ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2095/2016

Decizia nr. 2095/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 05.09.2016 (data poștei), înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 08.09.2016, sub nr. x/1/2016, petentul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1448 din 30 iunie 2016, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. x/111/2014. În motivarea contestației în anulare, petentul a arătat că prin această din urmă decizie, obiect al contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 18.01.2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Oradea.

De asemenea, a susținut, în esență, că instanța de recurs a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, reglementate de dispozițiile art. 14 alin. (5) C. proc. civ., întrucât nu a supus dezbaterii, în condiții de contradictorialitate, excepția nulității recursului, invocată din oficiu. Din punctul său de vedere, în mod greșit Înalta Curte a înțeles să ridice excepția mai sus menționată, față de aspectele reținute în cuprinsul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta îndeplinește condițiile de formă, iar criticile pot fi încadrate în dispozițiile legale care reglementează această cale de atac. În acest sens, a menționat că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale.

Contestatorul a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare invocat în ședința de judecată de la data de 30.06.2016, cu privire la incompatibilitatea unui membru al completului de judecată al Curții de Apel Oradea, care a pronunțat încheierea din 18.01.2016, în Dosarul nr. x/111/2014. În drept contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ. Asupra excepției tardivității contestației în anulare, invocată de instanță, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit prevederilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Dispoziția legală mai sus menționată reglementează, în mod expres, termenul de exercitare a contestației în anulare. Conform art. 180 alin. (1) C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În cauză, petentul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1448 din 30 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/111/2014.

Această decizie a rămas definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., la 30.06.2016, și a fost comunicată petentului la data de 11.08.2016 (potrivit dovezii de îmnanare aflată la Dosarul nr. x/111/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă). Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului, constată că petentul a transmis, la data de 05.09.2016, contestația în anulare motivată, prin poștă (potrivit vizei aplicate de oficiul poștal pe plicul cu care aceasta a fost expediată la instanță), care a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.09.2016. Or, prin prisma dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., formularea contestației în anulare trebuia făcută în termen de 15 zile de ia comunicarea hotărârii atacate, termenul fiind unul imperativ.

Așadar, termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac este cel de 15 zile de la comunicare, legea impunând însă, prin art. 506 alin. (1) C. proc. civ., ca acest moment să nu se plaseze dincolo de limita unui an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Drept urmare, menționarea termenului de 1 an de către legiuitor ca termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, nu conferă un drept de opțiune părții interesate pentru alegerea unui alt moment stabilit prin lege în vederea formulării contestației în anulare. În acest context, termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, contestația în anulare s-a împlinit la 29.08.2016, dată calculată în raport de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc.

civ. („când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”; „când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează”). Constatând astfel că, în speță, contestația în anulare a fost formulată de petentul A. cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 506 C. proc. civ., înalta Curte o va respinge, ca tardiv declarată. Înalta Curte apreciază că examinarea excepției tardivității contestației în anulare primează în cauză, ceea face de prisos analiza cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de contestator, prin efectul de decădere a petentului din dreptul de a o invoca, în condițiile în care chestiunea prejudicială vizează soluția pronunțată în fond, după o eventuală admitere a căii extraordinare de atac formulate, cu referire la procedura de filtrare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A., domiciliat în municipiul Oradea, jud. Bihor, împotriva deciziei nr. 1448 din 30 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/111/2014, ca tardiv declarată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2016.