ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4321 din 4 decembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu P.I.A.,

constatându-se calitatea de colaborator al Securității a pârâtului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul a fost supus

verificărilor sub aspectul colaborării cu organele fostei Securități, urmare a

acestor verificări, reclamantul întocmind nota de constatare nr. S/DJ/1/890 din

05 iunie 2008, în temeiul căreia a sesizat instanța, depunând la dosar

înscrisurile identificate în arhiva ce a aparținut fostei Securități,

privitoare la pârât.

Pârâtul a fost

identificat cu dosarul nr. R/1047, din cuprinsul Notei de constatare nr. SIDIII

890 din 05 iunie 2008 rezultând că acesta a fost recrutat la data de 13

decembrie 1985, în calitate de informator, cu numele conspirativ

"G.".

Totodată, recrutarea

pârâtului a fost motivată de către Serviciul 3 din cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Alba ca fiind pentru încadrarea informativă a Centrului

Teritorial de Calcul Electronic din Alba Iulia și pentru că este cumnat al unei

persoane rămase ilegal în străinătate, despre care a relatat din proprie

inițiativă informații de interes operativ care au stat la baza luării sale în

supraveghere informativă.

În raport cu

susținerile pârâtului, prima instanță a apreciat că toate informațiile continuu

furnizate - despre cumnatul său fugit în Germania, soția acestuia și tot

traseul său emoțional, prietenii cu care ținea legătura cumnatul și soția lui,

informații privind aprobarea plecării soției din țară, informații despre

fratele geamăn al cumnatului despre care se spunea că a desfășurat în România

acțiuni de natura iredentistă, se constituie în informații prin care se denunța

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Prima instanță a

reținut că în sarcina pârâtului sunt constatate ca fiind întrunite condițiile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate Securității

referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, încălcându-se dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28

din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional

cu privire la drepturile civile și politice, dreptul Ia liberă circulație

prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și

politice, precum și dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs P.I.A. criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii și fără ca prima instanță să

țină seama de probatoriile admise și administrate.

S-a criticat

hotărârea judecătorească pentru faptul că instanța de fond a apreciat greșit că

în cazul recurentului sunt întrunite prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 în sensul că ar fi furnizat informații către Securitate referitoare la

atitudini potrivnice regimului comunist.

Precizează recurentul

că toate informațiile reținute de Curtea de Apel ca fiind de natură să aducă

atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, erau fără

importanță și de notorietate publică.

Recursul este

întemeiat și va fi admis.

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și vis-à-vis de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința civilă

recurată, Curtea de Apel București a constatat calitatea de colaborator al

Securității a recurentului P.I.A.

A motivat instanța

această soluție, prin aceea că în sarcina pârâtului se reține că a semnat un

angajament olograf cu numele real și primirea unui nume conspirativ, rapoarte

către ofițerul de Securitate și informații care puteau aduce atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din examinarea

actelor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recurentul aflând

despre cumnatul său că a plecat în străinătate cu fratele său geamăn și

intenționează să nu se mai întoarcă, a anunțat prin colegii de serviciu, la

Consiliul Județean acest fapt. Ulterior, a fost chemat la Securitate - în 1985

- unde a relatat cele întâmplate.

La finele declarației

recurentului, ofițerul a trecut "C.A.".

Din probele

administrate, rezultă că P.I.A. a mai fost chemat de organele de Securitate și

întrebat despre diverse subiecte, însă datele furnizate au avut un caracter

general, motiv pentru care nici nu a mai fost solicitat.

Din cele patru

declarații date de recurent, rezultă fără posibilitate de tăgadă că acesta nu a

furnizat nicio informație care se referea la activități ori atitudini

potrivnice regimului totalitar. Recurentul nu a fost recrutat pentru

supraveghere informativă a angajaților din Centrul de Calcul Teritorial

Electronic Alba-Iulia, informațiile din aceste declarații vizând doar

generalități despre cumnatul și cumnata sa.

Nici despre vreun

coleg de serviciu nu a dat declarații care să se încadreze în dispozițiile art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nefurnizând niciun fel de informație care să

vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De altfel, chiar din

declarația ofițerului de Securitate C.F.S., rezultă că întâlnirile cu P.I.A. nu

au avut rezultatele scontate în sensul recrutării acestuia în rețeaua

informativă, motiv pentru care s-a renunțat la acțiune și dosarul a fost

clasat.

Prin urmare, este de

necontestat faptul că înscrisurile pe care s-a fondat soluția primei instanțe

nu pot avea forța probantă a calității de colaborator al Securității a

recurentului, întrucât din acestea nu rezultă o calitate a informației nici din

punct de vedere obiectiv și nici subiectiv.

Referitor la

angajamentul din data de 13 decembrie 1985, acesta a fost dat, doar pentru o

problemă de securitate națională referitoare la informații pe care P.I.A. și le

asumă privind anumite situații cu caracter naționalist îndreptate împotriva

Ardealului.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este nelegală, nefiind întrunite dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, motiv pentru care va fi admis recursul declarat de P.I.A.

Se va modifica

sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.I.A. împotriva Sentinței civile nr. 4321 din 4 decembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.