Pavlou împotriva Ciprului

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 13010/03 de către Andriana PAVLOU împotriva Cipru Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 28 septembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna F. Tulkens, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători și dl. Nielsen Secțiune Grefier având în vedere cererea depusă la 11 aprilie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere decizia parțială din 12 ianuarie 2006, având în vedere corespondența părților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Andriana Pavlou, este un cetățean cipriot născut în 1934 și locuiește în Limassol.

A fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Demetriades, un avocat care practică în Nicosia. Guvernul cipriot (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Clerides, Procuror General al Republicii Cipru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost proprietarul unei parcele de teren (n. 149) din Ayios Tychonas în districtul Amathunda din Limassol. Acest complot a fost clasificat în Legea Antichităților ca fiind de importanță arheologică și a intrat într-o zonă de planificare urbană supusă restricțiilor de construcție. Guvernul a decis să expropieze proprietatea din motive arheologice. Notificarea expropiării a fost publicată la 21 martie 1986 și ordinul expropiării la 4 iulie 1986. Reclamantul a fost plătit suma de 16 060 de lire cipriote (CYP) plus dobânzi ca compensare pentru expropriare.

Cu toate acestea, ea a rezervat dreptul de a solicita instanței de district pentru stabilirea compensației. În noiembrie 1990, reclamantul a depus o acțiune civilă la Curtea de District din Limassol (acțiune nr. 56/90). În hotărârea sa din 25 februarie 1997, Curtea de district a constatat că valoarea proprietăților constituie 25.000 de persoane ale CYP. Reclamantul a depus apoi un recurs în fața Curții Supreme. În hotărârea sa 27 septembrie 1999, Curtea Supremă a hotărât că hotărârea instanței de district nu a fost justificată în mod corespunzător și a ordonat un proces de redresare. În hotărârea din 5 aprilie 2001, Curtea de district a respins argumentele reclamantei și a susținut compensația acordată de Guvern.

Reclamantul a apelat la Curtea Supremă. La 14 octombrie 2002, Curtea Supremă a susținut hotărârea instanței de district și compensația acordată astfel. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii în fața instanțelor cipriote. Prin scrisoarea din 22 mai 2006, Guvernul a informat Curtea că părțile au ajuns la un acord de soluționare a cazului și că Guvernul ar fi dispus să plătească reclamantului 11.500 de lire cipriote în totalitate și în decontare finală a cererii sale în temeiul Convenției, costurile și cheltuielile incluse. Prin scrisoarea din 2 iunie 2006, reclamantul a confirmat decontarea. Ulterior, prin scrisoarea din 3 iulie 2006, Guvernul a informat Curtea că Ministerul Finanțelor din Republica Cipru a aprobat termenii de soluționare prietenoasă.

Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție la acest caz ar trebui suspendată și ar trebui să fie eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea [de o majoritate] decide să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 13010/03 by Andriana PAVLOU against Cyprus The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 28 September 2006 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis, President, Mr L. Loucaides, Mrs F. Tulkens, Mrs E. Steiner, Mr K. Hajiyev, Mr D. Spielmann, Mr S.E. Jebens, judges, and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 April 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the partial decision of 12 January 2006, Having regard to the parties’ correspondence, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Andriana Pavlou, is a Cypriot national who was born in 1934 and lives in Limassol.

She was represented before the Court by Mr A. Demetriades, a lawyer practising in Nicosia. The Cypriot Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr P. Clerides, Attorney-General of the Republic of Cyprus. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was the owner of a plot of land (no. 149) in Ayios Tychonas in the Amathunda district of Limassol. This plot had been classified under the Antiquities Law as being of archaeological importance and came within the ambit of a town planning zone subject to building restrictions. The Government decided to expropriate the property for archaeological reasons. The notice of expropriation was published on 21 March 1986 and the order of expropriation on 4 July 1986. The applicant was paid the amount of 16,060 Cypriot pounds (CYP) plus interest as compensation for the expropriation.

However, she reserved her right to apply to the district court for the determination of the compensation. In November 1990 the applicant lodged a civil action with the District Court of Limassol (action no. 56/90). In its judgment of 25 February 1997 the district court found that the value of the property amounted to CYP 25,000. The applicant then lodged an appeal before the Supreme Court. In its judgment 27 September 1999 the Supreme Court decided that the judgment of the district court was not duly reasoned and ordered a retrial. The case went back to the District Court of Limassol for a retrial. In its judgment of 5 April 2001 the district court rejected the applicant’s arguments and upheld the compensation that had been granted by the Government.

The applicant appealed to the Supreme Court. On 14 October 2002 the Supreme Court upheld the judgment of the district court and the compensation awarded thereby. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the excessive length of the proceedings before the Cypriot Courts. THE LAW By letter dated 22 May 2006 the Government informed the Court that the parties had reached an agreement to settle the case and that the Government would be willing to pay the applicant 11,500 Cyprus pounds in full and final settlement of her claim under the Convention, costs and expenses included. By letter dated 2 June 2006 the applicant confirmed the settlement. Subsequently, by letter dated 3 July 2006, the Government informed the Court that the Ministry of Finance of the Republic of Cyprus had approved the terms of the friendly settlement.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention to the case should de discontinued and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court [unanimously] [by a majority] Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention; Decides to strike the the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President