ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1697/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 martie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată sub nr. 2234/1/2010 contestația în anulare formulată de contestatorul B.P.L. împotriva încheierii nr. 1458 din 27 august 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5241/1/2008. În cererea formulată, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 197 C. proc. pen., anularea titlului executoriu din minuta anexă a încheierii nr. 1458 din 27 august 2008 dată în dosarul nr. 5241/1/2008 privind cererea respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție, de strămutare a dosarului nr. 311/266/2008 al Tribunalului Satu Mare, în care acesta a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, constată că aceasta este inadmisibilă. Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, și nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei. Conform dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) - când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) - când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare; c) - când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-1) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) - când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă; e) - când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituind o garanție că această cale extraordinară de atac nu va putea fi folosită în orice împrejurare pentru a înlătura efectele hotărârilor judecătorești definitive. În prezenta cauză, se constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei încheieri prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petiționarul B.P.L., ori niciunul dintre cazurile de contestație în anulare anterior menționate nu poate fi examinat în acest context, având în vedere și împrejurarea că procedura de strămutare nu presupune citarea părților și nu implică prezența obligatorie a acestora, în plus, hotărârea atacată nefiind dintre acelea care vizează o soluție pe fondul cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză se impune adoptarea unei soluții sprijinite pe dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul petiționar B.P.L. împotriva încheierii nr. 1458 din 27 august 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5341/1/2008. Obligă contestatorul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2010.