ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 469/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 20 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul

nr. 30723/3/10 (414/11), pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de

apelanții inculpați L.M.A. și G.G.M., constatându-se că termenul din 20

ianuarie 2011 a fost acordat pentru discutarea măsurii arestării preventive a inculpaților,

s-a luat în discuție starea de arest a acestora.

Constatând

că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri,

fiind întrunite cerințele art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpaților apelanți.

În

termen legal, inculpații L.M.A. și G.G.M., au declarat recurs împotriva

încheierii menționate.

Recurenții

inculpați, pe rând, au solicitat admiterea recursurilor, arătând că nu mai

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și

nici nu au apărut altele noi care să justifice menținerea acesteia.

Au mai

arătat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și au manifestat o

atitudine de recunoaștere și regret a faptei.

De asemenea,

inculpatul

G.G.M.

a precizat că nu este cunoscut cu

antecedente penale, are familie, consideră ca s-a reabilitat după cele 8 luni

petrecute în arest și se va prezenta la toate termenele de judecată.

Inculpata

L.M.A.

a susținut că are un minor în

întreținere.

Recursurile

declarate de inculpați nu sunt fondate.

Potrivit

art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni

pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului

penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se

poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol

prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148

alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată daca sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu

referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 20

ianuarie 2011 a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice

temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpaților și

chiar dacă hotărârea de condamnare a acestora pronunțată pe fond de Tribunalul

București, secția I penală, nu are caracter definitiv, ea este totuși de natură

să justifice continuarea privării de libertate a inculpaților, în condițiile

art. 5 parag. 1 lit. a) din C.E.D.O.

Astfel, se

constată că inculpatul G.G.M. a fost condamnat de Tribunalul București la o

pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74

lit. c) și art. 76 C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu

aplicarea art. 74 lit. c) și

art. 76 C. pen.

Prin aceeași

sentință a fost condamnată inculpata L.M.A. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani

și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art.

74 lit. c) și art. 76 C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.

Față de cele

arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de

libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol

concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării

procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite,

de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost produse,

de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările

sociale produse prin însăși natura faptelor.

Măsura

arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție

de care se bucură inculpații până la rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul

comiterii unei infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a

pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil,

având în vedere complexitatea cauzei și faptul că până în prezent a fost

pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

Nu în ultimul rând s-a avut în

vedere vătămarea adusă relațiilor sociale, frecvența pe care o înregistrează în

prezent acest tip particular de infracțiuni și urmările nefaste pe care le

produc asupra sănătății publice, alături de puternica rezonanță socială

negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează

în rândul membrilor societății civile, precum și faptul că lăsarea în libertate

a acestora ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, astfel

că, instanța, constatând legală și temeinică măsura arestării preventive luată

față de inculpații L.M.A. și G.G.M., a dispus menținerea acesteia.

Ca atare, încheierea pronunțată la

20 ianuarie 2011 este legală.

Pentru

considerentele expuse, recursurile declarate de inculpații L.M.A. și G.G.M. nefiind

fondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse.

În baza art.

192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.G.M. și L.M.A. împotriva încheierii din 20 ianuarie

2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

30723/3/2010 (414/2011).

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

8 februarie 2011.