ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4122/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 220 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.P.I. SRL Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, prin care solicita anularea Deciziei nr. 622 din 24 iunie 2010 emisă de pârât, prin care reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 a aceleiași autorități pârâte. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Decizia CNA nr. 622 din 24 iunie 2010, s-a dispus sancționarea radiodifuzorului SC A.P.I.

SRL cu o amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea prevederilor art.42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. S-a reținut prin actul sancționator contestat că, în data de 9 iunie 2010, reclamanta a difuzat în direct, începând cu ora 8, emisiunea „Ora întrebărilor" moderată de doamna L.M., avându-l ca invitat pe domnul T.V. , jurnalist și președinte al Patronatului Presei din România ROMEDIA și consilier municipal al PSD, cu această ocazie aducându-se acuzații grave, de natură penală domnului F.P., președintelui Consiliului Județean Dâmbovița, cât și domnului G.B., primarul orașului Târgoviște, fără a fi probate, iar față de acest discurs denigrator moderatoarea emisiunii nu a intervenit, având un rol pasiv.

S-a mai reținut că s-a prezentat și un clip cu caracter publicitar negativ la adresa PDL, în esență politic, or, potrivit prevederilor art. 155 alin. (2) din Codul audiovizualului este interzisă orice formă de publicitate politică, în afara perioadelor de campanie electorală.

Potrivit prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, orice persoană are dreptul la propria imagine și în cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori morale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars . De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, realizatorii emisiunilor au obligația să respecte dreptul persoanei la propria imagine și să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin; stăruința moderatorului trebuie să fie convingătoare, astfel încât să ajute publicul să-și formeze o opinie corectă.

In speță, reține prima instanță, la emisiunea respectivă s-au adus acuzații grave, unele de natură penală, d-lui F.P., în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean, acuzații referitoare la cheltuirea nejustificată a banilor publici, la asocierea cu unele clanuri din lumea interlopă, etc, și a fost prezentat un clip publicitar, de natură politică, cu aspecte negative la adresa politicienilor din județ. Toate acestea s-au difuzat în lipsa domnului F.P., în condițiile în care, din transcriptul emisiunii, de aproximativ 40 de pagini, rezultă că majoritatea discuțiilor au reprezentat critici și acuzații grave la adresa sa și a altor oameni politici din județul Dâmbovița.

In aceste condiții, concluzionează instanța de fond, când fiecare persoană se bucură de prezumția de nevinovăție, fiind aduse repetate și grave acuzații în cadrul emisiunii, fără ca persoanele vizate să-și poată prezenta un punct de vedere cu privire la afirmațiile acuzatoare, se încalcă principiul audiatur et altera pars , prevăzut de art. 42 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, emisiunea devenind imparțială și lipsind opinia publică de posibilitatea de a trage concluzii obiective. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul prevederilor art. 304 1 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în care se reiterează motivele și argumentele invocate în fața primei instanțe, se critică interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 42 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006; astfel, recurenta arată, în esență, că în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată încălcarea de către că moderatoarea emisiunii incriminate a principiului audiatur et altera pars , aceasta nefăcând decât să dezbată în emisiunea respectivă, împreună cu invitatul său, modul în care este perceput județul Dâmbovița în presa națională, ale cărei articole le-a prezentat, și că legislația din domeniul audiovizualului nu prevede obligația moderatorului de a contacta persoanele la care se face referire în acele articole.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 622 din 24 iunie 2010, contestată în cauză, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la obligativitatea tuturor realizatorilor de emisiuni de a desfășura emisiunea cu respectarea dreptului la propria imagine al persoanei și a principiului audiatur et altera pars . Conform prevederilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006, „Orice persoană are dreptul la propria imagine" [alin. (1)] și „In cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars" [alin. (2)] iar „Realizatorii emisiunilor au obligația să respecte dreptul persoanei la propria imagine și să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin" [alin. (3)]. Încălcarea acestor prevederi din decizia de reglementare în domeniul audiovizualului constituie contravenție,

potrivit dispozițiilor art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 și art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare. Așadar, descrierea și calificarea faptei contravenționale sunt prevăzute de actele normative care reglementează domeniul audiovizualului și nu sunt rezultatul aprecierii autorității intimate, în calitate de agent constatator al contravenției săvârșite de către recurentă, cum neîntemeiat susține aceasta. De aceea, se dovedește a fi nefondată critica din recurs cu privire la interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006 a Consiliului Național al Audiovizualului.

În acest sens, se reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că recurenta a încălcat, în emisiunea „Ora întrebărilor" din 9 iunie 2010, prevederile normative susmenționate, prin atitudinea pasivă a moderatorului față de acuzațiile aduse în cadrul emisiunii unor persoane determinate, în raport cu obligația legală de a proba afirmațiile acuzatoare sau de a indica, cel puțin, probele care le susțin. Nu poate fi primită apărarea recurentei, care sugerează că, în susținerea - celor prezentate în cadrul emisiunii, s-ar fi întemeiat pe articolele din presa națională, a căror menționare ar reprezenta, în opinia sa, o dovadă a acuzațiilor aduse persoanelor în cauză. Aceasta, întrucât respectivele articole nu pot fi considerate „probe", în sensul dispozițiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006.

De asemenea, realizatorul emisiunii respective nu a fost preocupat de respectarea dispozițiilor legale care au ca scop respectarea dreptului la propria imagine a persoanei și nu a reușit o realizare efectivă a respectării principiului audiatur et altera pars , care trebuie să guverneze desfășurarea emisiunilor. Curtea reține, așadar, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în discuție, apreciind că decizia contestată este legal emisă, motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P.I. SRL Târgoviște împotriva sentinței nr. 220 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.