ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2934/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S.G., în calitate de executor judecătoresc și U.S., anularea tuturor formelor de executare silită în baza cărora s-a înființat poprirea pe pensia pe care o încasează și restituirea sumei de 20.000 lei, arătând că i-a fost reținută ilegal. In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, adresa de înființare a popririi pe veniturile (contul) debitorului V.A. este ilegală atâta timp cât societatea agricolă în numele căreia i se oprește din pensie, nu există, cu atât mai mult cu cât i-au fost sechestrate și apoi confiscate mai multe bunuri mobile personale.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul U.S. a solicitat respingerea acțiunii întrucât înființarea popririi pe pensia reclamantului a fost făcută cu respectarea prevederilor legale, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 394 din 23 martie 2007 a Judecătoriei Dorohoi, Județul Botoșani, rămasă irevocabilă. Prin sentința nr. 188 din 27 septembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V.N.A. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență că față de obiectul dedus judecății și de motivarea acțiunii, reclamantul însuși invocând ca temei legal art. 410 C. proc.

civ., apare neechivoc faptul că acțiunea de față excede cadrului procesual instituit prin Legea 554/2004 a contenciosului administrativ. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul V.A., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând argumentele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Examinând cauza prim prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente. Având în vedere capetele de cerere cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Suceava și prevederile legale incidente în cauză, respectiv cele ale Legii nr. 554/2004, dezlegarea în drept dată acțiunii formulate de reclamantul V.N.A.

este cea corectă. Criticile aduse de recurent sunt neîntemeiate, întrucât în art. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare se regăsește regula acțiunilor în contenciosul administrativ. Astfel potrivit dispozițiilor cuprinse în articolul menționat: "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public". Pe de altă parte trebuie amintite și dispozițiile art. 2 lit. c) din același act normativ: „ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". În speță însă, acțiunea promovată de reclamant vizează anularea formelor de executare întocmite în cadrul executării silite a sentinței nr. 394 din 23 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Dorohoi, în dosarul nr. 740/222/2006, sentință rămasă irevocabilă.

Din perspectiva definiției legale dată de legiuitor actului administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, față de obiectul dedus judecății și de motivarea acțiunii, indiscutabil că niciunul din actele contestate nu pot fi considerate ca fiind acte administrative. Titlul executoriu, ca act emis în cadrul procedurii silite poate fi contestat în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. alin. (1) din același Cod. Mai mult decât atât, prin adresa de înființare a popririi asupra sumelor de bani datorate de debitorul urmărit V.A., emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform titlului executoriu emis de Judecătoria Dorohoi se menționează că împotriva prezentului înscris, cel interesat poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, în conformitate cu prevederile art. 169-170 din O.G.

nr. 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare. Rezultă, fără echivoc, că actul în discuție nu se circumscrie definiției legale a actului administrativ. Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.N.A. împotriva sentinței nr. 188 din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.