ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3019/2010

Asupra

conflictului negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Vaslui sub dosar nr.

1510/89/2001, reclamantul Municipiul Vaslui - Serviciul

Finanțelor Publice Locale reprezentat prin Primar a solicitat, obligarea

pârâtei S.N.I.F. SA

să întocmească și să comunice

graficul pe care societatea are obligația de a-1 întocmi împreună cu

administratorul conform prevederilor art. 16 alin. (1)

1

din Legea

nr. 137/2002.

In motivare s-a arătat că pârâta se

află în procedura de administrare specială și supraveghere financiară până la

30 iunie 2009, iar în această perioadă societatea

implicată are

obligația de a efectua

toate plățile către creditorii bugetari după un grafic întocmit de aceasta și

de administratorul special.

Prin sentința civilă nr. 200/CA din 28

septembrie 2009,

Tribunalul Vaslui, secția

civilă, a admis excepția necompetenței

materiale a instanței, invocată

din oficiu și a declinat competența

de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția

contencios

administrativ și fiscal.

A reținut Tribunalul

Vaslui că societatea pârâtă este înființată

prin O.U.G. nr. 23/2000 și își

desfășoară activitatea în domeniul îmbunătățirilor funciare având ca obiect

principal de activitate

administrarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare de

interes național

din patrimoniu, precum și aplicarea strategiilor de

dezvoltare a

politicilor

în domeniu îmbunătățirilor funciare, de investiri și cercetare științifică de

specialitate.

A concluzionat în

sensul că pârâta este persoană juridică de

drept privat autorizată să presteze un serviciu public,

circumscriindu-se noțiunii de „autoritate

publică" definită în art. 2,

lit.

b) din Legea nr. 554/2004, iar neîntocmirea graficului potrivit

Legii nr. 137/2002 reprezintă un refuz

nejustificat, aspect ce atrage competența instanței de contencios

administrativ.

La Curtea de

Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, cauza a fost înregistrată

sub dosar nr. 672/45/2009.

Prin sentința nr. 213/CA din 7

decembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

admis

excepția necompetenței materiale

invocată de pârâtă și declinat

competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui,

secția comercială. Totodată a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție

pentru rezolvarea conflictului.

A reținut Curtea

de Apel Iași că acțiunea reclamantului își are

temeiul de drept în prevederile

Legii nr. 13772002 privind unele

măsuri de accelerare a privatizării, care instituie și o

procedură

specială de

soluționare a oricărei cereri prin care se atacă o

operațiune sau un act prevăzut de legea menționată, litigiile fiind date

expres în competența „secțiilor comerciale ale tribunalelor",

potrivit

art. 40 alin. (1) din lege.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22

alin.

(3) C. proc civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa

pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acțiunea

introductivă, obligarea

pârâtei la întocmirea

graficului de achitare a obligațiilor fiscale,

împreună cu administratorul special, în temeiul prevederilor art. 16

alin.

(1)

1

din Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării.

Prin urmare, pentru stabilirea

instanței competente material să soluționeze cauza trebuie să ne raportăm în

primul rând la

dispozițiile legii speciale

aplicabile și, doar în măsura în care nu

există reglementare specială în

ceea ce privește competența instanțelor judecătorești se poate face aplicarea

altor dispoziții legale generale.

In speță se

constată că litigiul de față s-a născut în legătură cu

procedura de privatizare a S.N. I.F.

SA, la momentul introducerii acțiunii, actul normativ

de înființare a acesteia, respectiv O.U.G. nr. 23/2000, fiind abrogat

expres

prin art. 94 din Legea nr. 138/2004 a îmbunătățirilor funciare, începând astfel

și procesul de privatizare, conform

planului

de reorganizare globală aprobat de Guvern.

In consecință,

caracterul de persoană juridică de drept privat

care prestează un serviciu public

atribuit societății pârâte prin actul

de înființare nu are relevanță în speță, deoarece în

procesul de privatizare sunt aplicabile dispozițiile Legii speciale nr.

137/2002,

mai exact art.

40 alin. (1) care stabilește că soluționarea oricărei cereri prin care se atacă

o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege sunt de competența secțiilor

comerciale ale tribunalelor.

Cum obligația de

întocmire și comunicare a graficului de

eșalonare

a achitării obligațiilor fiscale datorate de societatea

pârâtă este una dintre cele expres reglementate ca fiind o măsură

necesară procesului de privatizare, potrivit art.

16 alin. (1)

1

din

Legea nr. 137/2002, este evident că este

incidență regula de competență stabilită de art. 40 alin. (1) din Legea nr.

137/2002,

astfel încât competența materială

în soluționarea cauzei revine în

primă instanță secției comerciale a

tribunalului.

Având în vedere că "obligația de

a face" pretinsă prin acțiunea introductivă de instanță are caracter

comercial, sunt aplicabile și dispozițiile art. 10 alin. (1) punctul 4 C. proc.

civ.

, care stabilește o competență

teritorială alternativă,

în ceea ce privește soluționarea cererilor

privind obligațiile comerciale, în sensul că reclamantul poate opta pentru

instanța

locului unde obligația a luat naștere

sau aceea a locului plății, ceea

ce

în speță s-a și întâmplat, cererea de chemare în judecată fiind

introdusă

la Tribunalul Vaslui.

In concluzie, în

temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea

nr. 137/2002

raportate la cele ale art. 10 punctul 4 C. proc civ.

, Înalta Curte

constată că instanța competentă

material și teritorial în judecarea litigiului este

Tribunalul Vaslui,

secția

comercială, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamantul Municipiul Vaslui - Serviciul Finanțelor

Publice

Locale și pârâta S.N.I.F. SA

în

favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios

administrativ și fiscal, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.