CtEDO 08.06.2006 Auto

NIKOLAOU v. CYPRUS

RESPONDENT
CYP
HOTĂRÂRE
08.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NIKOLAOU v. CYPRUS (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 10240/03 de către Theodoros NIKOLAOU împotriva Ciprului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides dna Tulkens Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și grefierul secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 12 martie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere decizia parțială din 12 ianuarie 2006, având în vedere corespondența părților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Theodoros Nikolaou, este un cetățen cipriot care locuiește în Limassol. Reclamantul s-a reprezentat în fața Curții. Guvernul Cipru („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Clerides, Procuror General al Republicii Cipru. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și fiica sa erau co-proprietarii unei parcele de teren (lotul nr. 162/1) în satul Ayios Tychonas din districtul Amathunda din Limassol. Acest complot a fost clasificat în Legea Antichităților ca fiind de importanță arheologică și a fost în interiorul unei zone de planificare urbană supuse restricțiilor de construcție. După un anunț de expropriare (No. 124) eliberat la 29 ianuarie 1988, o ordine de expropriare (nr. 1335) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Cipru, la 26 august 1988, în legătură cu plotul reclamantului. Autoritățile au oferit reclamantului și fiicei sale suma de 30.000 de lire cipru (CYP) plus dobânzi, ca compensare pentru expropriarea proprietății lor. La 23 februarie 1989, reclamantul și fiica sa au depus o acțiune civilă în fața Curții de district Limassol pentru evaluarea compensației (acțiune nr. 9/89), deoarece au considerat că suma acordată de guvern nu corespunde valorilor proprietăților lor. În hotărârea sa din 2 martie 2001, Curtea de district a respins acțiunea și a susținut compensația acordată de guvern. La 6 aprilie 2001, reclamantul și fiica sa au depus un recurs la Curtea Supremă. La 13 septembrie 2002, Curtea Supremă a respins recursul de susținere a hotărârii de primă instanță și a compensației acordate astfel. Prin scrisoarea din 3 martie 2006, Guvernul a informat Curtea că părțile au ajuns la un acord de soluționare a cazului și că Ministerul Finanțelor Republicii Cipru a aprobat condițiile de soluționare prietenoasă. În conformitate cu acordul, Guvernul ar plăti reclamantului 7 900 de lire cipriote în decontare completă și finală a cererii sale în temeiul Convenției, costurile și cheltuielile incluse. Prin scrisoarea din 4 mai 2006, reclamantul a confirmat decontarea. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție la acest caz ar trebui suspendată și ar trebui să fie eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă