ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3019/2010

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub dosar nr. 1510/89/2001, reclamantul Municipiul Vaslui - Serviciul Finanțelor Publice Locale reprezentat prin Primar a solicitat, obligarea pârâtei S.N.I.F. SA să întocmească și să comunice graficul pe care societatea are obligația de a-1 întocmi împreună cu administratorul conform prevederilor art. 16 alin. (1) 1 din Legea nr. 137/2002. In motivare s-a arătat că pârâta se află în procedura de administrare specială și supraveghere financiară până la 30 iunie 2009, iar în această perioadă societatea implicată are obligația de a efectua toate plățile către creditorii bugetari după un grafic întocmit de aceasta și de administratorul special.

Prin sentința civilă nr. 200/CA din 28 septembrie 2009, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. A reținut Tribunalul Vaslui că societatea pârâtă este înființată prin O.U.G. nr. 23/2000 și își desfășoară activitatea în domeniul îmbunătățirilor funciare având ca obiect principal de activitate administrarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare de interes național din patrimoniu, precum și aplicarea strategiilor de dezvoltare a politicilor în domeniu îmbunătățirilor funciare, de investiri și cercetare științifică de specialitate.

A concluzionat în sensul că pârâta este persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, circumscriindu-se noțiunii de „autoritate publică" definită în art. 2, lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar neîntocmirea graficului potrivit Legii nr. 137/2002 reprezintă un refuz nejustificat, aspect ce atrage competența instanței de contencios administrativ. La Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 672/45/2009. Prin sentința nr. 213/CA din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția comercială.

Totodată a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru rezolvarea conflictului. A reținut Curtea de Apel Iași că acțiunea reclamantului își are temeiul de drept în prevederile Legii nr. 13772002 privind unele măsuri de accelerare a privatizării, care instituie și o procedură specială de soluționare a oricărei cereri prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de legea menționată, litigiile fiind date expres în competența „secțiilor comerciale ale tribunalelor", potrivit art. 40 alin. (1) din lege. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâtei la întocmirea graficului de achitare a obligațiilor fiscale, împreună cu administratorul special, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) 1 din Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării. Prin urmare, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza trebuie să ne raportăm în primul rând la dispozițiile legii speciale aplicabile și, doar în măsura în care nu există reglementare specială în ceea ce privește competența instanțelor judecătorești se poate face aplicarea altor dispoziții legale generale. In speță se constată că litigiul de față s-a născut în legătură cu procedura de privatizare a S.N.

I.F. SA, la momentul introducerii acțiunii, actul normativ de înființare a acesteia, respectiv O.U.G. nr. 23/2000, fiind abrogat expres prin art. 94 din Legea nr. 138/2004 a îmbunătățirilor funciare, începând astfel și procesul de privatizare, conform planului de reorganizare globală aprobat de Guvern. In consecință, caracterul de persoană juridică de drept privat care prestează un serviciu public atribuit societății pârâte prin actul de înființare nu are relevanță în speță, deoarece în procesul de privatizare sunt aplicabile dispozițiile Legii speciale nr. 137/2002, mai exact art. 40 alin. (1) care stabilește că soluționarea oricărei cereri prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor.

Cum obligația de întocmire și comunicare a graficului de eșalonare a achitării obligațiilor fiscale datorate de societatea pârâtă este una dintre cele expres reglementate ca fiind o măsură necesară procesului de privatizare, potrivit art. 16 alin. (1) 1 din Legea nr. 137/2002, este evident că este incidență regula de competență stabilită de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, astfel încât competența materială în soluționarea cauzei revine în primă instanță secției comerciale a tribunalului. Având în vedere că "obligația de a face" pretinsă prin acțiunea introductivă de instanță are caracter comercial, sunt aplicabile și dispozițiile art. 10 alin. (1) punctul 4 C. proc. civ.

, care stabilește o competență teritorială alternativă, în ceea ce privește soluționarea cererilor privind obligațiile comerciale, în sensul că reclamantul poate opta pentru instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, ceea ce în speță s-a și întâmplat, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la Tribunalul Vaslui. In concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 raportate la cele ale art. 10 punctul 4 C. proc civ. , Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial în judecarea litigiului este Tribunalul Vaslui, secția comercială, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Vaslui - Serviciul Finanțelor Publice Locale și pârâta S.N.I.F. SA în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.