ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2172/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată la data de 9 iunie

2010 pe rolul Tribunalului București, reclamanta P.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

(denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „ANRP") și SC

„R." SA - București, anularea Raportului de evaluare din dosarul nr.

21566/CC al inginerului P., menținerea raportului înregistrat cu același număr,

întocmit de T.C. și obligarea pârâtei ANRP să emită decizia pentru stabilirea

despăgubirilor.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, prin Dispoziția nr. 1436 a Primarului municipiului

Târgu Mureș, s-a stabilit acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul

situat în Târgu Mureș, Str. K.S. nr. 31 și, în baza acestei decizii, a fost

întocmit de către ing. T.C. în anul 2007 un raport de evaluare, valoarea

imobilului fiind stabilită la 54.055 euro, valoare apropiată de cea de pe piața

imobiliară.

Ulterior, ANRP

București a dispus efectuarea unui nou raport, raport întocmit de ing. P.M.,

care a stabilit o valoare a imobilului în sumă de 12.100 euro, valoare mult sub

cea reală.

Astfel fiind,

reclamanta contestă ultimul raport și solicită fie o nouă evaluare, fie ca, la

stabilirea despăgubirilor, să se țină seama de valoarea ce rezultă din raportul

întocmit de inginer T.C.

declinare a competenței pronunțată de tribunalul București

Prin sentința nr. 879

din 3 martie 2011, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, având în vedere dispozițiile

cuprinse în art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 146

din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta P.M.,

reținând, în esență, următoarele:

Este neîntemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, invocată de această pârâtă

prin întâmpinare, având în vedere capetele de cerere formulate de reclamantă și

atribuțiile ce revin acestei instituții, conform prevederilor art. 2 din H.G.

nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Examinând

admisibilitatea acțiunii, Curtea de Apel a reținut că acțiunea reclamantei este

inadmisibilă, întrucât legea nu reglementează posibilitatea atacării separate a

raportului de evaluare, care are un caracter preparator emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire și poate fi supus controlului de legalitate

realizat de instanța de contencios administrativ numai împreună cu decizia de

stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

de reclamanta P.M.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs reclamanta P.M., invocând

dispozițiile art. 304 C.proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004.

În esență, recurenta

arată că a formulat acțiunea tocmai pentru a obține urgentarea emiterii

deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a

contestat doar actul emis de SC „R." SA - București. Arată recurenta că nu

a primit Decizia nr. 7755 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, astfel că nu cunoaște conținutul acesteia pentru a

putea formula contestație. Totodată, recurenta afirmă că i s-a comunicat o

copie a deciziei, dar nu i s-a comunicat dacă a fost admisă solicitarea sa cu

privire la interogatoriul pârâtei.

În consecință,

recurenta solicită trimiterea cauzei, spre rejudecare, deoarece hotărârea

contestată a fost pronunțată fără a se judeca fondul cauzei.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta P.M. a solicitat:

- anularea Raportului

de evaluare din dosarul ANRP nr. 21566/CC întocmit de ing. P.M., expert

evaluator, în valoare de 12.000 euro, ca fiind al doilea raport întocmit în

2008;

- menținerea primului

raport de evaluare din dosar ANRP nr. 21566/CC întocmit de ing. T.C., expert

evaluator, în valoare de 54.055 euro, ca fiind primul raport întocmit în 2007;

- obligarea ANRP la

eliberarea cât mai urgentă a deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor pentru a intra în posesia despăgubirii în bani, fiind sub

250.000 RON.

Conform dispozițiilor

art. 16 alin. (7) din Titlul VII - „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005: „În

baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare".

Potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

„Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul,

reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea

suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al

titularului."

Raportat la

dispozițiile citate, coroborate cu cele ale art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. c),

art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, rezultă, astfel

cum a reținut în mod corect și instanța de fond, că actul administrativ care

poate fi contestat la instanța de contencios administrativ este decizia

reprezentând titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, iar raportul de evaluare, care este un act premergător, preparator

emiterii deciziei respective.

De altfel, cu privire

la raportul de evaluare persoana îndreptățită poate formula contestație în

cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr.

247/2005 și, subsecvent, de Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr.

1095/2005, care, în cuprinsul pct. 16.13 alin. (4) prevăd că „Raportul de

evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât

Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în

care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă

la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al

evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei

Centrale"'.

În consecință,

soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantă împotriva raportului de evaluare, ca act preparator

emiterii actului administrativ (decizia reprezentând titlul de despăgubire

emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) ce poate forma

obiectul acțiunii în contencios administrativ, în sensul dispozițiilor

sus-menționate.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței

atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de P.M. împotriva Sentinței civile nr. 146 din 23 iunie 2011 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.