ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2468/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Constată că la data de 17 iunie 2008, reclamanții R.I.I., I.A. și K.M.E. s-au adresat instanței formulând contestație împotriva Dispoziției nr. 2487 din 23 aprilie 2008 emisă de pârâtul orașul Pucioasa, județul Dâmbovița, prin Primar, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu acesta să li se admită contestația, să fie modificată în parte decizia respectivă, în sensul restituirii în natură a terenului pe care a fost edificată construcția „Vila Costinescu”, în prezent demolată, teren situat în orașul Pucioasa, și care este liber de construcții.

Pârâtul orașul Pucioasa a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației întrucât reclamanții au formulat Notificare și în temeiul Legii nr. 247/2005, care a fost admisă, acestora reconstituindu-li-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren pe raza orașului Pucioasa, suprafață ce include și terenul solicitat prin Notificarea nr. 69/2002.

Prin Sentința civilă nr. 1134 din 14 mai 2009, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanți, reținându-se aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997”.

Împotriva hotărârii respective, la data de 27 mai 2009, au declarat apel reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, cale de atac respinsă ca nefondată de către Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze ci minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 150 din 13 octombrie 2009. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de reclamanți, în mod corect prima instanță constatând că terenul solicitat nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, întrucât apelanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin echivalent pentru suprafața de 10 ha teren pe raza localității Moroieni, suprafață ce include și terenul aflat în litigiu.

Împotriva deciziei respective, la data de 17 noiembrie 2009, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului formulat împotriva hotărârii primei instanțe care să fie schimbată în tot, admițându-se contestația, așa cum a fost formulată, și să se modifice în parte dispoziția contestată, în sensul restituirii în natură a terenului pe care s-a aflat edificată „Vila Costinescu”, teren liber de construcții în suprafață de 1442 m.p. Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea, reclamanții au invocat aplicarea prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că decizia instanței de apel nu este motivată, necuprinzând motivele pe care se sprijină și fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea primului motiv de recurs invocat s-a susținut de către recurenți că decizia instanței de apel se rezumă în a copia considerentele hotărârii apelate, fără a răspunde criticilor cu care a fost învestită, precum și faptul că în mod greșit s-a reținut că ar fi solicitat suprafața de 20 ha teren, în realitate solicitând doar suprafața de 1442 m.p. teren. În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamanții au susținut că decizia instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii sub un dublu aspect referitor la natura juridică a terenului a cărei restituire au solicitat-o în baza Legii nr. 10/2001, cât și la actul normativ care reglementează restituirea acestuia, întrucât aceasta a făcut o gravă confuzie între diferitele categorii de terenuri, pe de o parte și, ca o consecință, obiectul diferit de reglementare al Legii nr. 10/2001 față de legile fondului funciar (în special Titlul nr. XII din Legea nr. 247/2005 ) pe de altă parte. S-a arătat, în esență, că nu este aplicabil art. 8 din Legea nr. 10/2001, cum în mod eronat au reținut cele două instanțe, terenul solicitat intrând sub incidența acestei legi, fiind aplicabile prevederile art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (1), art. 9 și art. 10 alin. (1) din actul normativ sus-menționat.

La data de 24 martie 2010, intimatul orașul Pucioasa, prin primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanți, ca nefondat. Analizând recursul declarat de reclamanți prin prisma motivelor de modificare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, și-l va respinge ca atare, avându-se în vedere considerentele ce vor urma: Dispozițiile art. 26 alin. (1) C. proc. civ. enumără elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea controlului judiciar. În acest sens, pct. 5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlului judiciar. În speță, aceste dispoziții legale au fost respectate, întrucât instanța de apel a analizat și a răspuns criticilor invocate prin motivele de apel referitoare la natura juridică a terenului solicitat în baza Legii nr. 10/2001 și a actului normativ care reglementează restituirea acestuia. În esență, instanța de apel a arătat prin considerentele deciziilor pronunțate motivele pentru care a menținut hotărârea primei instanțe care a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, precum și faptul că apelantelor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren situat pe raza localității Moroieni, suprafață din care face parte și terenul aflat în litigiu.

Sunt nefondate astfel, susținerile recurenților, potrivit cărora instanța de control judiciar nu a răspuns criticilor cu care a fost învestită, rezumându-se în a copia considerentele hotărârii apelate. Este neîntemeiat și cel de-al doilea motiv de modificare invocat de recurenți, referitor la faptul că instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe care și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, apreciind că reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului aflat în litigiu s-a făcut în sistemul legilor fondului funciar, ceea ce exclude aplicarea în speță a normelor Legii nr. 10/2001. Aceasta întrucât, față de situația de fapt rezultată din analizarea materialului probator administrat în cauză, în mod întemeiat s-a concluzionat că restituirea terenului nu mai poate intra sub incidența Legii nr. 10/2001.

Astfel, potrivit textului menționat, „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării lor abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”. Ipoteza textului art. 8 din Legea nr. 10/2001 - care vine să definească obiectul de reglementare al acestui act normativ, în corelație și cu art. 1 și art. 6 alin. (1) din lege - este aceea în care imobilele, prin regimul lor juridic făceau posibilă reparația în baza legilor fondului funciar și nu aceea în care s-ar fi formulat o simplă solicitare în temeiul acelor legi.

În acest sens, instanța de apel nu a ignorat sfera de reglementare a acestui text și regimul juridic al imobilului solicitat care a făcut posibilă reparația conform legilor fondului funciar, în condițiile în care, prin Hotărârea nr. 31/930 din 10 din 21 iunie 2007, Comisia județeană funciară Dâmbovița a validat pe autorul A.C., prin moștenitorii R.I.I. și A.I. cu suprafața de 10 ha teren solicitată prin Notificarea înregistrată sub nr. 13556 din 29 septembrie 2005 la Primăria orașului Pucioasa unde s-a cerut suprafața de 10 ha teren, pe care, la nivelul anilor 1945, se aflau situate două case cu destinație de locuință, precum și o vilă.

Se va reține astfel, că în mod corect, prin analizarea celor două Notificări formulate de reclamanți, instanța de apel a constatat că au avut același obiect, referitor la solicitarea restituirii terenului intravilan aferent construcției, în prezent demolate, „Vila Costinescu”, cu precizarea că prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 s-a solicitat numai acest teren, iar prin cea formulată în baza Legii nr. 247/2005 cu trimitere la legile fondului funciar s-a solicitat întreaga suprafață de 10 ha teren pe care se aflau amplasate două case de locuit și o vilă, această ultimă notificare fiind admisă de Primăria orașului Pucioasa prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 10 ha teren.

Nemulțumirea recurenților provine din faptul că suprafața de teren le-a fost acordată pe raza localității Moroieni și nu pe raza localității Pucioasa, însă acestea trebuiau să atace în instanță hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate și să solicite punerea în posesie pe vechiul amplasament, în măsura în care au susținut că cel puțin suprafața de 1442 m.p. teren aferentă construcției demolate „Vila Costinescu” este liberă și le poate fi restituită. În ceea ce privește celelalte critici formulate de reclamanți și aferentă aceluiași motiv de recurs, se constată faptul că nu pot fi analizate, în condițiile în care se referă la greșita situație de fapt reținută de către instanța de apel pe baza probatoriului administrat în caută.

Aceasta întrucât criticile respective îmbracă aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, aspecte ce nu pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de control judiciar fiind limitată la cadrul procesual prevăzut în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în condițiile în care își poate exercita controlul respectiv. În același timp, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal de către recurenți, atâta vreme cât acestea nu au dezvoltat nicio critică care să se circumscrie acestui motiv de modificare. În consecință, față de cele arătate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivul de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de reclamanți, se privește ca fiind nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanții R.I.I., I.A., K.M.E. împotriva Deciziei nr. 150 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.