ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1360/2011

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197 din 17 decembrie

2010, Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 278

1

alin. (13) rap.

la art. 278 C. proc. pen., a scos de pe rol cauza care formează obiectul

dosarului nr. 1226/42/2010 și a dispus trimiterea acesteia la procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în vederea soluționării

plângerii formulate de petenta I.E.L. împotriva ordonanței nr. 282/P/2010 din 9

septembrie 2010 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a

dispus neînceperea urmăririi penale, conform art. 228 alin. (4) și art. 10 lit.

b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289

C. pen., fapte reclamate de persoana vătămată M.G.M.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin ordonanța nr. 282/P/2020 din 9 septembrie

2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea

urmăririi penale față de judecătorul I.E.L. din cadrul Judecătoriei Târgoviște,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289 C. pen.,

în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. b) C. proc. pen.

La data de 26 noiembrie 2010, petenta s-a

adresat cu plângere instanței de judecată competente, în conformitate cu disp.

art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea soluției de

netrimitere în judecată dispusă față de sine în ceea ce privește temeiul juridic

pe care se întemeiază actul procurorului.

Curtea de Apel Ploiești a constatat că

investirea sa cu judecata plângerii s-a făcut mai înainte ca ordonanța atacată

să fie supusă controlului procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, după cum statuează în mod obligatoriu dispozițiile

art. 278 C. proc. pen., astfel că nu poate purcede la examinarea sa pe fondul

cauzei.

Întrucât plângerea petentei a fost greșit

îndreptată, conform prevederilor art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen.,

instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei organului judiciar

competent să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei soluției de

neîncepere a urmăririi penale adoptate de procurorul investit cu instrumentarea

cauzei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

persoana vătămată M.I., criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul susține că la momentul contestării

soluției de netrimitere în judecată dată de procuror, la dosar se afla și

rezolvarea dată plângerii împotriva acesteia de către procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe de altă parte, dacă petenta nu s-a adresat cu

plângere procurorului ierarhic superior, plângerea sa trebuia respinsă de

instanță, ca inadmisibilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că

recursul declarat de intimatul M.I. este inadmisibil.

Potrivit disp. art. 385

1

alin. (1) C.

proc. pen., pot face obiectul căii de atac ordinare a recursului numai

hotărârile judecătorești nedefinitive.

Or, sentința penală atacată nr. 197 din 17

decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, fiind o hotărâre definitivă, intrată

în autoritatea lucrului judecat, nu poate face obiectul acestei căi de atac.

În consecință, întrucât recurentul a folosit o

cale de atac neprevăzută și nepermisă de lege, recursul său va fi respins, ca

inadmisibil, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de intimatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 197 din 17 decembrie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul intimat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie

2011.