ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6647/2011

Prin Decizia civilă nr. 354 din 3 noiembrie

2011 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Mehedinți împotriva Sentinței civile nr. 349 din 28 iunie 2010, pronunțată de

Tribunalul Mehedinți în contradictoriu cu intimata reclamantă N.A. S-a schimbat

sentința, în sensul că a fost obligat pârâtul la 5.000 euro despăgubiri morale,

în echivalent în lei, la data plății efective către reclamantă. S-au menținut

restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 28 aprilie 2010, reclamanta

N.A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună constatarea și

recunoașterea publică a holocaustului comunist pentru perioada de deportare în

Bărăgan 1951 - 1955, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de

250 mii euro și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 349 din 28 iunie 2010 Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea și a

dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 15.000 euro în

echivalent RON la data plății, reprezentând daune morale. S-a respins capătul

de cerere privind constatarea și recunoașterea holocaustului comunist, precum

și cererea privind cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că în perioada 18 iunie 1951 - 19 ianuarie 1956

reclamanta a fost deportată împreună cu părinții, frații și bunica sa din com.

Jidoștia, jud. Mehedinți în com. Pelicanin, Câmpia Bărăganului, o perioadă de 4

ani, 7 luni și o zi.

În noaptea de 18

iunie 1951, sub amenințarea armei au fost somați ca în câteva ore să elibereze

casa și să fie pregătiți de plecare, fără a li se specifica locul, motivul sau

durata pe care o vor petrece în noua locație, iar după un drum anevoios de

câteva zile, îmbarcați în vagoane pentru animale au fost aruncați în câmpie, în

pustietatea Bărăganului, unde un țăruș reprezenta locul de domiciliu pentru

fiecare familie. Pe buletinul părinților săi le-a fost aplicată ștampila D.O.

și se puteau deplasa doar până la 5 km de sat.

Din Hotărârea nr. 183

din 24 Iulie 1990 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.

118/1990 reiese că reclamantei i-au fost acordate drepturile prevăzute de

Decretul-Lege nr. 118/1990.

Este de necontestat

că libertatea reclamantei a suferit numeroase constrângeri în perioada celor aproximativ

4 ani și 7 luni de domiciliu obligatoriu, necesitatea acordării unor

despăgubiri morale pentru aceste constrângeri, limitări și suferințe fiind

reglementată de Legea nr. 221/2009.

Conform art. 3 alin

(1) lit. e) „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură

luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și

stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă,

stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai

multe dintre următoarele acte normative: […] e) deciziile nr. 200/1951, nr.

239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne […]”.

Deși art. 5 alin (1)

lit. a) din Legea nr. 221/2009 se referă generic la „condamnare”, în fapt termenul

include inclusiv măsurile administrative cu caracter represiv pe temeiuri

politice, atâta vreme cât suportarea unor astfel de măsuri este pasibil de a

genera în favoarea acestor persoane a unor elemente definitorii pentru

calificarea lor ca „foști deținuți politici”, ori termenul „deținut” este

asimilabil aceluia de „condamnat”.

În acest context

legal, instanța a apreciat că reclamantul este persoană care a fost supusă unor

măsuri administrative cu caracter politic ce fac obiect al actului normativ menționat

(Legea nr. 221/2009) și este îndreptățit să obțină despăgubiri reprezentând

contravaloarea prejudiciului moral suferit.

Cât privește

cuantumul acestor despăgubiri, instanța a apreciat că suma solicitată, de

250.000 euro, este excesiv de mare, astfel că a admis doar în parte cererea

reclamantei și a obligat Statul Român să-i plătească acesteia echivalentul în

lei a 15.000 de euro.

Instanța a apreciat

că nu se poate face abstracție de contextul socio-economic al momentului la

care se acordă aceste despăgubiri și nici de nivelul general de trai al unui

cetățean român, neputându-se acorda sume care să excedă nivelului mediu de trai

al unui român (nivelul salariului mediu este în prezent de ~ 400 euro),

ținându-se cont în aprecierea nivelului acestor despăgubiri și de faptul că

reclamanta beneficiază și de drepturile instituite de Decretul-Lege nr.

118/1990.

Cât privește capătul

de cerere privind constatarea și recunoașterea publică a holocaustului

comunist, s-a apreciat că acesta nu face obiect al Legii nr. 221/2009, astfel

că nu poate fi analizat în contextul reglementat de aceasta.

În baza art. 274 C.

proc. civ. instanța a respins cererea de cheltuieli de judecată, reținând că

reclamanta nu a făcut dovada efectuării vreunei cheltuieli.

Cu privire la apelul

formulat de către pârât, instanța de apel a reținut următoarele:

Legea nr. 221/2009,

modificată prin O.U.G. nr. 62/2010, are ca obiect de reglementare stabilirea

unor drepturi în favoarea persoanelor care, în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic ori al

unor măsuri administrative asimilate acestora, având caracter de complinire

față de actele normative anterioare, Decretul-Lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr.

214/1999, pentru repararea prejudiciilor morale și materiale suferite în timpul

regimul politic anterior de categorii de persoane expres prevăzute în actele

normative.

Modalitatea practică

de reparare a prejudiciului este stabilită de legiuitor prin art. 5 din lege,

sub forma despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare sau

prin aplicarea unei măsuri administrative cu caracter politic.

Dislocarea din

localitatea de domiciliu și mutarea forțată într-o altă localitate, lipsirea de

bunurile personale, obligarea de a trăi în condiții materiale precare și de a

munci forțat produce suferințe pe plan moral, social și profesional, astfel de

măsuri lezează demnitatea și onoarea, dar și libertatea individuală, drepturile

personale nepatrimoniale ocrotite de lege și are drept consecințe un prejudiciu

moral care justifică acordarea unei compensații materiale.

Întinderea acestei

compensații se stabilește pe baza unor criterii aflate la îndemâna instanței,

cum ar fi durata măsurii abuzive, precum și consecințele produse asupra

persoanei ori asupra familiei, fără a constitui un preț al durerii, ci o

reparație a unor prejudicii greu de cuantificat la nivel material.

În acest sens,

trebuie subliniat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța trebuie

să se raporteze și la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta

statuând în raport de circumstanțele cauzei o poziție moderată prin sumele

rezonabile acordate, instanța europeană hotărând că suma acordată trebuie să

asigure o satisfacție morală reclamantului și o reparație echitabilă.

Totodată, în

stabilirea acestui cuantum instanța își raportează soluția și la indemnizația

acordată prin Decretul-Lege nr. 118/1990, reclamanta beneficiind de despăgubiri

încă din anul 1990, prin Hotărârea nr. 183/1990.

De altfel, și

Tribunalul Mehedinți a făcut aplicarea dispozițiilor legale menționate, însă a

acordat o reparație bănească mult prea mare, înlăturând practic efectele

măsurilor reparatorii acordate deja reclamantei.

Ca atare, critica

apelantului pârât privind cuantumul prea mare al despăgubirilor este fondată,

având în vedere și perioada mare de timp trecută de la data când prejudiciul a

fost produs, precum și de faptul că în parte acesta a fost reparat începând cu

anul 1990, așa încât s-a apreciat că o sumă de 5.000 euro despăgubiri morale în

echivalent în lei, la data plății efective către reclamantă, pentru deportarea

acesteia și a familiei sale este suficientă.

Cu referire la

motivul de apel prin care se solicită să se facă dovada calității procesuale,

s-a reținut că actele anexate la dosarul cauzei fac dovada calității procesuale

active a reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea acestor despăgubiri.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți,

criticând-o pentru următoarele motive:

dispozițiile art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, care impun participarea

procurorului la judecata cauzei.

avut în vedere faptul că s-au primit despăgubiri în temeiul legilor anterioare

de reparații, nu s-a redus în mod corespunzător cuantumul despăgubirilor

acordate.

La stabilirea

acestuia trebuia să se aibă în vedere și perioada îndelungată de timp de la

data producerii prejudiciului și până în prezent, deoarece nu se poate nega o

atenuare semnificativă a prejudiciului moral prin trecerea timpului.

Instanța trebuia să

circumstanțieze întinderea pretențiilor la cuantificarea despăgubirilor,

pretențiile recunoscute unui descendent sau soț supraviețuitor trebuind să

reprezinte o cotă parte din dreptul indiviz.

considerare cererea prin care s-a solicitat să se facă dovada unicității

cererii.

Pentru evitarea

situației de a fi promovate mai multe acțiuni prin care se solicită același

drept, a solicitat ca reclamantul să facă dovada calității procesuale unice,

având în vedere că aceste despăgubiri pot fi solicitate o singură dată.

Curții Europene a Drepturilor Omului în materia despăgubirilor morale este

esențial și criteriul echității, astfel încât despăgubirile să nu reprezinte

amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate

pentru victime.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, în considerarea celor ce succed:

obligatorie participarea procurorului la judecata cauzei, întrucât acest lucru

este impus de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 221/2009, cadru legal

neaplicabil în speță întrucât dislocarea s-a făcut în Deciziei M.A.I. nr.

200/1951, recunoscută ca măsură cu caracter politic prin art. 3 lit. e) din

Legea nr. 221/2009.

cuantumului despăgubirilor s-au avut în vedere drepturile de care s-a

beneficiat în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990, avându-se în vedere nu

numai calitatea de descendent ci și pe cea personală, întrucât și aceasta a

fost deportată.

Perioada de timp de

la data producerii prejudiciului a fost avută în vedere de instanță la

cuantificarea prejudiciului, iar instanța de apel a stabilit cuantumul

prejudiciului la o sumă globală față de circumstanțele speței.

referitoare la unicitatea cererii de despăgubire a fost soluționată de instanța

de apel, cu referire expresă la acest motiv, iar formularea unei alte cereri

justificată pe calitatea de descendent poate fi sancționată de către recurent,

care este singura parte în raport cu care se poate judeca în contradictoriu.

din motivarea deciziei, s-au avut în vedere la cuantificarea despăgubirilor

criteriul echității și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în

materie, iar în cadrul criticii nu s-au arătat motivele de nelegalitate ale

modului de dispunere sub acest aspect.

Constatând, prin

urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, care se circumscriu motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să

facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

prin Direcția generală a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva Deciziei civile

nr. 354 din 03 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2011.