ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 62/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 august 2019 pe rolul Judecătoriei Botoșani sub număr de dosar x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, a solicitat reținerea în vechimea de muncă a perioadei de 3 ani, reprezentând durata școlarizării în cadrul școlii de meserii din domeniul minier, completarea dosarului de pensionare, în sensul reținerii celor 3 ani ca vechime în muncă și emiterea unei noi decizii de pensionare în acord cu primul capăt de cerere.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Botoșani.

Prin sentința civilă nr. 3439 din 11 septembrie 2019, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani – secția I Civilă la 24 septembrie 2019.

Prin sentința civilă nr. 160 din 25 februarie 2020, Tribunalul Botoșani a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, cu precizarea că va depune motivele de apel ulterior comunicării hotărârii atacate.

La 1 septembrie 2020 reclamantul A. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat a se lua act de renunțarea la judecata cauzei.

Prin decizia nr. 107 din 16 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă, s-a luat act de renunțarea reclamantului apelant A., la judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 160 din 25 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, intimată fiind pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani.

În termen legal, fără a-și încadra criticile în temeiul de drept al art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 107 din 16 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă.

În argumentarea recursului, a susținut, în esență, aplicarea eronată a dispozițiilor legale, având în vedere că, la termenul din 16 februarie 2021, acesta a solicitat ca instanța să ia act de "renunțarea la judecată a reclamantului", sens în care a indicat dispozițiile art. 406 C. proc. civ., însă instanța de apel a dispus că "ia act de renunțarea reclamantului apelant la judecarea apelurilor", ceea ce este prevăzut de art. 463 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BOTOȘANI nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 16 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, constatând lipsa nejustificată a părților, legal citate, la strigarea pricinii, în condițiile în care niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

În urma referatului întocmit la 25 octombrie 2022, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate în vederea discutării excepției de perimare pentru termenul de judecată din 18 ianuarie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.: "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., a fost emis la 16 martie 2022, data suspendării judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care se împlinea la 16 septembrie 2022.

În cauză, se reține că dosarul a rămas în nelucrare de la 16 martie 2022, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 C. proc. civ., instanța este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 107 din 16 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 107 din 16 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2023.