ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 896/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 896/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2182 din 26 mai

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. "R.M." S.A., în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și a anulat

Decizia nr. 55 din 27 ianuarie 2009 emisă de pârât.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- prin Decizia nr. 55

din data de 27 ianuarie 2009 Consiliul Național al Audiovizualului a decis

sancționarea radiodifuzorului S.C. "R.M." S.A. pentru postul de

televiziune R. TV cu amendă în cuantum de 5.000 RON, întrucât a încălcat

obligația prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) și (3) și art. 71 alin. (1) lit.

a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare cu conținut

audiovizual, cu modificările și completările ulterioare;

- pe situația de

fapt, în cuprinsul deciziei s-a reținut că pe postul de televiziune R. TV s-a

difuzat în data de 21 ianuarie 2009, începând cu ora 21.20 sub titlu

"Ediție specială" o emisiune moderată de d-na C.Ș., invitat în studio

fiind d-l C.V.T.. S-a mai reținut că pe parcursul emisiunii a intrat în

legătură telefonică directă cu d-l V.P., parlamentar reprezentând minoritățile

naționale, iar C.V.T. a adus o serie de acuzații grave cu incidență penală și

morală la adresa unor peroane fără ca aceste afirmații să fie probate în vreun

fel și fără ca moderatoarea emisiunii să aibă o atitudine convingătoare, să

stăruie pentru ca acuzațiile să fie cât de cât posibil dovedite ori combătute,

astfel încât publicul să-și facă o opinie corectă. S-a mai apreciat de către

membrii C.N.A. că prin atitudinea formală adoptată de realizatoarea emisiunii,

radiodifuzorul și-a dezinformat publicul, afirmațiile invitatului tinzând să

îmbrace un caracter de adevăr de necontestat pentru o parte a publicului

spectator. În aceste condiții, C.N.A. a constatat că radiodifuzorul a încălcat

și obligația legală de a asigura o informare obiectivă a publicului, informare

care să permită acestuia să își formeze singur opinia în legătură cu subiectele

discutate și cu persoanele publice puse în discuție;

- autoritatea pârâtă

a încadrat situația de fapt prezentată mai sus în ipoteza textelor prevăzute de

art. 42 alin. (1), (2) și (3) și de art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr.

187/2006 privind Codul de reglementare cu conținut audiovizual.

- din decizia

contestată nu rezultă care este modalitatea prin care moderatoarea putea fi mai

convingătoare, mai mult de a cere invitatului său de a aduce dovezi în

sprijinul susținerilor sale, fiecare persoană fiind responsabilă de propriile

afirmații, iar moderatorul nu poate ști ce atitudine va avea invitatul său;

- din Raportul de

monitorizare nu rezultă că moderatorul i-a permis d-lui C.V.T. să formuleze un

discurs a cărui veridicitate este dată numai de faptul că este prezentat de

domnia sa, întrucât, pe de o parte a solicitat dovezi în sensul celor afirmate,

iar pe de altă parte, publicul spectator nu poate fi dezinformat, tocmai pentru

că invitatul nu și-a probat în vreun fel afirmațiile acuzatoare;

- prin faptul că

invitatul nu a respectat stăruințele moderatorului în a-și dovedi acuzațiile,

nu înseamnă că acesta din urmă și-a încălcat obligația legală de a asigura o

informare obiectivă a publicului, informare care să permită acestuia să își

formeze singur opinia în legătură cu subiectele discutate și cu persoanele

publice puse în discuție.

A concluzionat

instanța de fond în sensul că, având în vedere obiectul de reglementare al

legii puse în discuție, afirmațiile și opiniile existente până atunci atât în

media, cât și pe scena politică, nu se poate realizatorului emisiunii că nu a

ales corect invitatul, însă informarea publicului din Ediția specială s-a

realizat și prin prezentarea declarației d-lui G.F. pe parcursul emisiunii,

prin replica telefonică a d-lui V.P., prin prezentarea emisiunii unde erau

invitați ministrul justiției, procurorul general al României și ministrul

pentru relația cu Parlamentul, iar faptul că interlocutorul a adus acuzații

nedovedite unor persoane nu poate fi imputat moderatorului, în condițiile, în

care, nu putea anticipa că acesta va face acest lucru și a cerut tot timpul

dovezi în sprijinul afirmațiilor făcute.

Împotriva Sentinței

civile nr. 2182 din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

Consiliul Național al Audiovizualului, prin care s-a solicitat admiterea

acestei căi extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în

sensul respingerii acțiunii reclamantei S.C. R.M. S.A. București ca

neîntemeiată.

A învederat

recurenta, prin motivele de recurs, că instanța de fond a interpretat greșit

prevederile legale incidente în cauză și a motivat contradictoriu hotărârea

pronunțată, reținând eronat că în contextul în care acuzațiile au fost aduse de

radiodifuzor trebuie pornit de la principiul că acuzațiile trebuiau dovedite de

către invitatul emisiunii, care le-a făcut, și nu de către moderator. Față de

această interpretare considerată greșită recurentul a arătat că principiile

instituite de art. 42 din Codul audiovizualului sunt fără echivoc și au în

vedere două situații: 1. când acuzațiile sunt aduse de invitat, acesta trebuie

să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le

susțin; 2. când acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să

respecte principiul audiatur et altera pars. În decizia de sancționare nu a

fost reținut faptul că acuzațiile au fost aduse de radiodifuzor, iar situația

de fapt din decizia de sancționare a fost cea reglementată de teza I alin. (2)

a art. 42 din Codul audiovizualului, anume când acuzațiile sunt aduse de

invitat iar rolul moderatorului este acela de a pune în vedere interlocutorului

să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le

susțin; în plus, stăruința moderatorului trebuie să fie convingătoare. În

decizie, s-a mai precizat, nu s-a reținut că acuzațiile au fost formulate de

radiodifuzor, iar prin afirmația că acuzațiile au fost făcute de invitat și nu de

moderatoare instanța de fond confirmă cele stabilite prin decizia de

sancționare, în sensul că moderatoarea avea obligația de a solicita în mod

convingător probe invitatului său, prin care acesta să dovedească acuzațiile

grave formulate la adresa unor persoane.

Prin sintagma

"convingător" legiuitorul nu a avut în vedere numărul intervențiilor

unui moderator, ci obligația reală și nu formală a acestuia de a cere probe

unui invitat care formulează acuzații, iar atunci când acesta nu se

conformează, de a interzice formularea de acuzații nedovedite. Or, în cauză,

cum rezultă din raportul de monitorizare, intervenția moderatoarei a fost una

pur formală și lipsită de eficiență.

Recurentul a

considerat că concluzia instanței de fond, potrivit căreia nu se poate considera

că prin lipsa unei stăruințe convingătoare publicul este dezinformat, întrucât

natura informației oferite de interlocutor se prezumă a fi percepută corect,

având în vedere poziția politică și discursul obișnuit al invitatului din

emisiunea respectivă, nu are în vedere realitățile vieții sociale și politice.

Această interpretare a primei instanțe, s-a relevat, ar oferi posibilitatea

radiodifuzorului ca în cazul în care acuzațiile sunt formulate de un om

politic, eventual notoriu pentru discursurile sale, acesta să nu fie obligat să

probeze acuzațiile, iar în cazul oricăror alte persoane, regula să fie

aplicabilă. Însă, s-a subliniat, regulile prevăzute de art. 42 din Codul

audiovizualului sunt obligatorii pentru toți invitații care înțeleg să formuleze

acuzații într-o emisiune, indiferent de poziția pe care o ocupă în societate la

un moment dat. Actul normativ solicită probarea acuzațiilor, fapt care

presupune prezentarea unor dovezi; actul probațiunii nu se materializează prin

rostirea unei fraze cu privire la existența unor probe, adresată de moderator

invitatului, ci prin prezentarea de către invitat a unor documente legale care

să dovedească faptul că afirmațiile acuzatoare sunt întemeiate.

Motivarea instanței

de fond, în sensul că după pauzele publicitare moderatoarea a revenit cerând

dovezi este irelevantă, deoarece intervenția moderatorului a avut același

caracter formal, iar intervenția senatorului G.F. nu a avut în vedere nici

subiectul emisiunii și nici acuzațiile formulate, ci discuțiile purtate la

Palatul Victoria pe marginea bugetului de stat pe anul 2009. Pe de altă parte,

recurentul a mai precizat că motivarea instanței de fond, potrivit căreia din

decizia de sancționare nu rezultă care ar fi modalitatea prin care moderatoarea

emisiunii să fie convingătoare nu este de asemenea întemeiată, întrucât

Consiliul nu are competența de a indica prin decizia de sancționare o conduită

de urmat de către radiofuzor în relațiile cu invitații, radiodifuzorul având

libertatea de a alege mijlocul pe care-l consideră cel mai potrivit pentru a

asigura respectarea dispozițiilor legale din domeniul audiovizualului, în

funcție de situația concretă. În speță, s-a concluzionat, motivarea primei

instanțe potrivit căreia nu i se poate imputa moderatoarei lipsa unei intervenții

ferme, întrucât aceasta nu s-a "manifestat identic" cu invitatul,

neavând un discurs la aceeași intensitate, nu poate reprezenta un argument

juridic pentru a justifica lipsa de stăruință a moderatoarei, ci, eventual, un

mod diplomatic de a o disculpa pe aceasta.

Pe cale de

consecință, s-a solicitat de către recurentă admiterea recursului și

modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii

reclamantei S.C. R.M. S.R.L. ca neîntemeiată, cu menținerea deciziei contestate

ca legală și temeinică, urmare constatării, din probatoriul administrat, a

următoarelor împrejurări:

- că într-o emisiune

în care a fost pus în discuție un subiect de interes public destul de sensibil,

intimata reclamantă a înțeles să invite doar o singură persoană;

- în condițiile în

care nu a existat un echilibru, o pluralitate de opinii pe marginea subiectului

dezbătut, invitatul a abordat cu totul alte subiecte;

- că în discursul

său, invitatul a formulat acuzații grave, nedovedite, la adresa mai multor

persoane;

- și că în condițiile

în care aceste acuzații nu au fost dovedite, moderatoarea nu a intervenit ferm

pentru a interzice continuarea discursului acuzator al invitatului care, de

altfel, are un comportament previzibil și din cauza căruia mulți radiodifuzori

au fost sancționați pentru nerespectarea acelorași principii.

Recursul este

nefondat.

Prin Decizia nr. 55

din 27 ianuarie 2009 Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat

radiodifuzorul S.C. R.M. S.A., titular al licenței audiovizuale din 3 mai 2004

și a deciziei de autorizare din 20 iulie 2007 pentru postul de televiziune R.

TV cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 42

alin. (1), (2) și (3) și art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006

privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și

completările ulterioare, cu motivarea că moderatoarea emisiunii "Ediție

Specială" din data de 21 ianuarie 2009 a dat dovadă de atitudine formală

lipsită de stăruință, întrucât a permis invitatului emisiunii să aducă acuzații

penale și morale neprobate, la adresa unor persoane, fiind astfel prejudiciate

atât dreptul la propria imagine al celor acuzați cât și dreptul publicului la o

informare corectă, echilibrată și imparțială. S-a mai arătat, în decizia de

sancționare, că în emisiune nu au fost prezentate principalele puncte de vedere

aflate în opoziție, astfel încât să se asigure respectarea principiilor

imparțialității, echilibrului și liberei formări de opinii.

Potrivit

dispozițiilor art. 42 alin. (1) - (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările

ulterioare, emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, "(1) Orice

persoană are dreptul la propria imagine. (2) În cazul în care în emisiunile

audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente

ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele

acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă

acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul

audiatur et altera pars. (3) Realizatorii emisiunilor au obligația să respecte

dreptul persoanei la propria imagine și să pună în vedere interlocutorilor să

probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le

susțin; stăruința moderatorului ... trebuie să fie convingătoare, astfel încât

să ajute publicul să-și formeze o opinie corectă". Pe de altă parte, în

condițiile art. 71 alin. (1) lit. a) din aceeași decizie a Consiliului Național

al Audiovizualului, "În programele de știri și dezbateri informarea în

probleme de interes public, de natură politică, economică, socială și

culturală, trebuie să respecte următoarele principii: a) asigurarea

imparțialității, echilibrului și favorizarea liberei formări a opiniilor, prin

prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în

care problemele sunt în dezbatere publică".

Instanța de fond a

reținut în mod întemeiat că nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de

art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările

ulterioare, în condițiile în care rezultă din raportul de monitorizare din data

de 21 ianuarie 2009 că moderatoarea a solicitat, pe parcursul derulării

emisiunii, în limitele unei stăruințe rezonabile, dovezi din partea

invitatului, la toate afirmațiile acestuia.

Pe de altă parte, în

mod corect s-a observat, prin hotărârea atacată, că nu sunt îndeplinite nici

condițiile aplicării dispozițiilor art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr.

187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu

modificările și completările ulterioare, întrucât în cadrul emisiunii în

discuție au fost prezentate principalele puncte de vedere exprimate în privința

subiectului/temei abordate. În fapt, emisiunea a avut drept temă implicațiile

sociale ale adoptării Legii nr. 298/2008, fiind făcute pe parcursul acesteia

comentarii asupra modalității de adoptare/votare în Parlament a legii

respective. Mai mult, în vederea exprimării principalelor puncte de vedere

referitor la acest subiect, pro și contra, în emisiune au intervenit

politicieni reprezentând partide și minorități naționale

reprezentate/nereprezentate în Parlament, neputându-se astfel susține că nu au

fost respectate principiile imparțialității, echilibrului și liberei formări de

opinii.

În aceste condiții,

constatându-se că este temeinică și legală hotărârea primei instanțe și că sunt

neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză se va dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței

civile nr. 2182 din 26 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național al Audiovizualului, împotriva Sentinței civile

nr. 2182 din 26 mai 2009 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.

Procesat

de GGC - CL