ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 422/2013

Asupra cauzei civile de față,constată următoarele: La data de 25 octombrie 2010 reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, a contestat decizia nr. 140917 din 29 iulie 2010 cu privire la instituirea popririi pe pensie pentru niște debite restante. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 102 din 17 martie 2011 a respins, ca nefondată, contestația. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul iar Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 571 din 20 septembrie 2011 i-a respins recursul, ca nefondat. La data de 18 iunie 2012 reclamantul A.V. a atacat această hotărâre arătând că declară recurs în anulare și solicitând casarea ei, anularea deciziilor de debit și obligarea pârâtei la întoarcerea executării.

Înalta Curte la termenul de judecată din data 4 februarie 2013, învestită fiind cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității ei, pe care o găsește incidență speței, pentru următoarele considerente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Or, în speță, reclamantul A.V. a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva sentinței dată de tribunal în primă instanță, recurs care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 571/R din 20 septembrie 2011 de către Curtea de Apel Suceava. Așa fiind, exercitarea de către reclamant, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului împotriva deciziei dată de curtea de apel, ca instanță de recurs, față de dispozițiile legale mai susmenționate, este inadmisibilă.

Prin urmare, recursul declarat în cauză se privește ca fiind inadmisibil, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale. De altfel, această concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs". Nu în ultimul rând se reține că dispoz. art. 330-330 4 C. proc. civ., care reglementau instituția recursului în anulare, au fost abrogate prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003. Față de argumentele prezentate, înalta Curte va respinge recursul reclamantului A.V., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.V. împotriva deciziei civile nr. 571 din data de 20 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secția I Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2013