ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3476/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anularea Deciziei nr. 12149/FF emisă în data de 18 mai 2010 de către pârâtă, cu obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii care să conțină titlu de despăgubire pentru valoarea reală a imobilului, astfel cum se va stabili prin expertiza tehnică judiciară. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin Decizia nr. 12149/FF din 18 mai 2010 adoptată de pârâtă, a fost emis titlu de despăgubire în cuantum de 2.038 lei, pentru imobilul situat în localitatea Fărcășele, județul Olt, având la bază un raport de expertiză întocmit în procedura administrativă, conform Legii 247/2005.

S-a mai arătat că suma stabilită cu titlu de despăgubire nu reprezintă valoarea unui imobil, teren intravilan de 700 mp, conform standardelor internaționale de evaluare, că raportul de evaluare efectuat în faza administrativă nu răspunde exigențelor H.G. nr. 1095/2005, fiind întocmit fără citarea reclamantei și fără ca evaluatorul să facă demersurile necesare pentru identificarea terenului. S-a mai susținut că s-a solicitat și evaluarea a două cuptoare de cărămidă, ce nu au fost însă evaluate. Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe faptul că reclamanta n-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La data de 24 septembrie 2010 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție a evaluatorului SC F.C. SRL. Prin sentința nr. 244/CA/2010 din 19 octombrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantă. S-a respins și cererea de chemare în garanție formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în contradictoriu cu SC F.C.C. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență că în cauza de față nu a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.P., criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. In motivarea căii de atac se arată că instanța de fond în mod eronat a reținut ca fiind imperative dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind respectarea procedurii prealabile. Consideră recurenta că nu este obligatorie parcurgerea etapei plângerii prealabile. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Criticile formulate de recurentă cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile urmează nu pot fi primite de instanța de control judiciar întrucât aceste critici sunt nefondate.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă. Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 30 august 2010 recurenta-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul întrucât a constatat faptul că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, în sensul că a considerat a fi necesară procedura prealabilă, în condițiile în care dispozițiile art. 7 din Legea nr.554/2004 prevăd expres această procedură, excepția de la această procedură fiind prevăzută în alin.5 din textul invocat, respectiv în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) și la art. 4, situație în care nu se afla reclamanta.

Raportându-se la dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispozițiile art. 7 din actul normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamantei va fi respinsă ca inadmisibilă. În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că lipsa parcurgerii procedurii prealabile, în acord cu cele reținute de instanța de fond, este o cauză de inadmisibilitate a acțiunii. Având în vedere că realizarea procedurii prealabile este o procedură obligatorie și o condiție de admisibilitate a acțiunii la instanța de contencios administrativ, soluția adoptată în cauză de către instanța de fond este legală, recursul fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.P. împotriva sentinței nr. 244/CA/2010 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.