ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8589/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față reține următoarele; Prin acțiunea adresată Tribunalului Gorj, petiționarul B.A. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării sale cu caracter politic, cât și pentru tracasarea și urmărirea continuă la care a fost supus în perioada de după executarea pedepsei și până în decembrie 1989. Prin Sentința civilă nr. 318 din 06 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata către reclamant a sumei de 10.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul moral, în baza Legii nr. 221/2009.

Curtea de Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de ambele părți, prin Decizia nr. 51 din 27 ianuarie 2011 a respins apelul reclamantului, a admis apelul pârâtului și, drept consecință, a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii formulate pentru considerentele ce urmează. Dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010, astfel că trebuie avute în vedere dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile, ordonanțele, regulamentele în vigoare care au fost declarate neconstituționale își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen, dispozițiile a căror neconstituționale s-a constatat sunt suspendate de drept. În raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, decizia care a declarat neconstituționalitatea unei dispoziții legale este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă „erga omnes”, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare decizia are efect în cauzele aflate în curs de soluționate sau care se vor soluționa în viitor.

Asupra caracterului și obligativității acestor decizii s-a pronunțat Curtea Constituțională (Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999). Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională, nu se mai aplică, instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplică dispozițiile declarate neconstituționale, continuând soluționarea cauzei, are obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.

Totodată, trebuie avute în vedere și considerentele Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, prin care s-a reținut că expunerea de motive la Legea nr. 221/2998 potrivit căreia „în privința prejudiciului suferit…” pot exista situații în care măsurile reparatorii cu caracter pecuniar prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 să nu fie suficiente, în raport cu suferința deosebită resimțită de persoanele care au fost victimele unor măsuri abuzive ale regimului comunist, nu poate sta la baza instituirii unei noi norme juridice (art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009) cu scop identic celui prevăzut de art. 4 din Decretul-Lege nr. 118/1990.

Nu se poate reține nici că prin adoptarea art. 50 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, dispoziție în vigoare la data promovării acțiunii, reclamantul are o „speranță legitimă” la acordarea despăgubirilor, întrucât această dispoziție legală a fost anulată pe calea exercitării controlului de constituționalitate, iar nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc (Hotărârea C.E.D.O. din 2 decembrie 2008 în cauza Slavov și alții contra Bulgariei). Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acțiunii. Prin dezvoltarea motivelor de nelegalitate se arată că instanța fără a motiva convingător a admis apelul pârâtului în condițiile în care acesta a cerut doar diminuarea cuantumului despăgubirilor, acordându-se astfel mai mult decât s-a cerut, omițând analiza motivelor de apel formulate de reclamant.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 este în contradicție cu mai multe hotărâri C.E.D.O. Intimatul, prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicită respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, analizând decizia cu referire la motivele de nelegalitate invocate și la excepția de ordine publică invocată de Ministerul Public, incidența Deciziei nr. 12/2011 pronunțată în interesul legii, reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

La data soluționării apelurilor declarate de ambele părți, 27 ianuarie 2011, Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1360 din 21 octombrie 2010, a constatat neconstituționalitatea art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Drept urmare, instanța de apel a avut de analizat cu prioritate, în ce măsură textul menționat mai poate constitui temei juridic pentru acordarea daunelor morale, în cazul proceselor aflate în curs de soluționare la momentul pronunțării deciziilor de neconstituționalitate.

În raport cu dezlegarea dată în drept, în sensul că față de dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 decizia care a declarat neconstituționalitatea unei dispoziții legale este definitivă și obligatorie și că efectele sale se restrâng și asupra cauzelor în curs de soluționare, instanța de apel nu a mai analizat motivele de apel ce vizau fondul cauzei, analiza lor nemaiavând vreo semnificație juridică. Dat fiind divergențele jurisprudențiale determinate de efectele celor două decizii ale Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 publicată în M. Of. nr. 789/7.11.2011, a statuat că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.

Decizia este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. Curtea de Apel a pronunțat Decizia recurată la 27 ianuarie 2011 după publicarea în M. Of. nr. 761/15.11.2010 a deciziilor instanței de contencios constituțional. Recurentul invocă neconcordanța Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 cu mai multe hotărâri C.E.D.O. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia dată în recursul în interesul legii, a examinat și conformitatea cu blocul de convenționalitate reprezentat de textele Convenției europene a drepturilor omului și de jurisprudența instanței europene creată în aplicarea acestora. Se arată în motivarea Deciziei nr. 12/2001 că dreptul la un proces echitabil - art. 6 parag.

1, respectarea dreptului la un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și principiul nediscriminării sunt respectate întrucât drepturile pretinse nu mai au o astfel de recunoaștere în legislația internă a statului și că lipsirea lor de temei legal s-a datorat nu intervenției intempestive a legiuitorului, ci controlului de constituționalitate. Înalta Curte, reținând că reclamantul nu avea o cauză soluționată definitiv la data publicării deciziilor Curții Constituționale, că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. nu sunt incidente cauzei, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.A. împotriva Deciziei nr. 51 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2011.