ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1697/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 12 martie 2010, pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată sub nr.

2234/1/2010 contestația în anulare formulată de contestatorul B.P.L. împotriva

încheierii nr. 1458 din 27 august 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5241/1/2008.

În cererea formulată,

contestatorul a solicitat, în temeiul art. 197 C. proc. pen., anularea titlului

executoriu din minuta anexă a încheierii nr. 1458 din 27 august 2008 dată în

dosarul nr. 5241/1/2008 privind cererea respinsă de Înalta Curte de Casație și

Justiție, de strămutare a dosarului nr. 311/266/2008 al Tribunalului Satu Mare,

în care acesta a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Înalta Curte, examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, constată că aceasta

este inadmisibilă.

Contestația în

anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori

de neînlăturat pe alte căi și anume anularea pentru vicii, nulități privind

actele de procedură, și nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul

cauzei.

Conform dispozițiilor

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației

în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind

respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală,

arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de

dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se

află la dosarul cauzei.

Prin urmare,

examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii

admisibilității în principiu.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) - când procedura

de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța

de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) - când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre

această împiedicare;

c) - când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-1)

1

, cu privire la care

existau probe în dosar;

d) - când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) - când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1)

C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a

prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi

atacată prin intermediul contestației în anulare, instituind o garanție că

această cale extraordinară de atac nu va putea fi folosită în orice împrejurare

pentru a înlătura efectele hotărârilor judecătorești definitive.

În prezenta cauză, se

constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în

anulare împotriva unei încheieri prin care Înalta Curte de Casație și Justiție

a respins, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petiționarul B.P.L.,

ori niciunul dintre cazurile de contestație în anulare anterior menționate nu

poate fi examinat în acest context, având în vedere și împrejurarea că

procedura de strămutare nu presupune citarea părților și nu implică prezența

obligatorie a acestora, în plus, hotărârea atacată nefiind dintre acelea care

vizează o soluție pe fondul cauzei.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte constată că în cauză se impune adoptarea unei soluții sprijinite

pe dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul petiționar B.P.L.

împotriva încheierii nr. 1458 din 27 august 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5341/1/2008.

Obligă contestatorul

petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 aprilie 2010.