ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4122/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4122/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
nr. 220 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC
A.P.I. SRL Târgoviște, în
contradictoriu cu
pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, prin care solicita
anularea
Deciziei nr. 622 din 24 iunie 2010 emisă de pârât, prin care reclamanta a fost
sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5.000 lei, pentru
încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 a
aceleiași autorități pârâte.
Pentru a
pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Decizia
CNA nr. 622 din 24 iunie 2010, s-a dispus sancționarea radiodifuzorului SC
A.P.I. SRL cu o amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea prevederilor art.42
alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a
conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut
prin actul sancționator contestat că, în data de 9 iunie 2010, reclamanta a
difuzat în direct, începând cu ora 8, emisiunea „Ora întrebărilor"
moderată de doamna L.M., avându-l ca invitat pe domnul T.V.
, jurnalist și președinte al Patronatului Presei
din România ROMEDIA și
consilier municipal al PSD, cu această ocazie
aducându-se acuzații grave, de natură penală domnului F.P., președintelui
Consiliului Județean Dâmbovița, cât și domnului G.B., primarul orașului
Târgoviște, fără a fi probate, iar față de acest discurs denigrator
moderatoarea emisiunii nu a intervenit, având un rol pasiv.
S-a mai reținut că s-a prezentat și un clip cu
caracter publicitar negativ la
adresa PDL, în esență politic, or,
potrivit prevederilor art. 155 alin. (2) din Codul audiovizualului este
interzisă orice formă de publicitate politică, în afara perioadelor de campanie
electorală.
Potrivit
prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de
reglementare a conținutului audiovizual, orice persoană are dreptul la propria
imagine și în cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei
persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori morale, acestea
trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele
acuzate au dreptul să intervină pentru
a-și exprima punctul de vedere;
dacă acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte
principiul
audiatur et altera pars
.
De asemenea,
se arată în considerentele sentinței atacate, realizatorii emisiunilor au
obligația să respecte dreptul persoanei la propria imagine și să pună în vedere
interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin,
probele care le susțin; stăruința moderatorului trebuie să fie convingătoare,
astfel încât să ajute publicul să-și formeze o opinie corectă.
In speță,
reține prima instanță, la emisiunea respectivă s-au adus acuzații grave, unele
de natură penală, d-lui F.P., în calitatea sa de președinte al Consiliului
Județean, acuzații referitoare la cheltuirea nejustificată a banilor publici,
la asocierea cu unele clanuri din lumea interlopă, etc, și a fost prezentat un clip
publicitar, de natură politică, cu aspecte negative la adresa politicienilor
din județ.
Toate acestea
s-au difuzat în lipsa domnului F.P., în condițiile în care, din transcriptul
emisiunii, de aproximativ 40 de pagini, rezultă că majoritatea discuțiilor au
reprezentat critici și acuzații grave la adresa sa și a altor oameni politici
din județul Dâmbovița.
In aceste
condiții, concluzionează instanța de fond, când fiecare persoană se bucură de
prezumția de nevinovăție, fiind aduse repetate și grave acuzații în cadrul
emisiunii, fără ca persoanele vizate să-și poată prezenta un punct de vedere cu
privire la afirmațiile acuzatoare, se încalcă principiul
audiatur et altera
pars
, prevăzut de art. 42 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 din Codul de
reglementare a conținutului audiovizual, emisiunea devenind imparțială și
lipsind opinia publică de posibilitatea de a trage concluzii obiective.
Împotriva
acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a
declarat recurs reclamanta, în temeiul
prevederilor art. 304
1
C. proc. civ.
În motivarea
cererii de recurs, în care se reiterează motivele și argumentele invocate în
fața primei instanțe, se critică interpretarea dată de instanța de fond
dispozițiilor art. 42 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006; astfel, recurenta
arată, în esență, că în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată
încălcarea de către că moderatoarea emisiunii
incriminate a principiului
audiatur
et altera pars
,
aceasta nefăcând decât să dezbată în emisiunea respectivă, împreună cu
invitatul său, modul în care este perceput județul Dâmbovița în presa
națională, ale cărei articole le-a prezentat, și că legislația din domeniul
audiovizualului nu prevede obligația moderatorului de a contacta persoanele la
care se face referire în acele articole.
Examinând
cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu
motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în
cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul
este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Decizia
Consiliului Național al Audiovizualului nr. 622 din 24 iunie 2010,
contestată în cauză, reclamanta a fost
sancționată cu amendă în cuantum de 5000
lei, pentru încălcarea
prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de
reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările
ulterioare, referitoare la obligativitatea tuturor realizatorilor de emisiuni
de a desfășura emisiunea cu respectarea dreptului la propria imagine al
persoanei și a principiului
audiatur et altera pars
.
Conform prevederilor art. 42 din Decizia nr.
187/2006, „Orice persoană are
dreptul la propria imagine" [alin. (1)]
și „In cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane
privind fapte sau comportamente
ilegale ori
imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au
dreptul
să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse
de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera
pars" [alin. (2)] iar „Realizatorii emisiunilor au obligația să respecte
dreptul persoanei la propria imagine și să pună în vedere interlocutorilor să
probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le
susțin" [alin. (3)].
Încălcarea
acestor prevederi din decizia de reglementare în domeniul audiovizualului
constituie contravenție, potrivit dispozițiilor art. 162 alin. (2) din Decizia
nr. 187/2006 și art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările
ulterioare.
Așadar,
descrierea și calificarea faptei contravenționale sunt prevăzute de actele
normative care reglementează domeniul audiovizualului și nu sunt rezultatul
aprecierii autorității intimate, în calitate de agent constatator al
contravenției săvârșite de către recurentă, cum neîntemeiat susține aceasta.
De aceea, se
dovedește a fi nefondată critica din recurs cu privire la
interpretarea dată de instanța de fond
dispozițiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006
a Consiliului Național al
Audiovizualului.
În acest sens,
se reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că recurenta a încălcat,
în emisiunea „Ora întrebărilor" din 9 iunie 2010, prevederile normative
susmenționate, prin atitudinea pasivă a moderatorului față de acuzațiile aduse
în cadrul emisiunii unor persoane determinate, în raport cu obligația legală de
a proba afirmațiile acuzatoare sau de a indica, cel puțin, probele care le
susțin.
Nu poate fi
primită apărarea recurentei, care sugerează că, în susținerea - celor
prezentate în cadrul emisiunii, s-ar fi întemeiat pe articolele din presa
națională, a căror menționare ar reprezenta, în opinia sa, o dovadă a
acuzațiilor aduse persoanelor în cauză. Aceasta, întrucât respectivele articole
nu pot fi
considerate „probe", în
sensul dispozițiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006.
De asemenea,
realizatorul emisiunii respective nu a fost preocupat de respectarea
dispozițiilor legale care au ca scop respectarea dreptului la propria imagine a
persoanei și nu a reușit o realizare efectivă a respectării principiului
audiatur
et altera pars
, care trebuie să guverneze desfășurarea emisiunilor.
Curtea reține,
așadar, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în
discuție, apreciind că decizia contestată este legal emisă, motiv pentru care
recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind
temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge
recursul declarat de reclamanta SC A.P.I. SRL Târgoviște împotriva sentinței
nr. 220 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15
septembrie 2011.