ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3941/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3941/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Prin Decizia civilă

nr. 223 din 2 decembrie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelurile formulate de reclamanții

G.C.M. , D.G., D.N., D.E. și G.D. și de pârâta Unitatea Administrativ

Teritorială Oraș Pucioasa - prin primar împotriva Sentinței civile nr. 1309

pronunțată la 10 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu

pârâtul Prefectul Județului Dâmbovița - Târgoviște.

S-a desființat

sentința civilă sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 619/120/2007 reclamanții G.D., G.C.M., D.G., D.N. și D.E.

au chemat în judecată pe pârâții Primarul orașului Pucioasa, secretarul

Primăriei orașului Pucioasa, Prefectul jud. Dâmbovița și Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietății ( A.N.R.P.) solicitând:

- anularea

Dispozițiilor nr. 5589 și 5590 din 28 decembrie 2006;

- lăsarea în deplină

proprietate și posesie a terenurilor de 450 mp și respectiv 500 mp situate în

Pucioasa, str. F., jud. Dâmbovița;

- obligarea A.N.R.P.

de a aplica dispozițiile art. 45 și 45

1

din Legea nr. 10/2001

primarului orașului Pucioasa și Prefectului jud.Dâmbovița;

- obligarea A.N.R.P.

de a se justifica cu privire la anumite " indicații";

- obligarea

primarului orașului Pucioasa la plata de daune cominatorii.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că imobilele au aparținut autorului comun D.I.I.

suprafața de 500 mp (350 mp curți-construcții și 150 mp teren de sub casă)

fiind cedată statului printr-un înscris numit " MINUTĂ", cu obligarea

acestuia de a-i acorda un apartament cu 3 camere la etajul II în blocul ce urma

să se construiască, obligație care nu a mai fost executată deoarece nu s-a mai

construit nici un bloc, iar suprafața de 450 mp a fost restituită prin Decizia

nr. 1682 din 9 iunie 1995 a Înaltei Curții de Casație și Justiție prin care s-a

înlăturat pedeapsa complementară a confiscării totale a averii aplicată

autorului comun.

Urmare Notificărilor

nr. 69/2001 și 46/2001 prin care s-a solicitat restituirea în natură a

terenurilor au fost emise dispozițiile contestate.

Reclamanții au mai

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 45 și 45

1

alin. (2) lit. a),

b) și e) și alin. (3) din Legea nr. 10/2001 față de primarul orașului Pucioasa

pentru tergiversarea nejustificată a notificărilor, pentru nerespectarea

obligației prevăzută de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și pentru

încălcarea interdicției de înstrăinare, iar față de Prefectul județul Dâmbovița

au solicitat aplicarea acelorași texte de lege, deoarece ar fi indicat

primarului să nu se restituie bunuri în natură.

La data de 26 martie

2007 reclamanții au precizat că au chemat în judecată U.A.T. orașul Pucioasa ca

unitate emitentă a celor două dispoziții contestate, iar în ședința publică din

21 mai 2007 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP.

La data de 31 iulie

2007 a decedat reclamanta D.E., conform certificatului de deces din 1 august

2007, moștenitorul acesteia fiind D.N., în calitate de fiu, conform certificatului

de moștenitor din 10 martie 2008.

Prima instanța a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. deoarece, potrivit

art. 2 lit. f) din H.G. nr. 361/2005 modificată, această autoritate efectuează

controlul fazei administrative a aplicării Legii nr. 10/2001 de către

instituțiile publice locale și centrale, precum și de celelalte entități

învestite cu soluționarea notificărilor, din oficiu sau pe baza sesizării

persoanei îndreptățite.

În cauză reclamanții

nu au făcut dovada că au sesizat această autoritate în faza administrativă a

procedurii, obligație stabilită prin lege și peste care nu se poate trece. Ca

atare, capetele de cerere privind obligarea A.N.R.P. de a aplica dispozițiile

art. 45 și art. 45

1

alin. (2) lit. a), b) și e) și alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 Primarului orașului Pucioasa și Prefectului județului

Dâmbovița au fost respinse ca fiind introduse împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă. De asemenea, autoritatea nu are competență nici în

ceea ce privește modul de soluționare în fond a notificărilor persoanei

îndreptățite.

Referitor la

secretarul Primăriei orașului Pucioasa, s-a constatat că nici acesta nu are

calitate procesuală pasivă deoarece acesta nu are atribuții în domeniul Legii

nr. 10/2001 și, mai mult decât atât, reclamanții nu au motivat acțiunea

formulată împotriva acestuia, arătând doar că dispozițiile contestate au fost

semnate și de către acesta.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului orașului Pucioasa, s-a

constatat că la data de 26 martie 2007 reclamanții au precizat că înțeleg să se

judece cu unitatea deținătoare potrivit Legii nr. 10/2001, în cauză fiind

Unitatea Administrativ-Teritorială oraș Pucioasa, reprezentată prin primar,

unitate care a fost conceptată și citată ca atare în conformitate cu

dispozițiile art. 20 - 21 din Legea nr. 215/2001 modificată.

Astfel, indicarea

greșită a denumirii autorității nu poate conduce la admiterea excepției

calității procesuale pasive, cât timp legea administrației publice locale a

suferit modificări în timp, schimbându-se frecvent denumirile instituțiilor

publice.

Și excepția lipsei

calității procesuale pasive a Prefectului a fost respinsă deoarece, potrivit

art. 19 din Legea nr. 340/2004, modificată, prefectul verifică legalitatea

actelor administrative ale primarului, așa cum este și dispoziția emisă în

temeiul Legii nr. 10/2001, și asigură aplicarea și respectarea legilor la

nivelul județului, fiind garantul respectării legii și ordinii publice la nivel

local (art. 1 alin. (3) Legea nr. 340/2004). Totodată, potrivit art. 21.6 din

Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, instituția prefectului exercită

controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primar.

În ceea ce privește

fondul cauzei, instanța a reținut că prin Dispozițiile nr. 5589 și 5590 din 28

decembrie 2006 ale Primarului orașului Pucioasa de soluționare a Notificărilor

nr. 446/3/2001 și 69/2001 s-a constatat că reclamanții au calitate de persoane

îndreptățite conform art. 4 din Legea nr. 10/2001, că au făcut dovada dreptului

de proprietate asupra terenurilor revendicate cu actul de vânzare-cumpărare din

22 iunie 1935 și certificatul din 27 martie 2000 al Direcției Județene a

Arhivelor Naționale, precum și a preluării celor două terenuri revendicate prin

"minuta" din 4 octombrie 1972 și respectiv procesul-verbal din 6

septembrie 1960, însă s-a propus acordarea de măsuri reparatorii fără a se

motiva această măsură.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, U.A.T. oraș Pucioasa - prin primar a arătat că s-a propus

această măsură deoarece terenurile revendicate, de 450 mp și respectiv 500 mp,

care fac corp comun potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, sunt

afectate de amenajări de utilitate publică, respectiv " Parcul S.".

Ulterior, prin notele scrise, aceeași pârâtă a precizat că ar mai fi și alte

utilități, respectiv: rețele de apă potabilă, canalizare și instalații

electrice subterane, fără însă a dovedi aceste afirmații prin înscrisurile

corespunzătoare, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ.

Potrivit art. 10 din

Legea nr. 10/2001 modificată, în situația imobilelor preluate abuziv și ale

căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, ca

și în cauza de față, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat

construcții neautorizate în condițiile legii, precum și construcții ușoare sau

demontabile.

Așa cum rezultă din

anexa nr. 4 la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului

Pucioasa, Parcul S. a fost edificat în anul 1998 când erau în vigoare

dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în

construcții și care prevede obligarea obținerii autorizației de construire

pentru parcuri la art. 3 lit. "d", autorizație care nu există.

Ca atare, această

construcție nu a fost edificată în condițiile legii, fiind aplicabile

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Cu toate acestea, nu

se poate admite cererea reclamanților de a se constata că parcul a fost

construit ilegal, ca și parcarea alăturată, deoarece executarea fără

autorizație a parcului și parcării se constată și se sancționează de către

Inspectoratul de Stat în Construcții, conform art. 29 din aceeași lege.

Reclamanții au mai

solicitat și obligarea Primarului orașului Pucioasa și a Prefectului județului

Dâmbovița la daune cominatorii pentru tergiversarea soluționării notificărilor

și nerespectarea prev. art. 29 din Legea nr. 10/2001, cerere ce a fost respinsă

deoarece, potrivit art. 38 alin. (2) lit. "a" din Legea nr. 10/2001

constituie contravenție tergiversarea nejustificată a soluționării notificării

persoanei îndreptățite și se constată de corpul de control din cadrul A.N.R.P.

sau prefectului județului.

În ceea ce-l privește

pe prefect, activitatea acestuia este supusă controlului A.N.R.P., prin corpul

de control al acestuia.

Pentru aceste motive,

prin Sentința civilă nr. 1309 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea, dispunându-se după cum

urmează:

S-au anulat

Dispozițiile nr. 5589 și 5590 din 28 decembrie 2006 emise de Primarul Orașului

Pucioasa.

S-a dispus

restituirea în natură a terenurilor de 450 mp și respectiv 500 mp situate în

Pucioasa, str. F., județ Dâmbovița, astfel cum au fost identificate prin

raportul de expertiză întocmit de expert E.A.

S-a respins cererea

de obligare a Primarului orașului Pucioasa și a Prefectului județului Dâmbovița

la plata de daune cominatorii.

S-a respins cererea

de a se constata că Parcul S. este construit ilegal, precum și parcarea

alăturată și cererea de demolare a acestor construcții.

A fost obligată

pârâta - unitatea administrativ teritorială Orașul Pucioasa, județul Dâmbovița

la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în cuantum de 800 RON.

Împotriva sentinței

pronunțate de Tribunalul Dâmbovița au declarat apel reclamanții G.C.M. , D.G.,

D.N., D.E. și G.D. și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Oraș Pucioasa

- prin primar.

Apelanții reclamanți

au criticat sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru nelegalitate și

netemeinicie, dat fiind faptul că, deși instanța a stabilit în mod indubitabil

că pe terenurile restituite în natură au fost executate construcții fără

autorizație de construire, ceea ce înseamnă că sunt ilegale, totuși le-a

respins cererea de demolare a acestora, motivând că "executarea fără

autorizație a parcului și parcării se constată și se sancționează de

Inspectoratul de Stat în Construcții, conform art. 29 din aceeași lege.

Instanța s-a pronunțat deja cu privire la ilegalitatea construcțiilor, iar

primăria a confirmat că nu există autorizație de construire - ceea ce înseamnă

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și orice construcție ilegală trebuie

demolată, ilegalitate evidențiată și de expertul care a întocmit raportul de

expertiză tehnică.

Cererea principală fiind

admisă - restituirea în natură a terenurilor, se impunea și admiterea cererii

secundare - demolarea construcțiilor ilegale, cu atât mai mult cu cât dreptul

lor de a cere demolarea începe de la data la care li s-a admis cererea de

restituire în natură a terenurilor revendicate.

Au susținut apelanții

reclamanți că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr.

50/1991 și nu art. 29, iar având în vedere că încălcarea Legii nr. 50/1991 a

fost făcută chiar de primărie și consiliul local, așa cum rezultă și din

concluziile expertului, se impune ca instanța să dispună demolarea acestor

construcții ilegale.

Unitatea

Administrativ Teritorială a orașului Pucioasa a arătat că sentința pronunțată

de instanța de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, după cum urmează.

Cele două suprafețe

de teren ce fac obiectul dispozițiilor Primarului orașului Pucioasa nr. 5589 și

5590 din 28 decembrie 2006 sunt afectate de următoarele amenajări de utilități

publice: parcul "S.", rețele de apă potabilă, canalizare și

instalații electrice subterane, conducta de apă sulfuroasă ce deservește baza

de tratament.

Instanța de fond a

făcut o aplicare eronată a dispozițiilor art. 1169 C. civ., reținând în mod

greșit că nu s-a făcut dovada amenajărilor de utilitate publică, aceasta fiind

făcută cu certificatul de urbanism nr. 150 din 02 iunie 2009, înscris depus la

dosar.

Potrivit art. 6 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de

construcții, certificatul de urbanism este actul de informare prin care

autoritățile prevăzute la art. 4 (Primarul orașului Pucioasa, în cazul de față)

fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și

tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în

conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor

aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz,

avizate și aprobate potrivit legii.

Având în vedere că

suprafețele de teren fac parte din domeniul public al U.A.T. Pucioasa, aceste

bunuri sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, potrivit art. 136

alin. (4) din Constituția României și art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

De asemenea,

proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale

și nu persoanelor fizice sau juridice, potrivit art. 136 alin. (2) din

constituție și, față de aceste dispoziții constituționale, instanța de fond nu

putea dispune restituirea în natură a celor două suprafețe de teren,

proprietatea publică a orașului Pucioasa, reclamanților, persoane fizice.

Cele două dispoziții,

respectiv nr. 5589 și 5590 din 28 decembrie 2006 sunt temeinice și legale,

fiind în concordanță cu prevederile Constituției și ale dispozițiilor art. 2

din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora pentru suprafața afectată de

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent.

Curtea a pus în

discuția apelanților ca nulitate de ordine publică faptul că la instanța de

fond, prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietății a invocat excepția lipsei calității sale procesuale numai pentru

primele două capete de cerere.

Instanța a admis

această excepție, dar din eroare a scos-o din cauză și sentința nu s-a mai

pronunțat în contradictoriu și cu această pârâtă. Excepția invocată se referea

doar la primele două capete de cerere din acțiune; în condițiile în care

acțiunea avea mai multe capete de cerere, având în vedere că Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietății nu a mai fost citată după ședința din

21 mai 2007, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., respectiv faptul că judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a

fost legal citată - motiv pentru care s-au admis apelurile, s-a desființat

sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.

S-a pus în vedere

instanței ca la rejudecare să analizeze și criticile formulate în apel.

Împotriva deciziei de

apel au formulat cerere de recurs reclamanții G.D., G.C.M. , D.G. și D.N.,

criticând-o pentru următoarele motive:

privește pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a

formulat cinci capete de cerere, iar prin sentința primei instanțe s-a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive numai pentru primele două capete de

cerere, respingându-se solicitarea făcută prin celelalte trei capete de cerere.

Au declarat apel

reclamanții și Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pucioasa, fără a

se invoca necitarea Autorității Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Totodată, această instituție nu a exercitat nicio cale de atac și nici nu avea

interes să o facă față de soluția pronunțată de prima instanță.

Necitarea fiind

sancționată cu nulitatea relativă, nu poate fi invocată de alte părți din

dosar, decât de partea interesată.

În ipoteza în care se

aprecia că anumite capete de cerere impuneau reluarea judecății la prima

instanță, trebuia să se dispună rejudecarea cu indicarea corectă a capetelor de

cerere respective.

poate fi judecată calea de atac pe fond cu privire la capetele de cerere unu și

doi, se solicită respingerea apelului declarat de pârâtă, care vizează numai

primele două capete de cerere care au fost admise.

Se face o detaliere a

situației de fapt și de drept, începând cu anul 1960, în susținerea modului de

soluționare a primelor două capete de cerere dispus prin sentința primei

instanțe - apelul pârâtei fiind astfel nefondat, precum și a criticilor

formulate prin apel.

Pârâta-intimată

Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Pucioasa a formulat întâmpinare prin

care a susținut modul de soluționare dispus de instanța de apel, cu referire la

faptul că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a

fost legal citată. S-au criticat totodată argumentele din cererea de recurs

care vizează modul de soluționare pe fond a cauzei.

Analizând decizia de

apel în raport de prima critică de recurs formulată, care se circumscrie

dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune

casarea acesteia și trimiterea cauzei spre judecare, cu aplicarea și a art. 312

pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința primei

instanțe s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu

cu pârâții Orașul Pucioasa prin primar și Prefectul Județului Dâmbovița.

S-au anulat

dispozițiile nr. 5589/5590 din 28 decembrie 2006 emise de Orașul Pucioasa prin

Primar.

S-a dispus

restituirea în natură a terenurilor de 450 mp și respectiv 500 mp situate în

Pucioasa, str. F., județul Dâmbovița, astfel cum au fost identificate prin

raportul de expertiză întocmit de expert E.A.

S-au respins cererile

de obligare a Primarului Orașului Pucioasa și a Prefectului Județului Dâmbovița

la plata de daune cominatorii, precum și de a se constata că Parcul S. și

parcarea alăturată sunt construite ilegal, cu demolarea acestor construcții.

Instanța de apel a

pus în discuție ca excepție de ordine publică faptul că Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, deși a invocat lipsa calității procesuale

pasive numai pentru primele două capete de cerere, a fost scoasă din cauză de

prima instanță în urma admiterii excepției - sentința nemaipronunțându-se în

contradictoriu și cu această pârâtă.

Aspectul pus în

discuție de instanță nu reflectă o nulitate de ordine publică a hotărârii ci

nulitate relativă, vizând interesul părții considerată prejudiciată prin măsura

dispusă de instanță.

Fiind o nulitate

relativă, sancțiunea procedurală poate interveni numai după cererea părții care

are interes să o invoce. Dealtfel, pârâta respectivă nici nu ar fi avut interes

să invoce aspectul pus în discuție, întrucât prin sentința primei instanțe nu

s-a dispus nicio obligație în sarcina sa, fiind admise primele două capete de

cerere care nu erau formulate împotriva sa - și pentru care dealtfel s-a și

admis excepția lipsei calității procesuale pasive. Totodată, prin apelurile

formulate în cauză nu s-au formulat critici care să vizeze modul de soluționare

a acțiunii față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

Nefiind astfel o

nulitate absolută, nu putea fi invocată de instanță, după cum prevede art. 108

alin. (1) C. proc. civ.

Procedând astfel,

instanța de apel nu a mai intrat în cercetarea fondului dosarului de apel, ceea

ce atrage incidența art. 304 pct. 5 și art. 312 pct. 5 C. proc. civ.,

impunându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași

curte de apel.

Instanța de recurs nu

poate analiza apărările formulate prin cea de-a doua critică (subliniate și la

cuvântul pe fond) și, urmare analizării/admiterii apelului declarat de către

reclamanți să se mențină trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în

limitele acestuia, întrucât s-ar priva părțile de un grad de jurisdicție, lucru

nepermis de sistemul procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.D., D.G., D.N., G.C.M.  împotriva Deciziei civile nr. 223 din 2

decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru caute cu

minori și de familie.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN