ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8182/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 1152 din 17 iunie

2010 Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții N.H.I., P.A.B., N.M., N.R.A., C.R., N.L.H. și N.H.L.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a

constatat caracterul politic al măsurii administrative a deportării în fosta

U.R.S.S. luată împotriva lui N.L. și a obligat pârâtul să plătească fiecărui

reclamant suma de 5.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale.

În cauză, instanța a

stabilit aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009,

în funcție de care reclamanții au legitimitate procesuală, reținând că autorul

reclamanților a fost deportat la 26 august 1944 din localitatea de domiciliu în

U.R.S.S., pentru munca de reconstrucție, restricțiile domiciliare fiind

ridicate abia la 28 iunie 1948 și că prin documentele depuse la dosar

reclamanții au făcut dovada încadrării lor în dispozițiile art. 3 și 5 din

Legea nr. 221/2009. Dând eficiență criteriului satisfacției echitabile, instanța

a stabilit un cuantum al daunelor morale de 5.000 euro pentru fiecare

reclamant.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtul.

Prin Decizia civilă

nr. 28/A din 13 ianuarie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a

respins apelul reclamanților și a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte

sentința apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtului la plata daunelor morale și a menținut hotărârea în ceea ce privește

constatarea caracterului politic al măsurii administrative a deportării în

U.R.S.S. luată împotriva lui N.L.

Pentru a decide

astfel, Curtea a reținut că reclamanții nu au dreptul la despăgubiri morale în

baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 deoarece acest text de

lege a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie

2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010. Pe cale

de consecință, inexistența temeiului juridic atrage nelegalitatea acțiunii

reclamanților sub aspectul despăgubirilor morale. În raport de aceste

considerente, a apreciat că nu mai pot fi analizate criticile reclamanților sub

aspectul cuantumului despăgubirilor.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea în

parte a deciziei atacate, în sensul respingerii cererii de constatare a

caracterului politic al măsurii administrative a deportării în U.R.S.S. luată

împotriva autorului reclamanților. Recursul nu a fost motivat în drept.

Pârâtul a criticat

decizia instanței de apel arătând că Legea nr. 221/2009 nu se referă la

situațiile și persecuțiile suferite de etnicii germani anterior datei de 6

martie 1945, ca urmare a măsurilor de deportare în U.R.S.S. întreprinse de

autoritățile sovietice de ocupație, indiferent dacă acestora le-au fost

recunoscute drepturi prin Decretul-lege nr. 118/1990. În condițiile în care nu

este îndeplinită condiția inserată în textul art. 3 alin. (1) raportat la art.

4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în sensul că măsura nu a fost luată de

fosta miliție ori securitate comunistă sub imperiul regimului comunist

instaurat în România după data de 6 martie 1945, nu se poate recunoaște

caracterul politic al măsurii administrative, pe temeiul acestei legi.

Analizând recursul în

limitele criticilor invocate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este

fondat, urmând a-l admite, pentru considerentele ce succed:

Problema de analizat

în cauza de față este aceea de a stabili dacă măsura deportării în U.R.S.S. a

autorului reclamanților, luată în 26 august 1944, se încadrează în dispozițiile

art. 3 și 4 din Legea nr. 221/2009, referitoare la măsurile administrative cu

caracter politic.

Acțiunea introductivă

de instanță a fost formulată în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, act

normativ prin care legiuitorul a definit noțiunile de „condamnare cu caracter

politic” [art. 1 alin. (1)] și de „măsură administrativă cu caracter politic”

(art. 3), a enumerat faptele care atrag condamnări și măsuri administrative cu

acest caracter, a prevăzut condițiile în care și alte fapte se încadrează în

această categorie, fără a fi enumerate expres în lege și, totodată, a prevăzut

posibilitatea pentru persoanele care au suferit o condamnare sau care au făcut

obiectul unor măsuri administrative de acest gen de a se adresa instanțelor

judecătorești pentru constatarea caracterului politic al condamnării pentru

alte fapte decât cele expres enumerate în lege [art. 1 alin. (4) și art. 4 alin.

(1)] sau pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative

[art. 3 și art. 4 alin. (2)].

Potrivit

dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009 „Constituie măsură administrativă

cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau

securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu,

internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă

obligatoriu (...)” enumerându-se actele normative pe care s-a întemeiat măsura

luată.

În același timp, art.

4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, prevede posibilitatea pentru persoanele

care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute

la art. 3, de a solicita instanței de judecată să constate caracterul lor

politic acestora, cu mențiunea că prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod

corespunzător. Or, toate aceste dispoziții legale se referă strict la perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Așa cum se poate

observa din actele și lucrările dosarului, măsura dislocării și stabilirii

domiciliului obligatoriu în fosta U.R.S.S., a fost luată față de autorul

intimatelor-reclamante în afara perioadei de referință a Legii nr. 221/2009.

În aceste condiții nu

există temei legal pentru admiterea capătului de cerere referitor la constatarea

caracterului politic al măsurii luate față de N.L.

Pentru toate aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va modifica în parte

decizia atacată și, schimbând în tot sentința instanței de fond, va respinge

acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva Deciziei nr. 28

A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică în parte

decizia atacată în sensul că, admițând apelul pârâtului împotriva Sentinței

civile nr. 1152 din 17 iunie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, secția civilă,

schimbă în tot sentința și respinge acțiunea.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.