ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3505/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ. constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, contestatoarea B.(C.)N.C.M.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2082 din 25 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

și arătând următoarele: - Hotărârea contestată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește respingerea cererii față de pârâta SC C. SA Prin acest motiv de recurs s-a criticat faptul că, deși în drept, s-a respins ca nefondată cererea față de SC C. SA, motivarea hotărârii are în vedere faptul că pe acest teren s-au edificat în timpul procesului de către parata SC C. SA și de către ANL construcții, instanța de apel trimițând reclamanta să-și valorifice dreptul de proprietate pe care i l-a recunoscut, în contradictoriu cu deținătorii construcțiilor, în temeiul prevederilor art. 494 C. civ.; - Aplicarea greșită a legii cu privire la respingerea cererii de revendicare a terenului ocupat de lacul Grivița și de zona de protecție a acestuia, sens în care s-a criticat faptul că instanța a reținut greșit că terenul face parte din domeniul public; - Lipsa de temei legal a respingerii cererii de revendicare a terenului, apreciat ca fiind deținut de Administrația Domeniului Public, unde s-a criticat faptul că instanța de apel a constatat greșit că trebuie să se judece cu ADP, pentru că expertul a stabilit (fără nici un fel de dovadă în acest sens) că acest teren ar fi deținut de această instituție.

Instanța de recurs a subsumat greșit toate aceste motive de recurs, reținând doar că ele urmăresc restituirea în natură și a altor suprafețe de teren decât cele restituite prin hotărârea recurată, omițând din greșeală, să cerceteze motivele de recurs sub aspectele esențiale, de natură a da o altă dezlegare pricinii, motiv pentru care, se apreciază că sunt incidente prevederile art. 318 C. proc. civ., potrivit cu care, instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să se pronunțe asupra unui motiv de casare sau de modificare, precum și existenta unor greșeli materiale. Contestatoarea B.(C.)N.C.M.L. a depus, la data de 12 aprilie 2010, o petiție prin care a arătat că renunță la judecata contestației în anulare care face obiectul dosarului de față.

Potrivit art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Cum contestatoarea a declarat în scris, în mod expres, că înțelege să renunțe la judecata contestației în anulare, Înalta Curte va lua act de această renunțare, în baza art. 246 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata contestației în anulare formulată de contestatoarea B.C.)N.C.M.L. împotriva deciziei nr. 2082 din 25 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.