ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2613/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2613/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, la data de 09 iunie 2010, reclamantul C.I. a

solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României și cu Primul Ministru:

1.

Suspendarea în totalitate a H.G. nr. 351

din 14 aprilie 2010 și a Deciziei Primului Ministru E.B. nr. 142 din 14 aprilie

2010 publicate în M.Of. nr. 247 din 19 aprilie 2010, a Ordinului Secretariatului

General al Guvernului nr. 352 din 19 aprilie 2010 prin care i s-a stabilit

salariul aferent funcției de Inspector Guvernamental gr. II, suspendarea H.G.

nr. 409 din 28 aprilie 2010 prin care a fost numit cu caracter temporar dl.

B.A.C. în funcția de subprefect al Județului Dolj, funcție de pe care a fost

mutat, ca urmare a impunerii mobilității, și revenirea la situația anterioară

aplicării acestor acte administrative.

2.

Anularea în totalitate a H.G. nr. 351 din

14 aprilie 2010 publicată în M.Of. nr. 247 din 19 aprilie 2010 și revenirea la

situația anterioară emiterii acestui act administrativ.

totalitate a Deciziei Primului Ministru nr. 142 din 14 aprilie 2010 publicată

în M.Of. nr. 247 din 19 aprilie 2010 și revenirea la situația anterioară

emiterii acestui act administrativ.

Ordinului Secretarului General al Guvernului nr. 352 din 19 aprilie 2010 prin

care i s-a stabilit salariul aferent funcției de Inspector Guvernamental gr.II.

totalitate a H.G. nr. 409 din 28 aprilie 2010 prin care a fost numit cu

caracter temporar dl. B.A. în funcția de subprefect al județului Dolj, ca

urmare impunerii mobilității, și revenirea la situația anterioară.

autorității pârâte și a persoanei fizice E.B., care a elaborat și semnat actul,

la plata unor despăgubiri materiale reprezentând diferența între cuantumul

salariului la care era îndreptățit în funcția de subprefect și cel pe care îl

primește pentru funcția de inspector guvernamental gr. II până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei, actualizate cu indicele de inflație la data

plății.

Obligarea

autorității pârâte și a persoanei fizice E.B., care a elaborat și semnat actul,

la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 80.000 lei, actualizate cu

indicele de inflație la data pății.

Primul

Ministru al României a formulat întâmpinare solicitând anularea acțiunii pentru

lipsa timbrajului, respingerea ei ca lipsită de interes. De asemenea s-a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primului ministru pentru

capetele de cerere care se referă la anularea unor acte care nu au fost emise

dea ceasta instituție. în ceea ce privește cererea de suspendare, pârâtul a

invocat inadmisibilitatea ei, întrucât Legea nr. 188/1999 nu prevede

posibilitatea unei astfel de suspendări. De asemene, s-a solicitat respingerea

cererii de suspendare întrucât nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 14

și art. 15 din Legea nr. 554/2004. In ceea ce privește anularea actului,

intimatul arată că decizia a fost emisă în executarea unei hotărâri de Guvern

prin care s-a hotărât aplicarea mobilității în cazul reclamantului. Aplicarea

mobilității nu este condiționată de acordul înaltului funcționar public și

activitatea sa urmează să se desfășoare la nivelul județului Dolj.

Referitor la

cererea de plată a unor despăgubiri materiale și morale intimatul arată că nu

este aplicabilă Legea 554/2004 și nu există legătură de cauzalitate între actul

primului Ministru și prejudiciul pretins de reclamant. De asemenea, se arată că

Primul Ministru nu are personalitate juridică și răspunderea membrilor Guvernului

este reglementată de o lege specială privind responsabilitatea ministerială. în

plus, raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat ca urmare a

faptului că acesta s-a aflat în concediu medical. Daunele morale nu pot fi

acordate, în condițiile în care legea specială reglementează răspunderea doar

pentru prejudiciile materiale produse funcționarului public.

Guvernul

României a formulat întâmpinare solicitând anularea acțiunii pentru lipsa

timbrajului, respingerea ei ca lipsită de interes. De asemenea s-a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului pentru capetele de

cerere care se referă la anularea unor acte care nu au fost emise dea ceasta

instituție. In ceea ce privește cererea de suspendare, intimatul invocă

inadmisibilitatea ei întrucât Legea 188/1999 nu prevede posibilitatea unei

astfel de suspendări. De asemenea s-a solicitat respingerea cererii de

suspendare întrucât nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 și art. 15

din Legea 554/2004. In ceea ce privește anularea actului, pârâtul a arătat că

mobilitatea a fost aplicată pentru eficientizarea activității autorităților și

instituțiilor publice și ca urmare a aparatului de lucru al Guvernului iar

aplicarea mobilității nu este condiționată de acordul înaltului funcționar

public și activitatea sa urmează să se desfășoare la nivelul județului Dolj.

Referitor la

cererea de plată a unor despăgubiri materiale și morale intimatul pârâtul a

arătat că nu este aplicabilă Legea 554/2004 și nu există legătură de

cauzalitate între actul Guvernului și prejudiciul pretins de reclamant. De

asemenea, a susținut că răspunderea membrilor Guvernului este reglementată de o

lege specială privind responsabilitatea ministerială. In plus, raportul de

serviciu al reclamantului a fost suspendat ca urmare a faptului că acesta s-a

aflat în concediu medical. Daunele morale nu pot fi acordate, în condițiile în

care legea specială reglementează răspunderea doar pentru prejudiciile

materiale produse funcționarului public.

În cauză a

formulat cerere de intervenție Ministerul Administrației și Internelor, ca

inițiator al actelor atacate. în susținerea cererii de intervenție s-a arătat

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr.

554/2004 pentru suspendarea actelor și actele atacate au fost emise în mod

legal în temeiul normelor privind mobilitatea înalților funcționari publici.

B.A.C. a

formulat, de asemenea, o cerere de intervenție, arătând că a fost numit prin

H.G. 409 din 28 aprilie 2010 în funcția publică de subprefect al județului

Dolj. Pe fond, intervenientul a arătat că actele atacate s-au întemeiat pe

dispozițiile legale privind mobilitatea înalților funcționari publici.

Printr-o

cerere precizatoare reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind

anularea și suspendarea H.G. nr. 409 din 28 aprilie 2010 prin care

intervenientul B.A.C. a fost numit temporar în funcția de subprefect al

județului Dolj ca urmare a emiterii H.G. nr. 678 din 14 iulie 2010 prin care

această numire temporară a încetat.

Printr-o notă

precizatoare Guvernul României a arătat că cererea reclamantului nr.

20/8080/DNA din 22 aprilie 2010 a fost soluționată favorabil prin decizia

Primului Ministru nr. 217 din 30 august 2010 și în perioada 24 mai 2010-30

iulie 2010 reclamantul a fost în concediu medical iar în perioada 02 august

2001-31 august 2010 a fost în concediu de odihnă.

Curtea de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 3473 din 21 septembrie 2010 a respins excepțiile invocate.

A admis, în parte,

acțiunea precizată formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâții

PRIMUL MINISTRU E.B. și GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenienții B.A.C. și

MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și a dispus suspendarea H.G. nr. 351

din 14 aprilie 2010, a Deciziei Primului Ministru nr. 142 din 14 aprilie 2010

și a Ordinului Secretarului General al Guvernului nr. 352 din 19 aprilie 2010

până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Totodată, prin

aceiași sentință a anulat actele atacate și a obligat Guvernul României la

plata diferenței de drepturi salariale între funcția de subprefect și funcția

de inspector guvernamental Gr. II.

A respins

cererea de plată a daunelor morale.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

excepțiile invocate:

In ceea ce

privește timbrajul, Curtea a constatat că cererea a fost legal timbrată cu taxă

de timbru de 20 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

In ceea ce

privește lipsa de interes curtea reținut că raporturile de serviciu ale

reclamantului au fost modificate în ceea ce privește felul muncii, locul muncii

și indemnizația (în sensul diminuării ei) astfel încât reclamantul, în măsura

în care se consideră vătămat prin aceste acte are un interes de a înlătura

efectele acestora prin anularea lor.

Relativ la

calitatea procesuală pasivă a Primului ministru Curtea constată că deși s-au

formulat mai multe capete de cerere împotriva mai multor pârâți nu trebuie să

se înțeleagă că fiecare capăt de cerere trebuie soluționat în contradictoriu cu

toți pârâții. Este o problemă de interpretare a voinței reclamantului într-un

sens logic, respectiv în sensul că fiecare capăt de cerere trebuie soluționat

cu pârâtul care are calitate procesuală pasivă ca emitent al actului. In ceea

ce privește decizia Secretariatului General al Guvernului Curtea a constatat că

această structură reprezintă o parte din aparatul de lucru al Guvernului astfel

încât cererea de anularea a acestei decizii se judecă în contradictoriu cu

Guvernul României.

2.

In ceea ce privește admisibilitatea cererii

de suspendare a actelor atacate curtea a constatat că legea specială, respectiv

art. 317 din Legea 188/1999 prevede în mod explicit faptul că se completează cu

reglementările administrative în măsura în care nu sunt incompatibile cu legislația

specifică funcției publice. In aceste condiții sunt aplicabile și dispozițiile

art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 referitoare la suspendarea actului

administrativ.

3.

Pe fondul acțiunii prima instanță a

reținut că actele atacate nu sunt motivate în mod corespunzător.

Motivarea

hotărârii de aplicare a mobilității se reduce la trimiterea pe care emitentul o

face la dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 și la

dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. c) din H.G. 341/2007.

„Referat de

aprobare" întocmit de Ministrul administrației și internelor, existent la

dosar nu conține o motivare a măsurii de aplicare a mobilității în cazul

reclamantului ci face o trimitere generică la programul de Guvernare și la

necesitatea luării unor măsuri organizatorice pentru asigurarea capacității de

coordonare și armonizare a acțiunilor la nivel central, regional, sau local de

către inspectorii guvernamentali.

Or, a reținut

prima instanță, motivarea unui act administrativ reprezintă o condiție de validitate

a actului, fiind o garanție a faptului că autoritatea publică nu a acționat în

mod arbitrar. în lipsa motivării instanța de judecată nu poate verifica dacă

actul a fost emis în condițiile legii și dacă autoritatea publică a acționat în

limitele marjei de apreciere care îi este recunoscută.

Și în ceea ce

privește suspendarea actelor, curtea a constatat că existența cazului bine

justificat rezultă din chiar soluția de anulare a actului și paguba iminentă

este evidentă în condițiile în care prin modificarea raporturilor de serviciu

s-a modificat felul muncii (reclamatul fiind obligat, deci, pe perioada de

aplicare a actului să presteze o altă muncă), locul muncii (reclamantul fiind

în situația de a presta munca în altă localitate) și indemnizația reclamantului.

În ceea ce

privește cererea de plată a diferențelor dintre indemnizația de inspector

guvernamental și subprefect Curtea a apreciat că prin aplicarea mobilității și

mutarea reclamantului din funcția de subprefect în funcția de inspector

guvernamental s-a operat o diminuare a drepturilor bănești cuvenite

reclamantului, Guvernul României, ca emitent al actului de aplicare a

mobilității fiind ținut să repare prejudiciul ce decurge din această diminuare

a drepturilor salariale.

Relativ la

daunele morale instanța de fond a constatat că acestea nu au fost dovedite, mai

ales în condițiile în care reclamantul a fost o lungă perioadă de timp în

concediu medical astfel încât actele atacate nu au putut produce efecte.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs intervenientul Ministerul Administrației și

Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale

aplicabile constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare:

Ministerul

Administrației și Internelor, la judecarea în fond a cauzei, a formulat cerere

de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, în temeiul art. 49

alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința

atacată cu recurs, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamant, a

dispus suspendarea H.G. nr. 351 din 14 aprilie 2010, a Deciziei Primului

Ministru nr. 142 din 14 aprilie 2010 și a Ordinului Secretarului General al

Guvernului nr. 352 din 19 aprilie 2010 până la soluționarea irevocabilă a

cauzei precum și anularea actelor administrative atacate și a obligat pârâtul

Guvernul României la plata diferenței de drepturi salariale între funcția de

subprefect și funcția de inspector guvernamental Gr. II.

Potrivit

dispozițiilor art. 56 C. proc. civ. "Apelul sau recursul făcut de cel care

intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea

pentru care a intervenit nu a făcut ea, însăși apel sau recurs."

Or, Guvernul

României, pârâtul pentru care Ministerul Administrației și Internelor a

formulat cererea de intervenție întemeiată pe dispozițiile art. 49 alin. (3) C.

proc. civ., nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3473 din 21

septembrie 2010.

Rezultă

așadar, că recursul Ministerului Administrației și Internelor este inadmisibil,

în cauză fiind incidente prevederile art. 56 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva

sentinței nr. 3473 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 mai 2011.