ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 444/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC R. SA Târgoviște pentru anularea Hotărârii nr. 1 din 15 iunie 2009 a Adunării Extraordinare a Acționarilor SC R. SA (punctele 1.1 - 1.5). Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii A.G.E.A. din data de 15 iunie 2009. Prin sentința nr. 41 din data de 14 ianuarie 2010, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Târgoviște. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cauză, s-au respectat dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, iar reclamanta a participat la această adunare exercitându-și dreptul de vot, instanța apreciind că nu s-au încălcat drepturile legale de acționar ale reclamantei prin publicitatea acestei convocări.

În ceea ce privește interzicerea aporturilor în creanțe, instanța a reținut faptul că hotărârea A.G.A. a cărei anulare se solicită nu prevede posibilitatea unor aporturi în creanțe, ceea ce ar presupune ca un acționar care are o creanță împotriva unui terț să aducă ca aport în societate respectiva creanță, ci prin hotărâre s-a prevăzut posibilitatea compensării unor creanțe pe care acționarii le au asupra societății, ceea ce nu este interzis de lege. Reclamanta a formulat apel, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 49 din 4 mai 2010 a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este legală văzând data publicării anunțului - 15 mai 2009, raportat la data când a avut loc ședința A.G.E.A.

- 15 iunie 2009. Contestarea formalităților de convocare nu a făcut obiectul discuțiilor în cadrul adunării generale, nefiind consemnate în procesul - verbal de ședință, reprezentantul apelantei neavând obiecțiuni în acest sens. Referitor la hotărârea de majorare, în principiu, a capitalului social aceasta a fost înregistrată ca mențiune la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cât și la Consiliul Național al Valorilor Imobiliare, vizând calitatea de emitent pe piața bursieră a societății intimate.

Cu privire la critica încălcării prevederilor art. 215 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, referitoare la interzicerea aporturilor în creanță, instanța de fond s-a pronunțat în mod legal, iar potrivit convocatorului, ce conține intenția de majorare a capitalului social, fiind vorba de o chestiune principială, sunt acceptate subscrierii aporturile în numerar sau compensarea de creanțe, mai ales că, la expirarea termenului de subscriere, nu s-a înregistrat nicio cerere de compensare a creanței din partea vreunui acționar SC R. SA Târgoviște. Astfel, potrivit declarațiilor de subscriere ale acționarilor SC R. SA interesați în acest sens, însoțite de acte justificative, se probează că majorarea de capital s-a efectuat doar prin aporturi în numerar.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen, reclamanta prin care a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea acestuia și modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii. A reiterat criticile formulate prin cererea de chemare în judecată și în apel în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) și art. 215 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Analizând recursul în limita criticilor formulate care se circumscriu potrivit conținutului acestora doar motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se găsește neîntemeiat. Art. 117 alin. (6) din lege reglementează categoriile de informații pe care trebuie să le cuprindă convocatorul, respectiv locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu mențiunea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. Recurenta-reclamantă, așa cum au reținut și instanțele de fond și de apel, a participat la adunarea generală și nu a formulat obiecțiuni cu privire la formalitățile de convocare, exercitându-și votul. Este adevărat că a votat împotrivă ceea ce îi deschide dreptul la acțiune dar criticile nu au niciun fundament, deoarece convocatorul a cuprins toate elementele minime prevăzute de lege arătate mai sus, nerezultând nicio vătămare a acționarilor.

Cât privește nerespectarea art. 215 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, se constată că recurenta face confuzie între aporturile în creanțe, interzise de art. 215 alin. (2) C. proc. civ. în situația majorării în natură a capitalului social și majorarea capitalului social prin compensarea de creanțe, reglementată de art. 210 alin. (2) din lege, acesta fiind incident în cauză și nu textul de lege invocat. Totodată, potrivit Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a SC R. SA din 15 iunie 2009, se constată că s-a aprobat majorarea capitalului social în schimbul unor noi aporturi în numerar sau prin compensare de creanțe, dar în fapt majorarea s-a realizat doar prin aporturi în numerar. Prin urmare, în mod corect s-a respins apelul, hotărârea primei instanței fiind legală, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va fi respins și recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 49 din 4 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.