ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4321 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu P.I.A., constatându-se calitatea de colaborator al Securității a pârâtului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul a fost supus verificărilor sub aspectul colaborării cu organele fostei Securități, urmare a acestor verificări, reclamantul întocmind nota de constatare nr. S/DJ/1/890 din 05 iunie 2008, în temeiul căreia a sesizat instanța, depunând la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparținut fostei Securități, privitoare la pârât.

Pârâtul a fost identificat cu dosarul nr. R/1047, din cuprinsul Notei de constatare nr. SIDIII 890 din 05 iunie 2008 rezultând că acesta a fost recrutat la data de 13 decembrie 1985, în calitate de informator, cu numele conspirativ "G.". Totodată, recrutarea pârâtului a fost motivată de către Serviciul 3 din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Alba ca fiind pentru încadrarea informativă a Centrului Teritorial de Calcul Electronic din Alba Iulia și pentru că este cumnat al unei persoane rămase ilegal în străinătate, despre care a relatat din proprie inițiativă informații de interes operativ care au stat la baza luării sale în supraveghere informativă.

În raport cu susținerile pârâtului, prima instanță a apreciat că toate informațiile continuu furnizate - despre cumnatul său fugit în Germania, soția acestuia și tot traseul său emoțional, prietenii cu care ținea legătura cumnatul și soția lui, informații privind aprobarea plecării soției din țară, informații despre fratele geamăn al cumnatului despre care se spunea că a desfășurat în România acțiuni de natura iredentistă, se constituie în informații prin care se denunța activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Prima instanță a reținut că în sarcina pârâtului sunt constatate ca fiind întrunite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, informațiile furnizate Securității referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, încălcându-se dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dreptul Ia liberă circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P.I.A. criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii și fără ca prima instanță să țină seama de probatoriile admise și administrate.

S-a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că instanța de fond a apreciat greșit că în cazul recurentului sunt întrunite prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că ar fi furnizat informații către Securitate referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist. Precizează recurentul că toate informațiile reținute de Curtea de Apel ca fiind de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, erau fără importanță și de notorietate publică. Recursul este întemeiat și va fi admis. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și vis-à-vis de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința civilă recurată, Curtea de Apel București a constatat calitatea de colaborator al Securității a recurentului P.I.A.

A motivat instanța această soluție, prin aceea că în sarcina pârâtului se reține că a semnat un angajament olograf cu numele real și primirea unui nume conspirativ, rapoarte către ofițerul de Securitate și informații care puteau aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recurentul aflând despre cumnatul său că a plecat în străinătate cu fratele său geamăn și intenționează să nu se mai întoarcă, a anunțat prin colegii de serviciu, la Consiliul Județean acest fapt. Ulterior, a fost chemat la Securitate - în 1985 - unde a relatat cele întâmplate. La finele declarației recurentului, ofițerul a trecut "C.A.". Din probele administrate, rezultă că P.I.A.

a mai fost chemat de organele de Securitate și întrebat despre diverse subiecte, însă datele furnizate au avut un caracter general, motiv pentru care nici nu a mai fost solicitat. Din cele patru declarații date de recurent, rezultă fără posibilitate de tăgadă că acesta nu a furnizat nicio informație care se referea la activități ori atitudini potrivnice regimului totalitar. Recurentul nu a fost recrutat pentru supraveghere informativă a angajaților din Centrul de Calcul Teritorial Electronic Alba-Iulia, informațiile din aceste declarații vizând doar generalități despre cumnatul și cumnata sa. Nici despre vreun coleg de serviciu nu a dat declarații care să se încadreze în dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, nefurnizând niciun fel de informație care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De altfel, chiar din declarația ofițerului de Securitate C.F.S., rezultă că întâlnirile cu P.I.A. nu au avut rezultatele scontate în sensul recrutării acestuia în rețeaua informativă, motiv pentru care s-a renunțat la acțiune și dosarul a fost clasat. Prin urmare, este de necontestat faptul că înscrisurile pe care s-a fondat soluția primei instanțe nu pot avea forța probantă a calității de colaborator al Securității a recurentului, întrucât din acestea nu rezultă o calitate a informației nici din punct de vedere obiectiv și nici subiectiv. Referitor la angajamentul din data de 13 decembrie 1985, acesta a fost dat, doar pentru o problemă de securitate națională referitoare la informații pe care P.I.A.

și le asumă privind anumite situații cu caracter naționalist îndreptate împotriva Ardealului. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este nelegală, nefiind întrunite dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, motiv pentru care va fi admis recursul declarat de P.I.A. Se va modifica sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.I.A. împotriva Sentinței civile nr. 4321 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.