ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3060/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3182 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate acțiunile conexe formulate de reclamanta A.S.M. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Direcția Generală Medicală a Ministerului Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență următoarele: Reclamanta, medic primar, specialitatea medicină de familie în cadrul Centrului medical Județean Tulcea al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu funcția de medic de unitate de poliție cu grad profesional de comisar de poliție, a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin petiția înregistrată din 7 aprilie 2008, solicitând constatarea discriminării instituite prin stabilirea ca și condiție de înscriere la concurs a vechimii de minim 6 luni în funcții de conducere și stabilirea de vechime conform Ordinul M.A.I. nr. 588/2005 și Ordinul M.AI nr. 1463/2006. Având în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 360/2002 și dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. c) din O.M.A.I.

nr. 588/2005 pentru aprobarea ghidului personalului M.I.R.A., instanța de fond a apreciat că pentru ocuparea fiecărei funcții de conducere din Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt reglementate condiții cu privire la numărul de ani de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției, precum și un număr de ani vechime în funcții de conducere. Instanța de fond a considerat că petiția reclamantei prin care aceasta a solicitat ca pârâtul să se pronunțe asupra unei situații de fapt, să analizeze o situație concretă corelativă îndeplinirii sau nu a condițiilor de vechime în funcții de conducere, să interpreteze cadrul legislativ aplicabil, reprezintă o analiză ce vizează în realitate interpretarea și aplicarea legii, în materia carierei personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative și care excede atribuțiilor autorității pârâte.

S-a mai reținut în considerentele sentinței atacate că aprecierea adeverinței invocate de reclamantă din care rezultă că a asigurat cu delegație conducerea C.M.J. Tulcea pe o perioadă de cel puțin 6 luni, este de competența exclusivă a instanței de judecată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării neputându-se pronunța asupra unor aspecte de nelegalitate ce ar conduce la un tratament diferit. Concluzionând, prima instanță a constatat că Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 606 din 22 octombrie 2008 este legală și temeinică, respingând ca neîntemeiate atât acțiunile conexe cât și capătul de cerere privind sancționarea pârâtului pentru nerespectarea termenelor legale impuse pentru dezbaterea, adoptarea hotărârii și comunicarea acesteia prin obligarea la despăgubiri morale, întrucât reclamanta nu a precizat în ce a constat prejudiciul moral suferii.

Împotriva sentinței civile nr. 3182 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs în termen legal reclamanta A.S.M., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu consecința anulării în tot a Hotărârii nr. 606 din 22 octombrie 2008 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca netemeinică și nelegală, a constatării tratamentului discriminatoriu la care reclamanta a fost supusă de către Direcția Generală Medicală a Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu ocazia organizării concursului de ocupare a funcției de șef centru medical pentru Centrul Medical Județean Tulcea al M.I.R.A prin nerecunoașterea vechimii de minim 6 (șase) luni în funcții de conducere dobândită prin delegarea la conducerea unității în perioadele de absență ale șefului centrului, a obligării pârâtelor Direcția Medicală a Ministerului Administrației și Internelor și a Ministerului Administrației și Internelor să recunoască vechimea în funcții de conducere dobândită de reclamantă prin delegarea la conducerea unității, și a declarării drept discriminatorie a condiției de vechime în funcții de conducere pentru un candidat la ocuparea unei funcții de conducere prevăzută în Ordinul M.A.I.

nr. 588/2005 privind Ghidul carierei polițistului modificat prin O.M.A.I. nr. 1463/2006, condiție preluată de fișa postului de șef centru medical. A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că capetele de cerere din acțiunea reclamantei, denumite „acțiuni conexe", au fost greșit respinse ca neîntemeiate, tară o motivare legală, și că nu există în hotărârea recurată nici o referire la vreo prevedere din O.G. nr. 137/2000, act normativ în baza căruia se poate aprecia situația de discriminare supusă dezbaterii. Cu toate că O.G. nr. 137/2000 prevede la art. 20 alin. (6) obligația pârâtei Direcția Generală Medicală a Ministerului Administrației și Internelor de a demonstra că situația încriminată nu constituie discriminare această demonstrație nu a fost oferită.

Pe de altă parte, s-a precizat de către reclamantă ca deși a solicitat ca Direcția Generală Medicală să pună la dispoziția instanței textul din actul normativ care reglementează modalitatea de calcul a vechimii în funcții de conducere acest text legal nu a fost prezentat deoarece el nu există. Prin întâmpinare Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că recursul este nefondat, din considerentele ce urmează.

În mod întemeiat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 606 din 22 octombrie 2008, a reținut, referitor la sesizarea reclamantei recurente vizând o situație de discriminare instituită prin stabilirea, prin Ordinele ministrului administrației și internelor nr. 588/2005 și nr. 1463/2006, condiției de vechime pentru ocuparea unei funcții de conducere de minim 6 luni, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. Într-adevăr, cum a arătat și prima instanța prin considerentele sentinței pronunțate, polițiștii sunt funcționari publici cu statut special care pot ocupa funcțiile de conducere numai prin examen sau concurs în situațiile și condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

In acest sens se dispune, prin art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, că selecționarea, pregătirea, obținerea gradelor profesionale și evoluția profesională a polițiștilor se stabilesc, în condițiile legii, prin Ghidul carierei polițistului, aprobat prin ordin al ministrului administrației și internelor. Ghidul carierei personalului Ministerului Administrației și Internelor, aprobat prin Ordinul nr. 588/6 aprilie 2005 și modificat prin Ordinul nr. 1463 din 27 septembrie 2006, ambele ale ministrului administrației și internelor, reglementează, pentru ocuparea fiecărei funcții de conducere din Ministerul Administrației și Internelor, condiții privitoare la numărul de ani de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției precum și un număr de ani vechime în funcții de conducere.

Aceste dispoziții din Ghidul carierei polițistului nu sunt discriminatorii, în sensul prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin ele nu se induc distincții între persoane care se află în situații analoage sau comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă și nu se încalcă astfel principiul egalității în fața legii, instituit prin art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Încadrarea și promovarea personalului din Ministerul Administrației și Internelor prin raportare la vechimea în specialitatea studiilor necesare exercitării unei funcții și la vechimea în funcții de conducere sunt concepute în relație directă cu specialitatea și complexitatea muncii, cu atribuțiile și răspunderile pe care le implică acestea, ele fiind în concordanță cu necesitatea desfășurării unei activități eficiente, precum și cu stimularea și recompensarea corespunzătoare a personalului. În raport de cele mai sus arătate, din care rezultă că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei și că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta A.S.M. împotriva sentinței civile nr. 3182 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.S.M. împotriva sentinței civile nr. 3182 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.