ÎCCJ, Decizia nr. 14/2011

Asupra recursului de

față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 346 din 31 mai 2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de partea vătămată S.L.

împotriva inculpatului B.I. pentru comiterea infracțiunii de insultă, prevăzută

de art. 205 C. pen. A fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor

judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut, în esență, că petentul a solicitat

sancționarea intimatului pentru comiterea infracțiunii de insultă, dar nu a

respectat obligația de a formula plângere la procuror înainte de a sesiza

instanța, așa încât plângerea a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs petentul.

Examinând recursul,

în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile exercitării căii de

atac, Înalta Curte constată că recursul este tardiv.

Potrivit art. 385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel,

dispozițiile art. 363 - 365 C. proc. pen., privind data de la care curge

termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac a

apelului, aplicându-se corespunzător.

Conform art. 363 alin.

(3) C. proc. pen., la care face trimitere art. 385

3

C. proc. pen.,

pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul

curge de la pronunțare, iar pentru partea care a lipsit la dezbateri și la

pronunțare termenul curge de la data comunicării copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea părții

introductive a sentinței atacate rezultă că recurentul petent a lipsit la

dezbaterea în fond a cauzei, dispozitivul sentinței pronunțate fiindu-i

comunicat la data de 8 iunie 2005, așa cum rezultă din procesul-verbal

întocmit, ca urmare a negăsirii dovezii de comunicare, existând însă, mențiunea

în registrul de evidență pe anul 2005.

Așa fiind, pentru

recurentul petent termenul de recurs, de 10 zile, a început să curgă de la data

comunicării sentinței atacate, expirând la data de 19 iunie 2005. Or, petentul

a declarat recurs la data de 7 ianuarie 2011, depășind termenul legal de 10

zile, prevăzut de lege.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se întemeiată excepția invocată, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul

declarat va fi respins, ca tardiv.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petentul S.L. împotriva Sentinței nr. 346 din 31 mai 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

2465/2005.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.