ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 443/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 281 din 01 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul U.L., cu obligarea sa la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 25 iunie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția I penală, a fost înregistrată sub numărul 27.406/3/2009 cererea de revizuire formulată de petentul condamnat U.L. împotriva deciziei penale nr. 1525 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 14615/3/2005, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.

Tribunalul a mai reținut că prin rechizitoriul nr. 3456/P/1998 din 14 februarie 2004 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată inculpații U.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen., D.M.K. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. și U.L. pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen., reținându-se că în perioada iunie - iulie 1998, inculpatul U.D. a pretins și primit mai multe sume de bani de la numitul B.I., pentru a obține amânarea executării pedepsei aplicate numitului B.V.

și, ulterior, achitarea acestuia, arătând că va interveni pe lângă judecători și grefieri, că va fi ajutat de un judecător care a lucrat la Judecătoria Sectorului 2 București și care va judeca cele două cereri. S-a mai reținut că în această activitate, inculpatul U.D. a fost ajutat de inculpatul U.L. precum și de D.M.K. - aprod la Tribunalul București, în sensul că inculpatul U.L., trimis de inculpatul U.D., i-a cerut lui B.I. suma de 2.000 dolari SUA, pentru ca acesta să intervină pe lângă judecători și grefieri iar inculpatul D.M.K. s-a prezentat de mai multe ori în barul numitului B.I. prezentându-i certificate din care rezulta că s-a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de B.V., determinându-l astfel pe B.I.

să-i mai remită inculpatului U.L. suma de 25.000 dolari SUA pentru a obține și anularea sentinței de condamnare a fratelui său. Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnatul U.L., reținând că revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căreia sunt înlăturate erorile judiciare care ar putea fi cuprinse în hotărârile penale definitive. Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, iar acest caz constituie motiv de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

în conformitate cu prevederile art. 395 alin. (1) C. proc. pen. mărturia mincinoasă se dovedește prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei. Așadar, potrivit dispozițiilor legale menționate, mărturia mincinoasă săvârșită de martor trebuie să fi avut loc în cauza a cărei revizuire se cere, iar fapta de ascundere sau denaturare a adevărului să fi dus, la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Pentru a opera acest caz de revizuire se cere ca alterarea adevărului să fi avut o influență hotărâtoare asupra soluției adoptate prin hotărârea atacată, atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și aplicarea corectă a legii penale și a legii civile.

Eroarea cuprinsă în hotărârea atacată cu revizuire a putut fi determinată numai de mărturia mincinoasă dată în acea cauză, dar și de alte probe, legal efectuate, care însă au fost apreciate greșit datorită celor rezultate din mărturia mincinoasă. Însă, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând în recurs cauza, a dispus condamnarea petentului revizuient U.L. pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. la 3 ani închisoare, înlăturând declarațiile date în faza de cercetare judecătorească de denunțătorul B.I. și martorii A.G., N.M., S.I. Revenirile asupra declarațiilor făcute de denunțător și martori în faza de urmărire penală, retractările acestora din cursul cercetării judecătorești au fost înlăturate ca nesincere în condițiile în care acestea nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.

S-a constatat așadar că depoziția martorului A.G. din cursul judecății reținută de parchet ca mincinoasă nu a fost luată în considerare de către instanță la soluționarea cauzei, fiind înlăturată din ansamblul probator, și nu a servit ca temei al soluției de condamnare a revizuientului U.L., pe cale de consecință nu a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Împotriva sentinței penale nr. 281 din 01 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I p enală, a declarat apel inculpatul U.L., arătând că, în cauză, au fost audiați o serie de martori, printre care și martorul A.G., a cărui declarație a fost înlăturată de instanța de fond în mod greșit, fără a exista probe că acest martor a făcut declarații mincinoase.

Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel București a constatat apelul nefondat. S-a reținut de către instanță că declarația mincinoasă a martorului A.G. a fost înlăturată din acest considerent de instanța de recurs care a judecat fondul cauzei, rezultând că soluția de condamnare pronunțată împotriva inculpatului U.L. nu s-a întemeiat pe această probă, fiind înlăturată din probatoriu. Ulterior, martorul A.G. a și fost sancționat administrativ pentru fapta de mărturie mincinoasă, prin ordonanța nr. 684/P din 05 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, prin care s-a dispus și scoaterea de sub urmărire penală, cu aplicarea unei amenzi de 1000 lei.

Astfel, deși în cauza a cărei revizuire se cere, a existat o declarație mincinoasă, aceasta a fost constatată chiar de instanța care a judecat fondul, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu a constituit o probă care să conducă la condamnarea inculpatului, fiind așa cum s-a mai arătat, înlăturată ca necorespunzătoare adevărului. Concluzionând, Curtea de Apel București a reținut că motivul invocat nu constituie motiv de revizuire, deoarece mărturia mincinoasă nu a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, așa cum s-a arătat, înlăturată ca probă de către instanța care a judecat fondul. În aceste condiții, cererea revizuientului care viza ca declarația mincinoasă a martorului să fie considerată corespunzătoare adevărului, nu a putut fi primită, întrucât, pe de o parte, a fost înlăturată ca probă, iar martorul a și fost sancționat administrativ.

Împotriva deciziei penale nr. 159 din 5 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția I p enală, a declarat recurs revizuientul U.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție sub nr. 27406/3/2009. La termenul de judecată din data de 7 februarie 2011, când Înalta Curte a acordat cuvântul la dezbateri, recurentul revizuient U.L., în mod expres și personal în fața Înaltei Curți a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 159 din 5 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 385 4 C. proc. pen., față de declarația de retragere a recursului formulată de recurentul revizuient U.L., în mod expres și personal, în condițiile art. 368 și art. 369 C. proc.

pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declarația de voință a recurentului revizuient. Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Ia act de retragerea recursului declarat de revizuientul U.L. împotriva deciziei penale nr. 159 din 5 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2011.