ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 897 din 30 aprilie 2009, Tribunalul

Harghita, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.T.C. SRL

ODORHEIU SECUIESC în contradictoriu cu pârâta SC V.D. SRL ODORHEIU SECUIESC.

A constatat nulitatea absolută a următoarelor clauze

înscrise în contactul de consultanță nr. 80 din 18 iulie 2008 încheiat între

părți:

- „3.1…

și emiterea filei CEC de către Beneficiar conform

dispozițiilor 4.2, condiție prealabilă intrării în vigoare a contractului”;

- „6.2. Prezentul contract nu intră în vigoare și nu produce

niciun efect, chiar dacă este semnat de părți în cazul în care Beneficiarul nu

emite fila CEC conform dispozițiilor art. 4.2 din prezentul contract”.

În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 24 din 24 februarie 2009 pronunțată

de Tribunalul Harghita s-a admis apelul declarat de apelanta SC R.T.C. SRL

împotriva sentinței civile nr. 1401 din 15 octombrie 2008 a Judecătoriei

Odorheiu Secuiesc și, în consecință, în baza art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a

fost anulată sentința atacată.

S-a stabilit competența soluționării în primă instanță a

acțiunii comerciale formulată de reclamanta SC R.T.C. SRL în contradictoriu cu

pârâta SC V.D. SRL în favoarea Tribunalului Harghita, ca litigiu comercial.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Harghita, ca instanță de fond.

În cauză, reclamanta SC R.T.C. SRL a chemat în judecată

pârâta SC V.D. SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută a clauzelor

înscrise în art. 3.1. teza a II a, respectiv art. 6.2. din contractul nr. 80

din data de 18 iulie 2007 încheiat între părțile din prezentul proces și să se

dispună eliminarea acestor clauze din contractul de consultantă nr. 80 din data

de 18 iulie 2007.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 18

iulie 2007, între părți s-a încheiat un contract de consultanță prin care

reclamanta trebuia să asigure pârâtei oportunități de dezvoltare imobiliară în

zonă și atragere de clienți în favoarea beneficiarului.

În acest contract, la insistențele reprezentantului

societății pârâte, s-a inserat o clauză care se regăsește în contract la două

articole, art. 3.1 respectiv art. 6.2., conform căreia acest contract nu va

intra în vigoarea în cazul în care beneficiarul nu emite fila CEC.

Această clauză este o condiție pur potestativă, a cărei

realizare depinde de voința uneia din părți, în speță de voința beneficiarului.

Fiind o condiție pur potestativă din partea debitorului de emitere a unei file

CEC, echivalează cu lipsa intenției de a se obliga juridicește.

În drept au fost invocate prevederile art. 112 C. proc. civ.,

art. 1010 C. civ.

Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut

următoarele:

În contract s-a introdus și o clauză cu privire la data

intrării în vigoare a contractului, care conform art. 3.1 „Prezentul contract

se încheie pe o durată determinată de l an, începând cu data semnării

prezentului contract și emiterea filei CEC de către beneficiar conform

dispozițiilor art. 4.2, condiție prealabilă intrării în vigoare a contractului.",

în conformitate cu art. 6.2 „Prezentul contract nu intră în vigoare și nu

produce nici un efect, chiar dacă este semnat de părți, în cazul în care

beneficiarul nu emite fila CEC conform dispozițiilor art. 4.2 din prezentul

contract."Aceasta este clar o condiție pur potestativă, realizarea ei

depinzând exclusiv de voința uneia dintre părți și anume cea a beneficiarului.

Conform art. 1010 C. civ. „Obligația este nulă când s-a

contractat sub o condiție potestativă din partea acelui ce se obligă."

Nu contează că acest contract a fost semnat de ambele părți,

nulitatea tot își face efectul, prevederile legale referindu-se la contractele

încheiate, nulitatea neputând fi invocată pentru contractele viitoare.

Prin invocarea și constatarea acestei nulități nu se încalcă

libertatea de a contracta, părțile contractate trebuind sa respecte legislația

și ordinea de drept constituită. Nu poate avea efect o obligație fondată pe o

cauză falsă sau nelicită, potrivit art. 968 C. civ. „cauza este nelicită când

este prohibită de legi...”, iar în cazul de față este prohibită de lege.

Raportat celor reținute, tribunalul a constatat că acțiunea

este întemeiată, a admis-o și a constatat nulitatea absolută a prevederilor

art. 3.1 și art. 6.2 din contractul încheiat de părți.

Prin decizia nr. 92/A din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

respins apelul declarat de SC V.D. SRL împotriva sentinței nr. 897 din 30

aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut

următoarele:

Într-adevăr contractul de consultanță încheiat de părți sub

nr. 80 din 18 iulie 2007 cuprinde cele două clauze 3.1 și 6.2, în raport de

conținutul cărora este mai presus de orice îndoială că în prezenta cauză

emiterea filei CEC de către beneficiar este o condiție prealabilă intrării în

vigoare a contractului; dar și că același contract nu va produce nici un fel de

efect juridic în cazul în care beneficiarul nu emite fila CEC.

În prezența unei condiții pur potestative, cum este și în

speța de față, manifestarea de voință nu are valoare juridică, întrucât

lipsește intenția părții de a se obliga. Or, în acest caz, sancțiunea nulității

absolute a unei asemenea condiții incluse în cele două clauze, vine să

protejeze tocmai partea cocontractantă, art. 1010 C. civ. statuând ferm că

obligația celei ce se obligă este nulă, când s-a contractat sub condiție

potestativă.

Chiar dacă, pentru respectarea principiului libertății

contractuale s-ar încerca a da eficiență dispozițiilor art. 979 C. civ.,

interpretând dispozițiile contractuale în sensul producerii de minime efecte

juridice,

tocmai pentru a salva contractul menținându-1 în ființă,

nu pot fi neobservate dispozițiile art. 977 C. civ., potrivit cărora

contractate se interpretează după intenția părților (manifestarea de voință),

astfel cum în cazul de față este univocă, în sensul că nașterea raporturilor

juridice între părți depinde de voința exclusivă a pârâtei, beneficiară a

contractului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC V.D. SRL

Odorheiu Secuiesc, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a

deciziei atacate, respectiv a sentinței instanței de fond, în sensul

respingerii acțiunii în constatare formulate de SC R.T.C. SRL, ca fiind

nefondată și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă susține în esență următoarele:

Instanța de apel, fără a motiva clar, convingător și

pertinent – în considerentele hotărârii – decizia ei de respingere a apelului,

arată foarte succint că în prezenta cauză suntem în fața unei condiții pur

potestative, iar sancțiunea unei astfel de condiții este nulitatea absolută a

clauzei în care este inserată această condiție.

Instanța de apel nu a motivat, respectiv nu a explicat în

mod expres, de ce suntem în fața unei condiții pur potestative, respectiv care

sunt premizele condiției pur potestative în cauză, sancționată cu nulitatea

absolută de art. 1010 C. civ.

Instanța de apel a omis să descrie motivele de fapt și de

drept, în baza cărora a considerat că clauzele contractuale din art. 3.1 și art.

6.2 din contract conțin condiții pur potestative și nici nu s-a pronunțat cu

privire la motivele de apel invocate de pârâtă, prin care a încercat să combată

cele reținute de instanța de fond.

Instanța de apel a interpretat în mod greșit și eronat

prevederile art. 3.1 și art. 6.2 din contract raportat la prevederile art. 1010

C. civ., când susține că în cauză de față suntem în prezența unei condiții pur

potestative, sancționată cu nulitatea absolută potrivit art. 1010 C. civ.

Instanța de apel nu a motivat de ce trebuie să se acorde

prioritate prevederilor art. 979 C. civ.

,

referitoare la interpretarea dispozițiile contractului în sensul producerii de

minime efecte juridice, față de prevederile art. 969 C. civ., care ridică la

rangul de principiu al dreptului civil libertatea contractuală a părților.

Recurenta-pârâtă SC V.D. SRL a depus la dosarul cauzei motive

suplimentare de recurs, întemeindu-se pe dispozițiile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ. și solicitând ca acestea să fie avute în vedere alături de motivele

de recurs formulate în scris, cu prilejul declarării căii de atac a recursului.

Recurenta-pârâtă invocă excepția lipsei de interes a

acțiunii ca o excepție de ordine publică, ce se încadrează în dispozițiile art.

304 pct. 5 C. proc. civ.

Susține astfel în esență că în situația în care reclamanta

nu dovedește că a început executarea contractului de consultanță, în condițiile

în care din toate actele și lucrările dosarului nu rezultă că aceasta ar fi efectuat

vreo prestație în baza acestui contract, reclamanta SC R.T.C. SRL nu justifică

niciun interes în promovarea acțiunii în anularea clauzelor care reglementează modalitatea

de intrare în vigoare a contractului.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, în raport de dispozițiile

legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:

În ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei în

promovarea acțiunii, invocată de recurenta pârâtă în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 5 C. proc. civ. se constată că aceasta nu se încadrează în textul

legal menționat.

În subsidiar, se poate menționa însă că atât timp cât

reclamanta este parte în contractul de consultanță încheiat și solicită prin

acțiunea formulată constatarea nulității absolute a unor clauze înscrise în

contract ea justifică în mod cert un interes născut, direct și actual în

promovarea acțiunii, - interes care privește valabilitatea clauzelor

contractuale puse în discuție și nu executarea propriu zisă a contractului,

lipsită de relevanță în prezenta cauză.

În ce privește susținerile întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ. se constată că nu sunt întemeiate, de vreme ce hotărârea

curții de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și care au format

convingerea instanței în pronunțarea soluției adoptate și, pe de altă parte, nu

cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, așa cum greșit

se susține de către recurenta-pârâtă, invocarea inoportună a unui text legal,

în contextul în care considerentele reținute sunt corecte nefiind un motiv suficient

de puternic pentru a conduce la desființarea hotărârii doar sub acest aspect.

Referitor la criticile formulate în baza dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. se constată că sunt de asemenea neîntemeiate.

Astfel, se constată că ambele instanțe care s-au pronunțat

în cauză au reținut judicios că din conținutul celor două clauze rezultă fără

putință de tăgadă că ne aflăm în prezența unei condiții pur postestative a

cărei realizare depinde exclusiv de voința uneia dintre părți și anume a

beneficiarului prestației, aceasta intrând în evidentă coliziune cu

dispozițiile imperative ale art. 1010 C. civ. potrivit cărora „obligația este

nulă când s-a contractat sub condiție postestativă din partea celui ce se

obligă”.

Se poate aprecia că prin invocarea coroborată a

dispozițiilor art. 979 și art. 977 C. proc. civ. s-a urmărit, deși nu mai era

nevoie, să se întărească concluzia fermă și indiscutabilă din punct de vedere

juridic, așa cum s-a arătat mai sus, de vreme ce dispozițiile art.1010 C. civ.

au caracter imperativ.

S-a arătat astfel că chiar dacă (teoretic) s-ar încerca a se

da eficiență dispozițiilor art. 979 C. civ., interpretând dispozițiile

contractuale în sensul producerii de minime efecte juridice, în scopul salvării

contractului, acest lucru nu ar fi posibil fără a avea în vedere dispozițiile

art. 977 C. civ., potrivit cărora contractele se interpretează după intenția (voința)

comună a părților contractante, or, în speță, ne aflăm în prezența unei

manifestări de voință univoce, atât timp cât nașterea raporturilor juridice

dintre părți depinde de voința exclusivă a pârâtei beneficiare a contractului,

lipsind prin urmare, voința de a se obliga, de a contracta a acesteia.

În consecință, față de cele mai sus arătate, reținându-se că

nu există niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile strict și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă la

casarea sau modificarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca

fiind legală și recursul pârâtei se va respinge, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC V.D. SRL Odorheiu Secuiesc împotriva deciziei nr. 92/A

din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2011.