ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2175/2016

Decizia nr. 2175/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, la data de 12 mai 2016, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Suceava, contestație în anulare împotriva deciziei nr. 50 din 17 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/86/2014. Prin decizia nr. 98 din data de 7 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare reținând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ., motivat de faptul că împotriva aceleiași decizii contestatoarea A. a mai formulat o contestație în anulare, soluționată prin decizia nr. 97 din data de 7 iunie 2016, în sensul respingerii contestației în anulare, ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 98 din data de 7 iunie 2016 pronunțată Curtea de Apel Suceava, contestatoarea A. a declarat recurs. În cuprinsul criticilor enunțate în cererea de recurs, reclamanta și-a exprimat nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză, prezentând pe larg situația de fapt din cauza dedusă judecății și arătând că judecarea contestației în anulare nu s-a realizat în ședință publică, iar deciziile au fost pronunțate de curtea de apel în camera de consiliu, nefiindu-i respectat dreptul la apărare. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 septembrie 2016 și repartizat completului CF 5. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, însușit de membrii completului de judecată la data de 22 septembrie 2016, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile în litigiu. Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat contestatoarei la data de 29 septembrie 2016, iar intimatei Casa Județeană de Pensii Suceava la data de 30 septembrie 2016. La dosar nu au fost depuse puncte de vedere cu privire la raport. Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Prin decizia nr. 98 din data de 7 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 50 din 17 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/86/2014, hotărârea fiind definitivă.

Față de natura pretenției deduse judecății prin acțiunea introductivă, respectiv asigurări sociale - contestație decizie de pensionare, se reține incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale. Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevede art. 274 C. muncii.

Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează, de asemenea, că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, iar art. 483 alin. (2) C. proc. civ., prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect litigii de muncă. Conform dispozițiilor art. 508 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată. În cauză, hotărârea asupra căreia s-a exercitat calea de atac a contestației în anulare a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava în soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe prin care s-a constatat perimată acțiunea având ca obiect contestație decizie de pensionare, decizia pronunțată de instanța de recurs fiind definitivă.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia nr. 98 din data de 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în soluționarea contestației în anulare, nu este supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Față de considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 98 din data de 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.