ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția Civilă la 6 decembrie 2013, sub dosar nr. x/2013, petenta A. în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Suceava a formulat contestație împotriva deciziei nr. 13648 din 8.11.2013, emisă de intimată, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea nr. 3 din 9 ianuarie 2014, Tribunalul Suceava, secția Civilă a anulat cererea formulată de petenta A., în temeiul art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția Civilă, la 23.01.2014, sub dosar nr. x/2013 petenta A. a formulat cerere de reexaminare a încheierii nr. 3 din 9 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava.

Prin încheierea nr. 118 din 24 februarie 2014, Tribunalul Suceava, secția Civilă a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petenta A..

Împotriva încheierii nr. 118 din 24 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava a formulat recurs petenta A..

Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 462 din 3 decembrie 2014 a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii nr. 118 din 24 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția Civilă, în dosarul nr. x/2013.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, la 11 decembrie 2014, contestatorii B. și A. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 462 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2013.

Prin decizia nr. 101 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 462 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a I civilă în dosarul nr. x/2013.

Împotriva acestei decizii, contestatorii A. și B. au declarat recurs, fără însă a indica și dezvolta în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. pct. 1-8 C. proc. civ., astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar în cauză, niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, cum, prin cererea de recurs, autorii căii extraordinare de atac nu au indicat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și nici nu au dezvoltat critici care să vizeze decizia atacată prin care s-a soluționat contestația în anulare, Înalta Curte constată că nu se poate efectua controlul de legalitate de către instanța de recurs.

Aceasta întrucât simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția instanței de apel, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, recurenții neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., drept pentru care susținerile recurenților evidențiate în cererea de recurs nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

În speță, reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenții nu s-au conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 101 din 7 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2017.