2010, a constatat perimat recursul declarat de
Asociația C.E.
Instanța a reținut că
soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
și cu împrejurarea că, de la data suspendării judecății, pricina a rămas în
nelucrare, din vina părților, timp de un an și nu s-au îndeplinit acte de
procedură, de natură a întrerupe sau a suspenda cursul perimării.
La data de 10 iunie
2010, împotriva Încheierii din 10 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul
nr. 8390/2/2006, prin care s-a dispus amânarea judecății pentru termenul din 7
octombrie 2010, a declarat recurs Asociația C.M.E., care nici nu a fost parte
în cauză.
Din oficiu, Înalta
Curte a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a
recurentei, precum și excepția admisibilității acestei căi de atac.
Având în vedere
dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care consacră ordinea de
soluționare a excepțiilor, Înalta Curte va cerceta cu prioritate
admisibilitatea recursului, examinarea acestei chestiuni făcând de prisos
analizarea altor aspecte.
Recursul este
inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9
judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri
pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, ca instanță de recurs.
Prin recursul
declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii
menționate, în considerarea de către recurentă a caracterului autonom al
acesteia.
Însă, caracterul
autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispozițiile art. 255 alin. (2)
C. proc. civ., cu referire la hotărârile date în cursul judecății.
Pe de altă parte,
potrivit art. 299 C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din același
cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul.
Excepția de la regula
generală, statuată de textul legal menționat, este dată de dispozițiile art.
244
1
alin. (1) C. proc. civ., cu referire la încheierile prin care
s-a suspendat cursul judecății, text de lege care, însă, la rândul său,
exceptează în mod expres încheierile pronunțate în recurs, situația în speță.
Cu privire la
încheierile prin care se dispune amânarea cauzei, legea procesual civilă nu
prevede calea de atac a recursului.
Pe de altă parte,
potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725
alin. (2) C. proc. civ. și art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010, completul
de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate
în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cum recursul nu
privește o cauză soluționată în primă instanță de secția penală, ci o încheiere
a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, dată în etapa procesuală a recursului, iar decizia ce s-a pronunțat
în cauză este o hotărâre irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C.
proc. civ., este evident, că nu sunt întrunite cerințele art. 24 din Legea nr.
304/2004.
Ca atare, în raport
cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi
privit ca inadmisibil, atât potrivit dreptului comun, cât și potrivit acestei
legi speciale.
Prin urmare, față de
cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al
egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina
căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de
exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice
cale de atac neconformă acestora.
Or, în cauză, aceste
cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, excepția invocată apare ca
fiind întemeiată.
În consecință, pentru
considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Asociația C.M.E. împotriva
Încheierii din 10 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.
8390/2/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.