CHRISTOPHI v. CYPRUS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CHRISTOPHI v. CYPRUS (CtEDO, 2006)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PENTRU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 24612/03 de Elli Iordani CHRISTOFI împotriva Cipru Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 15 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Tulkens Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens și dl. S. Quesada grefierul secțiunii adjuncte având în vedere cererea depusă la 22 iulie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere decizia parțială din 12 ianuarie 2006, având în vedere corespondența părților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Elli Iordani Christophi, este un cetățen cipriot care locuiește în Limassol. A fost reprezentată în fața Curții de către dl Efstathiou, un avocat care practică în Nicosia. Guvernul cipriot (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Clerides, Procuror General al Republicii Cipru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost proprietarul a două parcele de teren (n. 400 și 401) în satul Ayios Tychonas din districtul Amathunda din Limassol. Aceste parcele au fost clasificate în Legea Antichităților ca fiind de importanță arheologică și au fost în interiorul unei zone de planificare urbană supuse restricțiilor de construcție. Al doilea complot a fost, de asemenea, afectat de zona de plajă protejată. În urma unui anunț de expropriare (nr. 768) emis la 22 aprilie 1994, un ordin de expropriare (nr. 159) a fost publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Cipru la 10 februarie 1995 cu privire la plotul reclamantului. Autoritățile au oferit reclamantului 15 150 de kilograme de cipru (CYP) ca compensație pentru expropriarea proprietății sale. Reclamantul a depus o acțiune civilă în fața Curții de District Limassol pentru evaluarea compensației (acțiune nr. 18/95), deoarece ea a considerat că suma acordată de Guvern nu corespunde la valoarea proprietăților sale. La 15 martie 2001, instanța de district a respins acțiunile și a susținut compensația acordată de Guvern. La 25 aprilie 2001, reclamantul a apelat la Curtea Supremă care a contestat concluziile instanței de district. La 20 februarie 2003, Curtea Supremă a respins recursul de susținere a hotărârii de primă instanță și a compensației acordate astfel. Prin scrisoarea din 3 martie 2006, Guvernul a informat Curtea că părțile au ajuns la un acord de soluționare a cauzei și că Ministerul Finanțelor din Republica Cipru a aprobat condițiile de soluționare prietenoasă. În conformitate cu acordul, Guvernul ar plăti reclamantului 4 900 de lire cipriote în decontarea totală și finală a cererii sale în temeiul Convenției, costurilor și cheltuielilor incluse. Prin scrisoarea din 15 mai 2006, reclamantul a confirmat decontarea. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție la acest caz ar trebui suspendată și ar trebui să fie eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului