ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4072/2017

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată sub nr. x/45/2013, pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, anularea Deciziei nr. 73 din 15 martie 2013 a pârâtului prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, privind contractul de finanțare din 7 octombrie 2010, proiectul Cod SMIS 7024 cu titlul "Reabilitare zonă pietonală centrală și iluminat arhitectural în Municipiul Vaslui", beneficiar Municipiul Vaslui, Domeniul Major de Intervenție 1.1. nr. CA - 95892 din 21.12.2012, înregistrat la sediul Unității Administrativ-Teritoriale Municipiul Vaslui cu nr. 10738 din 29 martie 2013, ca nelegală și netemeinică. Reclamanta a arătat în esență, că s-a aplicat corecția financiară pentru o abatere care nu era descrisă la data încheierii contractului și nici la data derulării procedurii de achiziție publică, fiind încălcat principiul securității juridice, art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 2 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/95. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, conform dispozițiilor ultimului articol din Contractul de finanțare din 7 octombrie 2010, iar prin sentința nr. 127 din 6.09.2013 s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, instanță care, la rândul său s-a declarat necompetentă teritorial. Conflictul negativ de competență a fost soluționat prin Decizia nr. 60 din 10.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că instanța competentă este Curtea de Apel Iași, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată. La data de 14.06.2013, reclamantul Municipiul Vaslui a înțeles să renunțe la judecată. Ulterior, la data de 27.06.2013, reclamantul a revenit asupra cererii de renunțare la judecată, întrucât i s-a adus la cunoștință că împotriva noii note de constatare nu poate formula contestație deoarece "este rezultatul unei contestații soluționată prin Decizia Comisiei de Soluționare a Contestațiilor". Deși prin această cerere a solicitat continuarea judecății, reclamantul nu și-a modificat sau completat obiectul acțiunii, instanța de fond rămânând investită conform cererii de chemare în judecată. Solicitarea de modificare sau completare a acțiunii nu s-a formulat nici în fața Curții de Apel București, ci abia după restituirea cauzei la Curtea de Apel Iași, la data de 23.09.2014, când reclamantul a solicitat modificarea cererii de chemare în judecată și anularea Deciziei nr. 112 din 7.08.2013 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrată la sub nr. 21126 din 5.07.2013. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a opus cererii de modificare a acțiunii, iar prin încheierea din 28.10.2014 Curtea a respins motivat cererea formulată la mai mult de un an de la emiterea actului administrativ.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 216 din 25 noiembrie 2014, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea formulată de către reclamantul Municipiul Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Vaslui prin Primar, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Prin motivele de casare, recurentul-reclamant susține că cererea precizatoare a acțiunii introductive poate fi formulată, potrivit art. 204 alin. (2) C. proc. civ., oricând până la momentul încheierii dezbaterilor. Se mai arată că s-a procedat la soluția modificării cererii de chemare în judecată, deoarece dacă s-ar fi renunțat la judecată și s-ar fi formulat o nouă cerere, după emiterea notei de constatare nr. x din 25.06.2013 și a Deciziei nr. 112 din 7.08.2013, acest lucru ar fi condus la tergiversarea judecării cauzei deoarece pârâtul ar fi invocat din nou excepția de necompetență teritorială a instanței.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 aprilie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 iunie 2017. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analiza motivelor de casare. În speță, se constată că, prin Decizia nr. 73 din 15.03.2013 prin care s-a soluționat contestația administrativă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-95892 din 21.12.2012, s-a decis admiterea în parte a contestației, cu privire la încadrarea eronată a faptei, respectiv pct. 2.1 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, anularea notei de constatare și emiterea unui nou titlu de creanță care va avea în vedere strict considerentele deciziei. Recurentul-reclamant Municipiul Vaslui a investit Curtea de Apel Iași cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 73 din 15.03.2013. Prin cererea formulată la 17.06.2013, pe rolul Curții de Apel Iași, Municipiul Vaslui a depus o cerere prin care a încunoștințat instanța că înțelege să renunțe la judecată, deoarece în urma emiterii Deciziei nr. 73/2013 a fost eliberată o nouă notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ceea ce presupune parcurgere unei noi proceduri prealabile și o nouă decizie administrativă de soluționare a contestației, ce poate constitui obiectul acțiunii judiciare. Prin cererea înregistrată la 27.11.2013, pe rolul Curții de Apel Iași, Municipiul Vaslui a arătat că solicită continuarea judecării cauzei, având în vedere că la paragraful al doilea al notei de constatare nr. x din 11.06.2013 s-a arătat că nu poate formula contestație, întrucât aceasta este rezultatul unei contestații soluționate prin Decizia Comisiei de soluționare a contestației, respectiv a Deciziei nr. 73/2013. Prin sentința nr. 127 din 06.09.2013, Curtea de Apel Iași a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel București, instanță care și-a declinat competența de soluționare a aceleiași cauze la Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 3389 din 05.11.2013. Prin regulator de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența teritorială de soluționare a dosarului în favoarea Curții de Apel București, prin Decizia nr. 60 din 10.01.2014. În data de 23.09.2014, pe rolul Curții de Apel Iași, Municipiul Vaslui, invocând prevederile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., a depus o cerere de modificare a acțiunii introductive, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 112 din 07.08.2013 dată în soluționarea contestației asupra notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 25.06.2013. Potrivit art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. Prin cererea depusă la 23.09.2014, reclamantul a modificat obiectul cererii în sensul că a solicitat anularea unui act administrativ distinct față de cel a cărui anulare s-a cerut prin acțiunea introductivă. Cererea poate fi calificată ca fiind precizatoare, conform art. 204 alin. (2) C. proc. civ., doar dacă în cuprinsul solicitării se urmărește îndreptarea greșelilor materiale din cuprinsul cererii, mărirea sau micșorarea cuantumului obiectului cererii, contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în timpul procesului sau se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. În speță, Decizia nr. 112 din 07.08.2013 putea fi contestată printr-o cerere distinctă, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborat cu art. 11 din Legea nr. 554/2004, în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la contestația formulată și, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului. Decizia nr. 112/2013 a fost comunicată reclamantului în data de 19.08.2013, fapt necontestat de acesta, astfel că, până la 19.02.2014 putea fi formulată acțiunea în anulare sau, cel mai târziu, în ipoteza dovedirii unor motive temeinice, până la 19.08.2014. Recurentul-reclamant nu a înțeles să depună o cerere de anulare distinctă a Deciziei nr. 112/2013, dar a formulat la 23.09.2014 o cerere de modificare a obiectului pricinii în prezenta cauză. Cum dispozițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ. permit modificarea acțiunii numai până la primul termen la care reclamantul este legal citat, reiese că încălcarea acestei prevederi legale conduce la decăderea părții din dreptul de a formula o astfel de cerere. Față de acestea, se constată că hotărârea primei instanțe a respectat întocmai regulile de procedură, nefiind întrunite dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.