ÎCCJ, Decizia nr. 14/2011

Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința nr. 346 din 31 mai 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de partea vătămată S.L. împotriva inculpatului B.I. pentru comiterea infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen. A fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că petentul a solicitat sancționarea intimatului pentru comiterea infracțiunii de insultă, dar nu a respectat obligația de a formula plângere la procuror înainte de a sesiza instanța, așa încât plângerea a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul. Examinând recursul, în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este tardiv. Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 363 - 365 C. proc. pen., privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac a apelului, aplicându-se corespunzător. Conform art. 363 alin. (3) C. proc. pen., la care face trimitere art. 385 3 C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare, iar pentru partea care a lipsit la dezbateri și la pronunțare termenul curge de la data comunicării copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea părții introductive a sentinței atacate rezultă că recurentul petent a lipsit la dezbaterea în fond a cauzei, dispozitivul sentinței pronunțate fiindu-i comunicat la data de 8 iunie 2005, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit, ca urmare a negăsirii dovezii de comunicare, existând însă, mențiunea în registrul de evidență pe anul 2005. Așa fiind, pentru recurentul petent termenul de recurs, de 10 zile, a început să curgă de la data comunicării sentinței atacate, expirând la data de 19 iunie 2005. Or, petentul a declarat recurs la data de 7 ianuarie 2011, depășind termenul legal de 10 zile, prevăzut de lege. Pentru considerentele ce preced, constatându-se întemeiată excepția invocată, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., recursul declarat va fi respins, ca tardiv. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.L. împotriva Sentinței nr. 346 din 31 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2465/2005. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.