ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2934/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul V.A. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții S.G., în calitate de executor judecătoresc și U.S., anularea tuturor formelor

de executare silită în baza cărora s-a înființat poprirea pe pensia pe care o

încasează și restituirea sumei de 20.000 lei, arătând că i-a fost reținută

ilegal.

In motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, adresa de înființare a popririi pe veniturile

(contul) debitorului V.A. este ilegală atâta timp cât societatea agricolă în

numele căreia i se oprește din pensie, nu există, cu atât mai mult cu cât i-au

fost sechestrate și apoi confiscate mai multe bunuri mobile personale.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul U.S. a solicitat respingerea acțiunii

întrucât înființarea popririi pe pensia reclamantului a fost făcută cu

respectarea prevederilor legale, în baza titlului executoriu reprezentat de

sentința nr. 394 din 23 martie 2007 a Judecătoriei Dorohoi, Județul Botoșani,

rămasă irevocabilă.

Prin sentința

nr. 188 din 27 septembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul V.N.A.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență că față de obiectul dedus

judecății și de motivarea acțiunii, reclamantul însuși invocând ca temei legal

art. 410 C. proc. civ., apare neechivoc faptul că acțiunea de față excede cadrului

procesual instituit prin Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul V.A.,

criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând

argumentele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Examinând

cauza prim prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente.

Având în

vedere capetele de cerere cu care a fost învestită instanța de contencios

administrativ a Curții de Apel Suceava și prevederile legale incidente în

cauză, respectiv cele ale Legii nr. 554/2004, dezlegarea în drept dată acțiunii

formulate de reclamantul V.N.A. este cea corectă.

Criticile

aduse de recurent sunt neîntemeiate, întrucât în art. 1 din Legea nr. 554/2004

cu modificările și completările ulterioare se regăsește regula acțiunilor în

contenciosul administrativ.

Astfel

potrivit dispozițiilor cuprinse în articolul menționat: "orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Pe de altă

parte trebuie amintite și dispozițiile art. 2 lit. c) din același act normativ:

„ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei

legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi

speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse

competenței instanțelor de contencios administrativ".

În speță

însă, acțiunea promovată de reclamant vizează anularea formelor de executare întocmite

în cadrul executării silite a sentinței nr. 394 din 23 martie 2007, pronunțată

de Judecătoria Dorohoi, în dosarul nr. 740/222/2006, sentință rămasă

irevocabilă.

Din

perspectiva definiției legale dată de legiuitor actului administrativ prin art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, față de obiectul dedus judecății și

de motivarea acțiunii, indiscutabil că niciunul din actele contestate nu pot fi

considerate ca fiind acte administrative.

Titlul

executoriu, ca act emis în cadrul procedurii silite poate fi contestat în

temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. alin.

(1) din același Cod.

Mai mult

decât atât, prin adresa de înființare a popririi asupra sumelor de bani

datorate de debitorul urmărit V.A., emisă de Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform titlului executoriu emis de

Judecătoria Dorohoi se

menționează că împotriva

prezentului înscris, cel interesat poate introduce

contestație la instanța judecătorească competentă,

în termen de 15 zile de la

comunicare

sau luare la cunoștință, în conformitate cu prevederile art. 169-170

din

O.G. nr. 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Rezultă, fără

echivoc, că actul în discuție nu se circumscrie definiției legale a actului

administrativ.

Pentru toate

cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de V.N.A. împotriva sentinței nr. 188 din 27 septembrie 2010

a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 mai 2011.