ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 723/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 decembrie 2008 reclamanta ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR a chemat în

judecată pârâtul M.V. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 112 din 15 ianuarie 2001

referitor la spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință din sector 3

București pentru neplata chiriei, evacuarea pârâtului pentru lipsă titlu

locativ și obligarea acestuia la plata sumei de 1.203,73 lei din care 335,21

lei chirie restantă, 69,69 lei TVA restant, 789,84 lei majorări de întârziere

chirie, 14,99 lei majorări de întârziere TVA aferente perioadei 1 decembrie

2005 – 31 iulie 2006.

În motivarea acțiunii, se arată că

urmare a ordinului de repartizare nr. 336 din 11 decembrie 2000 emis de

Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Asistență Socială prin

care i s-a repartizat pârâtului un spațiu cu altă destinație în , sector 3

pentru care s-a încheiat contractul nr. 112 din 15 ianuarie 2001, însă începând

din 4 decembrie 2005 pârâtul nu a mai achitat chiria lunară acumulând un debit

de 1.203,73 lei.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința nr. 9181 din 4 iunie 2009 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că deși în contract se menționează că acesta se

referă la suprafețe locative cu altă destinație decât aceea de locuință în

adresa C.G.M.B. – A.F.I. 3312 din 13 august 2007 se menționează că respectivul

contract de închiriere s-a încheiat cu pârâtul în calitate de locatar și nu cu

o editură. Prin urmare, nu s-a dovedit cu certitudine dacă această locațiune a

intervenit cu un comerciant asociație familială ori societate comercială sau cu

o persoană fizică pentru a se aprecia asupra îndeplinirii obligațiilor contractuale

aspect care nu a fost lămurit de către reclamantă.

Răspunzând criticilor formulate prin

apelul promovat de reclamantă, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin decizia nr. 259 din 21 aprilie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluției, instanța

de control judiciar constată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, depuse

atât în fața instanței de fond cât și față de înscrisurile noi depuse în apel

că pârâtul a făcut o serie de plăți reprezentând contravaloarea chiriei pentru

2009-2010.

Pe de altă parte conform ultimului

extras de cont emis de A.F.I. sub nr. 2002 din 13 ianuarie 2010, pârâtul figurează

cu suma de 440,95 lei.

Având în vedere că s-au achitat o

parte din debit reprezentând contravaloarea chiriei și față de extrasul de cont

emis de A.F.I. la 13 ianuarie 2010 - față de facturile emise pentru decembrie

2005 calculate prin OP emis de BRD la 4 ianuarie 2006 precum și celelalte

facturi și ordin de plată aflate la fil.49, 49 verso, 50 C.A.B., rezultă că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile de plată a chiriei pentru lunile decembrie

2005, ianuarie 2006, luna a VII a 2006 perioadă pentru care s-a solicitat în

acțiune plata chiriei restante.

Fiind dovedită de către pârât

împrejurarea plății chiriei pentru perioada solicitată deși obligația de a

depune facturile revenea reclamantei - în condițiile art. 1169 C. civ., Curtea

constată că nu mai subzistă motivul rezilierii contractului de închiriere.

Acest contract fiind valabil și

capătul de cerere privind evacuarea pârâtului va fi respins ca neîntemeiat

(pârâtul deține titlu valabil pentru spațiul închiriat).

În ceea ce privește suma solicitată

cu titlu de chirie pentru decembrie 2005, ianuarie 2006, iulie 2006 se constată

că facturile emise pentru aceste luni au fost achitate conform odinelor de

plată la 4 ianuarie 2006, deși chiria pentru decembrie 2005 era scadentă la 15

ianuarie 2006 iar chiria pentru luna iulie 2006 (fila 51 dosar C.A.B.) a fost

achitată conform OP din 15 august 2006 după cum achitate sunt și sumele

aferente lunilor iunie 2006, ianuarie 2006 - filele 52, 53 și 53 verso dosar

C.A.B.

În continuare pârâtul a făcut dovada

achitării chiriei inclusiv până la 30 martie 2010.

Pe de altă parte, intimatul-pârât a

făcut dovada calității sale speciale de beneficiar al certificatului de

revoluționar în Revoluția Română din decembrie 1989, fiind beneficiar al Legii nr.

341/2004 sens în care a făcut demersuri (în curs de soluționare de către P.M.B.)

pentru obținerea spațiului cu titlu gratuit.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, în termen, reclamanta ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR criticile făcând

referire la motive de nelegalitate respectiv a modului de interpretare a

contractului privind plata chiriei.

Astfel se susține că presupusele

plății efectuate de intimatul-pârât nu acoperă consecutiv și integral întreaga

perioadă în care a înregistrat debitul respectiv decembrie 2003 – iulie 206

inclusiv.

Se mai susține că intimatul-pârât nu

a completat codul fiscal al beneficiarului și ca urmare banii nu au fost virați

niciodată ci s-au reîntors în contul presupusului plătitor respectiv

intimatului-pârât.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate.

În speță deși face referire la modul

cum a fost interpretată clauza contractuală privind plata chiriei, în realitate

aspectele semnalate fac referire la modul de interpretare a probatoriilor

respectiv, documentele cu care s-au efectuat plata chiriei.

Astfel, așa cum a reținut și

instanța de apel fiind dovedită împrejurarea plății chiriei pentru perioada

solicitată conform documentelor de plată nu se mai impune nici rezilierea

contractului și nici evacuarea din spațiu.

Recurenta nu a produs dovezi din

conținutul cărora să rezulte că sumele solicitate nu i-au intrat în cont,

astfel că,

Văzând dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR București împotriva deciziei nr. 259 de la 21

aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17

februarie 2011.