ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2869 din 07

iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA Giurgiu, în

contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Giurgiu – A.F.P.C.M. Giurgiu și a dispus

suspendarea executării deciziilor nr. 169 din 12 februarie 2008, 95 din 28

ianuarie 2008, 87 din 24 februarie 2008, în valoare totală de 3.745.146 lei

emise de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei de face obiectul

dosarului nr. 5224/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin deciziile a căror suspendare a executării se

solicită, emise de autoritatea pârâtă s-au stabilit în sarcina reclamantei

obligații fiscale reprezentând impozit pe salarii, sume datorate privind

protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, T.V.A.,

contribuții de asigurări sociale datorate de angajator, reținută de la

asigurați, contribuții de asigurări pentru accidente de muncă și boli

profesionale, contribuții de asigurări de șomaj datorată de angajator și

angajați, impozit pe profit, vărsăminte de la persoane juridice pentru

persoanele cu handicap neîncadrate, în sumă totală de 3.745.140 lei, potrivit

centralizării efectuate de reclamantă.

A mai reținut curtea de apel că s-a

făcut dovada introducerii acțiunii în anularea deciziilor menționate, formând

obiectul dosarului nr. 5224/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește îndeplinirea

condițiilor de fond, necesar a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea

executării unui act administrativ, prima instanță a constatat că acestea sunt

îndeplinite pentru următoarele considerente:

- suspendarea executării actelor

administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția

autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării

principiului legalității;

- Recomandarea nr. R (89) 8 adoptata

de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989,

referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă,

a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție

jurisdicțională provizorie, tară a se recunoaște, totuși, eficacitatea necesară

acțiunii administrative, arătându-se totodată că executarea imediată și

integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de fi contestate

poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe un prejudiciu ireparabil, pe

care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului;

- pornind de la aceste principii,

prima instanță a reținut că, în ceea ce privește existența „cazului bine

justificat”, în speță este îndeplinită această condiție, prin prisma faptului

că reclamanta invocă achitarea parțială a obligațiilor fiscale pretins

datorate, precum și prescripția dreptului autorității pârâte de a solicita

achitarea unora dintre acestea, iar potrivit Deciziei nr. 218 din 8 septembrie 2008

a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost admisă cererea formulată de

reclamantă de stingere a creanțelor bugetului de stat, bugetului asigurărilor

sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetului pentru

accidente de muncă și boli profesionale, în limita sumei de 6.900.000 lei, prin

trecerea în proprietate publică a statului a bunurilor imobile situate în mun.

Giurgiu, str. Tineretului, jud. Giurgiu;

- referitor la condiția cumulativă

constând în „iminența pagubei”, prima instanță a apreciat că prin punerea în

executare a actelor administrativ fiscale contestate, dat fiind cuantumul mare

al obligațiilor fiscale cuprinse în acestea, se poate crea o blocare a

activității reclamantei, cu consecințe economice și sociale negative,

iremediabile.

A concluzionat, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul că se

impune admiterea cererii de suspendare a executării, ca măsură de protecție

provizorie, având în vedere întrunirea celor două condiții cumulative prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, analizate mai sus.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta D.G.F.P. Giurgiu, criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.

s

-a precizat în recurs că prima

instanță nu a interpretat corect dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și

nu a avut în vedere probele administrate, care dacă ar fi fost legal analizate

ar fi condus la o altă concluzie.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului și

motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința civilă atacată a fost

admisă cererea de suspendare a executării privind un număr de 242 decizii emise

de recurentă, temeiul de drept al cererii fiind art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004

o cerere de suspendare trebuie să îndeplinească cumulativ și imperativ două

condiții, cazul bine justificat și paguba iminentă.

Instanța fondului, fără a atinge problemele

de fond ale litigiului, a apreciat în mod corect în raport de probatorii că în

speță sunt întrunite condițiile pentru ca actele administrative să fie

suspendate în privința executării lor.

În cauză cele două condiții impuse

de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, au fost îndeplinite, această

măsura având un caracter de protecție provizorie, întrucât executarea actelor

adminitrativ-fiscale ar conduce la blocarea activității intimatei-reclamante,

cu consecințe economice și sociale prin pierderea locurilor de muncă pentru salariați.

Prin urmare, datoriile reținute în

sarcina intimatei, au fost contestate, urmând a fi analizate toate probatoriile

odată cu fondul pricinii, dar existând la dosar probe suficiente pentru a se

suspenda executarea deciziilor în număr de 242.

Suspendarea executării actelor

administrative este un instrument procedural în vederea respectării

principiului legalității. Recomandarea nr. R (89) 8 adoptata de Comitetul de

Miniștrii din cadrul Consiliului Europei în 1989, care se referă la protecția

jurisdicțională provizorie în materie administrativă, opinând în sensul că este

de dorit să se asigure această protecție provizorie.

Pagubele produse de executarea actelor

administrative justifică pentru intimată paguba iminentă, motiv pentru care in

mod legal instanța de fond a admis cererea de suspendare.

Față de toate aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de D.G.F.P.M. Giurgiu,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.M.

Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 2869 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2010.