ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5014/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1458 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea reclamantului D.S.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, constatând refuzul

nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii reclamantului privind

programarea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei

române. Totodată a obligat pe pârât să primească de îndată cererea de

redobândire a cetățeniei române și actele anexe și a respins cererea

reclamantului privind plata daunelor morale.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pe data de 08 septembrie 2006,

reclamantul s-a adresat cu o primă cerere scrisă Secției Consulare a Ambasadei

României din Chișinău în vederea primirii documentației pentru redobândirea

cetățeniei române, până la momentul formulării acțiunii neprimind nici un

răspuns.

A mai

reținut că ulterior la data de 23 octombrie 2008 și la 03 decembrie 2008,

reclamantul a revenit cu aceeași solicitare, autoritatea pârâtă comunicându-i

faptul că există un număr impresionant de astfel de cereri de programare,

astfel încât la momentul în care se va ajunge la procesarea solicitării sale

reclamantul va fi invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei române,

cu documentația aferentă.

În acest

context, instanța de fond a constatat că de la data depunerii primei cereri a

trecut mai mult de 1 an de zile, ne aflăm în fața unui refuz nejustificat al

autorității pârâte astfel cum această noțiune este definită în art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce

privește cererea privind acordarea daunelor morale, instanța de fond a reținut

că aceasta nu este întemeiată, având în vedere volumul de activitate al

pârâtului, existând un caz fortuit ca a împiedicat autoritatea să-și

îndeplinească obligația prevăzută de lege.

Î

mpotriva

acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor externe criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9, precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În

motivarea recursului s-a arătat în esență: că nu este un caz de refuz

nejustificat, întrucât Ministerul Afacerilor Externe a emis reclamantului două

răspunsuri Ia data de 17 iunie 2008 și 1 august 2008, prin care îi încunoștința

că cererea lor va fi rezolvată favorabil la momentul în care urmau să fie

procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni; că Ministerul

Afacerilor Externe a recunoscut reclamantului realizarea dreptului legal dar s-a

aflat în imposibilitate obiectivă de a procesa solicitările, mai ales având în

vedere faptul că Secția consulară există într-un teritoriu ce nu se află sub

suveranitatea statului român.

În ce

privește cererile formulate în anul 2008, recurentul a arătat că acțiunea nu

este întemeiată, întrucât nu s-a împlinit termenul rezonabil, apreciat de

instanță ca fiind de 6 luni.

Analizând

actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs formulate,

Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele

considerente:

Astfel,

reclamantul s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău la

data de 8 septembrie 2008 (și nu la data de 8 septembrie 2006 cum greșit s-a

reținut prima instanță) pentru redobândirea cetățeniei române, formulând

acțiune în justiție la 26 ianuarie 2009, respectiv la numai 4 luni de la data

cererii administrative.

Instanța

de fond nu a motivat de ce consideră nerezonabil un asemenea termen și nu a

răspuns argumentelor pârâtului legate de numărul mare de astfel de cereri,

complexitatea acestei activități și modificările legislative intervenite în

acest domeniu pentru o mai rapidă soluționare a cererilor.

Potrivit

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în aprecierea duratei

rezonabile a unei proceduri se ține seama de circumstanțele cauzei, respectiv

de complexitatea acesteia, comportamentul reclamantului și cel al autorităților

competente.

În speță,

nu se poate reține un abuz al autorității administrative față de numărul extrem

de mare de astfel de cereri (peste 360.000) și termenul relativ scutit de la

data cererii administrative până Ia formularea acțiunii în instanță (4 luni).

Totodată,

potrivit art. 12 din Legea nr. 21/1991, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 147/2008 (aprobată prin Legea nr. 171/2009), numărul maxim de cereri

primite în interval de un an, pentru fiecare oficiu consular, nu poate depăși

30.000 de dosare.

Pentru

considerentele menționate, Înalta Curte apreciază că în speță nu a fost depășită

durata rezonabilă a unei proceduri, iar în baza art. 312 alin. (1) și (3) cu

referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis,

modificându-se în parte hotărârea instanței de fond în sensul respingerii

cererii de programare a datei pentru primirea actelor necesare redobândirii

cetățeniei române.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinței civile

nr. 1458 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică

în parte sentința atacată, în sensul că, în fond, respinge capătul de cerere

privind programarea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii

cetățeniei române. Menține în rest dispozițiile sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.