ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat

în judecată pe pârâtul E.F.S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al

Securității, în condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcția de primar al

municipiului Botoșani, situație ce a impus verificarea din oficiu a acestuia

sub aspectul existenței calității de lucrător sau colaborator al Securității

conform dispozițiilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a

din O.U.G. nr. 24/2008.

Reclamantul a

susținut că, așa cum rezultă din nota de constatare din 29 septembrie 2008 și

din înscrisurile atașate cererii, pârâtul a acceptat raporturile de colaborare

cu Securitatea și din proprie inițiativă a promis să informeze despre venirea

în țară a unei rude a sa din S.U.A., D., îndeosebi despre atitudinea soțului

acestei rude.

Reclamantul a

menționat că pârâtul a furnizat informații despre verișoara lui și mai ales

despre soțul acesteia care a adresat un protest împotriva României la Casa

Albă, fiind cunoscut pentru acțiunile antiromânești manifestate și pentru

faptul că se considera tot timpul urmărit de Securitate, atât în Botoșani, cât

și la București când se deplasau.

Tribunalul București,

secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3325 din 2

decembrie 2008, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza

în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal.

Prin Sentința civilă

nr. 1465 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel București a respins acțiunea

reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut faptul că pârâtul a mai făcut

obiectul verificărilor, sub imperiul Legii nr. 187/1999, emițându-se Decizia

nr. 122 din 10 iunie 2004 prin care s-a constatat că pârâtul nu a avut

calitatea de colaborator al Securității în sensul prevederilor art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, existând astfel situația de revizuire prevăzută de art.

32 din aceeași ordonanță.

Curtea de Apel a avut

în vedere cele 7 note sau rapoarte informative întocmite de lt. col. A.I. din

cadrul I.J. Botoșani, în cele 2 dosare de urmărire informativă și a apreciat că

nu se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul

art. 2 lit. b) pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei

Securități, în accepțiunea dată de legiuitor.

În plus, Curtea a

apreciat că în speță, documentele propuse cu titlu probatoriu al calității de

colaborator al Securității a pârâtului nu fac parte din categoria înscrisurilor

prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în art. 2 lit. b), fiind simple „relatări

verbale” consemnate de ofițerul de securitate, în principiu admisibile ca

probă.

Curtea a considerat

că, în raport cu conținutul relatărilor atribuite de ofițerul de Securitate

părții pârâte, nu se reține elementul subiectiv, factorul volitiv determinant

pentru ca informația furnizată să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

cetățenești.

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

care a invocat, în mod generic, dispozițiile art. 299 și art. 304

1

C. proc. civ., ca temei legal al recursului și a susținut, în esență, că

instanța de fond a reținut în mod greșit că informațiile furnizate de pârât nu

îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, a argumentat

autoritatea recurentă, instanța de fond a ignorat împrejurarea că pârâtul a

furnizat Securității, din proprie inițiativă, informații despre familia

verișoarei sale, plecată din România ca urmare a persecuțiilor la care fusese

supusă de către organele regimului comunist.

S-a mai argumentat că

informațiile furnizate au vizat activitatea familiei respective și după ce

aceasta se stabilise în Occident, unde adresase un protest împotriva conducerii

României, situație în care pârâtul era conștient că urmare a informațiilor

sale, Securitatea putea determina luarea unor măsuri respinse împotriva acelei

familii, în condițiile în care aceasta avea încă rude în România, cu care

continua să aibă legături și să le viziteze.

Intimatul-pârât a

depus note scrise (înscris) prin care, în esență, a susținut că hotărârea

instanței de fond este legală, solicitând respingerea recursului.

Recursul este

întemeiat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă în mod incontestabil că intimatul-pârât, în

perioada 1988 - 1989 a furnizat Securității, sub numele conspirativ „F.”,

informații privind pe verișoara sa S.P.D.I. și soțul acesteia S.A., așa cum

reține și instanța de fond în considerentele hotărârii recurate.

Instanța de fond a

apreciat, însă, că din conținutul înscrisurilor aflate la dosar nu se poate

reține întrunirea cumulativă a condițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 „informațiile furnizate de pârât neatingând calitatea impusă de lege,

anume de a denunța activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului”.

De asemenea, a

argumentat instanța de fond, „din examinarea rapoartelor informative din 29

iunie 1988 și 06 octombrie 1989 nu se poate concluziona că aceste informații se

referă la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și

nici nu se poate stabili modul în care prin aceste informații pârâtul ar fi

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”.

Într-adevăr, potrivit

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, „colaborator al Securității este persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Or, din actele aflate

la dosarul cauzei, rezultă că informațiile furnizate de intimatul-reclamant

s-au referit inclusiv la acțiuni de protest, manifestate de către persoanele

vizate, împotriva conducerii regimului comunist din România, ceea ce satisface

condiția rezultată din textul legal citat.

În ceea ce privește

motivarea instanței, că autorul informațiilor trebuia să aibă o atitudine

subiectivă directă, de a fi urmărit realizarea scopului prevăzut de lege,

instanța de recurs reține că și această concluzie este lipsită de temei.

Astfel, din textul

legal citat mai sus, rezultă că este suficient ca informațiile furnizate să fi

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, condiție

care, în cauza de față, este satisfăcută pe deplin de informațiile în litigiu.

În concluzie, având

în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentința atacată va

fi casată, iar sesizarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității va fi admisă, cu consecința constatării calității de colaborator al

Securității în condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în ceea ce-l

privește pe pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței civile nr. 1465 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și pe fond admite sesizarea Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității și constată calitatea de colaborator al securității a

intimatului, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.