ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1360/2011

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 197 din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 278 1 alin. (13) rap. la art. 278 C. proc. pen., a scos de pe rol cauza care formează obiectul dosarului nr. 1226/42/2010 și a dispus trimiterea acesteia la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în vederea soluționării plângerii formulate de petenta I.E.L. împotriva ordonanței nr. 282/P/2010 din 9 septembrie 2010 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale, conform art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289 C. pen., fapte reclamate de persoana vătămată M.G.M.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin ordonanța nr. 282/P/2020 din 9 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul I.E.L. din cadrul Judecătoriei Târgoviște, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. b) C. proc. pen. La data de 26 noiembrie 2010, petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată competente, în conformitate cu disp. art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea soluției de netrimitere în judecată dispusă față de sine în ceea ce privește temeiul juridic pe care se întemeiază actul procurorului.

Curtea de Apel Ploiești a constatat că investirea sa cu judecata plângerii s-a făcut mai înainte ca ordonanța atacată să fie supusă controlului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, după cum statuează în mod obligatoriu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., astfel că nu poate purcede la examinarea sa pe fondul cauzei. Întrucât plângerea petentei a fost greșit îndreptată, conform prevederilor art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei organului judiciar competent să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptate de procurorul investit cu instrumentarea cauzei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs persoana vătămată M.I., criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică. Recurentul susține că la momentul contestării soluției de netrimitere în judecată dată de procuror, la dosar se afla și rezolvarea dată plângerii împotriva acesteia de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Pe de altă parte, dacă petenta nu s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior, plângerea sa trebuia respinsă de instanță, ca inadmisibilă. Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul declarat de intimatul M.I. este inadmisibil. Potrivit disp. art. 385 1 alin. (1) C. proc. pen., pot face obiectul căii de atac ordinare a recursului numai hotărârile judecătorești nedefinitive.

Or, sentința penală atacată nr. 197 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, fiind o hotărâre definitivă, intrată în autoritatea lucrului judecat, nu poate face obiectul acestei căi de atac. În consecință, întrucât recurentul a folosit o cale de atac neprevăzută și nepermisă de lege, recursul său va fi respins, ca inadmisibil, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 197 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul intimat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie 2011.