ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2095/2016

Decizia nr. 2095/2016

Deliberând

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

formulată la data de 05.09.2016 (data poștei), înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la 08.09.2016, sub nr. x/1/2016, petentul A. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1448 din 30 iunie 2016,

pronunțată de această instanță în Dosarul nr. x/111/2014.

În motivarea

contestației în anulare, petentul a arătat că prin această

din urmă decizie, obiect al contestației în anulare, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat

recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din camera de

consiliu din 18.01.2016 a Curții de Apel Oradea, secția I

civilă, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii

Oradea.

De asemenea,

a susținut, în esență, că instanța de recurs a

încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, reglementate de

dispozițiile art. 14 alin. (5) C. proc. civ., întrucât nu a supus

dezbaterii, în condiții de contradictorialitate, excepția

nulității recursului, invocată din oficiu.

Din punctul

său de vedere, în mod greșit Înalta Curte a înțeles să

ridice excepția mai sus menționată, față de aspectele

reținute în cuprinsul raportului privind admisibilitatea în principiu a

recursului, prin care s-a constatat că acesta îndeplinește

condițiile de formă, iar criticile pot fi încadrate în

dispozițiile legale care reglementează această cale de atac.

În acest

sens, a menționat că hotărârea pronunțată de

instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale.

Contestatorul

a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze

motivul de casare invocat în ședința de judecată de la data de

30.06.2016, cu privire la incompatibilitatea unui membru al completului de

judecată al Curții de Apel Oradea, care a pronunțat încheierea

din 18.01.2016, în Dosarul nr. x/111/2014.

În drept

contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art.

503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Asupra

excepției tardivității contestației în anulare, invocată

de instanță, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

prevederilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare

poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării

hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a

rămas definitivă.

Dispoziția

legală mai sus menționată reglementează, în mod expres,

termenul de exercitare a contestației în anulare.

Conform art.

180 alin. (1) C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori

de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate

fi îndeplinit un act de procedură.

În

situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile

dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora atunci

când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea

acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de

cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste

termen este lovit de nulitate.

În

cauză, petentul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

nr. 1448 din 30 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/111/2014.

Această

decizie a rămas definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., la 30.06.2016, și a fost comunicată

petentului la data de 11.08.2016 (potrivit dovezii de îmnanare aflată la Dosarul

nr. x/111/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă).

Înalta Curte,

verificând actele și lucrările dosarului, constată că

petentul a transmis, la data de 05.09.2016, contestația în anulare

motivată, prin poștă (potrivit vizei aplicate de oficiul

poștal pe plicul cu care aceasta a fost expediată la

instanță), care a fost înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 08.09.2016.

Or, prin

prisma dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., formularea

contestației în anulare trebuia făcută în termen de 15 zile de

ia comunicarea hotărârii atacate, termenul fiind unul imperativ.

Așadar,

termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac este cel de 15

zile de la comunicare, legea impunând însă, prin art. 506 alin. (1) C.

proc. civ., ca acest moment să nu se plaseze dincolo de limita unui an de

la rămânerea definitivă a hotărârii. Drept urmare,

menționarea termenului de 1 an de către legiuitor ca termen

limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, nu

conferă un drept de opțiune părții interesate pentru

alegerea unui alt moment stabilit prin lege în vederea formulării

contestației în anulare.

În acest

context, termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu,

contestația în anulare s-a împlinit la 29.08.2016, dată

calculată în raport de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și

alin. (2) C. proc. civ. („când termenul se socotește pe zile, nu

intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici

ziua când acesta se împlinește”; „când ultima zi a unui termen cade într-o

zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare

care urmează”).

Constatând

astfel că, în speță, contestația în anulare a fost

formulată de petentul A. cu nerespectarea termenului prevăzut de art.

506 C. proc. civ., înalta Curte o va respinge, ca tardiv declarată.

Înalta Curte

apreciază că examinarea excepției tardivității

contestației în anulare primează în cauză, ceea face de prisos

analiza cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate invocată de contestator, prin efectul de

decădere a petentului din dreptul de a o invoca, în condițiile în

care chestiunea prejudicială vizează soluția

pronunțată în fond, după o eventuală admitere a căii

extraordinare de atac formulate, cu referire la procedura de filtrare a

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul A., domiciliat în

municipiul Oradea, jud. Bihor, împotriva deciziei nr. 1448 din 30 iunie 2016

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, în Dosarul nr. x/111/2014, ca tardiv declarată.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2016.