ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2172/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 9 iunie 2010 pe rolul Tribunalului București, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „ANRP") și SC „R." SA - București, anularea Raportului de evaluare din dosarul nr. 21566/CC al inginerului P., menținerea raportului înregistrat cu același număr, întocmit de T.C. și obligarea pârâtei ANRP să emită decizia pentru stabilirea despăgubirilor. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziția nr. 1436 a Primarului municipiului Târgu Mureș, s-a stabilit acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Târgu Mureș, Str. K.S.

nr. 31 și, în baza acestei decizii, a fost întocmit de către ing. T.C. în anul 2007 un raport de evaluare, valoarea imobilului fiind stabilită la 54.055 euro, valoare apropiată de cea de pe piața imobiliară. Ulterior, ANRP București a dispus efectuarea unui nou raport, raport întocmit de ing. P.M., care a stabilit o valoare a imobilului în sumă de 12.100 euro, valoare mult sub cea reală. Astfel fiind, reclamanta contestă ultimul raport și solicită fie o nouă evaluare, fie ca, la stabilirea despăgubirilor, să se țină seama de valoarea ce rezultă din raportul întocmit de inginer T.C. 2. Hotărârea de declinare a competenței pronunțată de tribunalul București Prin sentința nr. 879 din 3 martie 2011, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, având în vedere dispozițiile cuprinse în art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

3. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 146 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta P.M., reținând, în esență, următoarele: Este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, invocată de această pârâtă prin întâmpinare, având în vedere capetele de cerere formulate de reclamantă și atribuțiile ce revin acestei instituții, conform prevederilor art. 2 din H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Examinând admisibilitatea acțiunii, Curtea de Apel a reținut că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, întrucât legea nu reglementează posibilitatea atacării separate a raportului de evaluare, care are un caracter preparator emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire și poate fi supus controlului de legalitate realizat de instanța de contencios administrativ numai împreună cu decizia de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. 3. Recursul declarat de reclamanta P.M. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs reclamanta P.M., invocând dispozițiile art. 304 C.proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În esență, recurenta arată că a formulat acțiunea tocmai pentru a obține urgentarea emiterii deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a contestat doar actul emis de SC „R." SA - București. Arată recurenta că nu a primit Decizia nr. 7755 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că nu cunoaște conținutul acesteia pentru a putea formula contestație. Totodată, recurenta afirmă că i s-a comunicat o copie a deciziei, dar nu i s-a comunicat dacă a fost admisă solicitarea sa cu privire la interogatoriul pârâtei. În consecință, recurenta solicită trimiterea cauzei, spre rejudecare, deoarece hotărârea contestată a fost pronunțată fără a se judeca fondul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P.M. a solicitat: - anularea Raportului de evaluare din dosarul ANRP nr. 21566/CC întocmit de ing. P.M., expert evaluator, în valoare de 12.000 euro, ca fiind al doilea raport întocmit în 2008; - menținerea primului raport de evaluare din dosar ANRP nr. 21566/CC întocmit de ing. T.C., expert evaluator, în valoare de 54.055 euro, ca fiind primul raport întocmit în 2007; - obligarea ANRP la eliberarea cât mai urgentă a deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a intra în posesia despăgubirii în bani, fiind sub 250.000 RON.

Conform dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII - „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005: „În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare". Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului." Raportat la dispozițiile citate, coroborate cu cele ale art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, rezultă, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond, că actul administrativ care poate fi contestat la instanța de contencios administrativ este decizia reprezentând titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar raportul de evaluare, care este un act premergător, preparator emiterii deciziei respective. De altfel, cu privire la raportul de evaluare persoana îndreptățită poate formula contestație în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și, subsecvent, de Normele metodologice, aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, care, în cuprinsul pct. 16.13 alin. (4) prevăd că „Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale"'. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă împotriva raportului de evaluare, ca act preparator emiterii actului administrativ (decizia reprezentând titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) ce poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, în sensul dispozițiilor sus-menționate.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de P.M. împotriva Sentinței civile nr. 146 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.