ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2639/2014

Asupra

contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 26 din 5

iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a respins excepția

tardivității invocată de pârâta SC E.P. SRL Caransebeș; a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC C.N. SRL Italia în contradictoriu cu pârâta SC E.P.

SRL Caransebeș și a dispus anularea Hotărârii arbitrale nr. 11 din 21 octombrie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 9/2011 de Curtea de Arbitraj Comercial de pe

lângă C.C.I.A. Caraș-Severin; a obligat pârâta la 8.368 lei cheltuieli de

judecată către reclamantă.

Pentru a

pronunța această soluție, s-a reținut cu privire la excepția tardivității

acțiunii în anulare că data de comunicare a hotărârii arbitrale către

reclamantă în Italia a fost 23 februarie 2012 după cum rezultă din ștampila

aplicată pe plicul depus la dosar, iar acțiunea în anulare a fost depusă la

poștă la data de 23 martie 2013, în termen legal.

S-a mai reținut

că tribunalul a soluționat cauza fără a atașa contractul părților și prin

urmare fără a cunoaște clauzele din cuprinsul acestuia, inclusiv clauza

compromisorie ce atrage competența, părțile optând pentru o cale procedurală și

o Curte expres arătate în contract, de care părțile nu pot face abstracție, iar

tribunalul arbitrai al C.C.I.A. Caraș-Severin Ie-a nesocotit întrucât nu era

competent să soluționeze litigiul.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termen legal pârâta SC E.P. SRL, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, prin Decizia nr. 2365 din 13 iunie

2013 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.P. SRL Caransebeș împotriva

sentinței civile nr. 26 din 5 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția a ll-a civilă, și a obligat recurenta la plata sumei de 500

lei cu titlu de cheltuieli de judecata către intimata SC C.N. SRL.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a reținut că a fost soluționată în mod corect

excepția tardivității declarării acțiunii în anulare, precum și faptul că

instanța de fond s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea hotărârii arbitrale

în sensul că potrivit clauzei compromisorii, competența nu aparținea Curții de

Arbitraj Comercial din cadrul Camerei de Comerț Caraș-Severin, astfel că,

soluția de anulare a hotărârii arbitrale în aceste circumstanțe este legală.

Din această

perspectivă, s-a apreciat că, în mod corect, instanța de fond nu a mai analizat

celelalte motive ale acțiunii în anulare, câtă vreme s-a stabilit că tribunalul

arbitrai nu avea competența să soluționeze cauza, iar consecința a fost aceea a

anulării sentinței arbitrale.

Împotriva acestei

decizii, contestatoarea SC E.P. SRL Caransebeș a formulat contestație în

anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 31 martie 2014.

În motivarea

contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

contestatoarea SC E.P. SRL Caransebeș a susținut că în mod greșit a fost

soluționată excepția tardivității declarării acțiunii în anulare, întrucât pe

plicul menționat prin care s-a comunicat hotărârea arbitrală apare, în mod

clar, ștampila poștală cu data de 22 februarie 2012, iar intimatei SC C.N. SRL

i s-a comunicat hotărârea și avea posibilitatea de a formula acțiune în anulare

până la data de 22 martie 2012, în termenul legal de o lună, prevăzut de art. 365

alin. (2) C. proc. civ., calculând acest termen raportat la data de 22

februarie 2012 care apare pe plic.

Mai susține

contestatoarea că, din conținutul dovezilor de comunicare rezultă, fără

echivoc, faptul că hotărârea arbitrală a fost comunicată intimatei la data de

22 februarie 2012, astfel cum apare pe ștampila aplicată în Italia, chiar dacă

pe același plic mai apare și data de 23 martie 2012, iar față de această

situație, se apreciază că în cauză, analizându-se excepția de tardivitate

raportat la data de 23 februarie 2012, ca termen de comunicare a hotărârii arbitrare,

s-a realizat potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. o eroare materială,

întrucât soluționarea excepției de tardivitate trebuia analizată în raport de

data de 22 februarie 2012.

Contestația în

anulare este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Conform art. 318

alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs poate fi atacată

cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

Având în vedere

caracterul de excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind

existența unei „greșeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în

sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au

caracter procedural și care au dus în mod necesar la pronunțarea unei soluții

eronate.

Contestația în

anulare fiind o cale de atac extraordinară de retractare a fost creată de lege

doar pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor

greșeli de fond, iar în aceste condiții, aceasta nu poate fi exercitată pentru

remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de

interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Este de

observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale

ale judecății pentru verificarea căreia să nu fie necesară reexaminarea

fondului cauzei sau o reapreciere a probelor.

În cuprinsul

contestației în anulare, contestatoarea SC E.P. SRL Caransebeș susține că

motivul acestei căi de atac îl reprezintă dezlegarea dată prin hotărârea

instanței de recurs, care în opinia sa este rezultatul unei presupuse erori

materiale, cu privire la analizarea excepției de tardivitate a acțiunii în

anulare.

În speța de

față, greșeala materială invocată se referă la modul în care instanța de recurs

a apreciat probele de la dosar, respectiv asupra situației de fapt și de drept

reținute în urma analizei făcute asupra motivării date de către Curtea de Apel

Timișoara, în raport de înscrisurile de la dosar.

Astfel,

instanța de recurs a analizat modul în care Curtea de Apel Timișoara a

soluționat excepția tardivității acțiunii în anulare și a stabilit că aceasta a

apreciat în mod corect, în sensul respingerii excepției tardivității declarării

acțiunii în anulare invocată de pârâta SC E.P. SRL Caransebeș, reținându-se că,

dovezile comunicării actului sunt în concordanță și cu interpretarea bazată pe

derularea în timp a operațiunii, hotărârea arbitrală fiind comunicată

societății SC C.N. SRL la 23 februarie 2012, iar acțiunea în anulare a fost

transmisă prin poștă la data de 23 martie 2012, în termenul legal de o lună

prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ.

Din această

perspectivă se constată că, instanța de recurs a verificat motivarea Curții de

Apel Timișoara cu privire la modul de soluționare al excepției tardivității,

pronunțându-se asupra acestei chestiuni, reținând că raționamentul logic este

susținut de documentele de la dosar, mai ales că acesta a fost și unul dintre

motivele de recurs ale contestatoarei.

Față de aceste

precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au

formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate

la o reformare a soluției, printr-o rediscutare a probelor.

Astfel,

motivele invocate de către contestatoare privind „greșeala materială" a

instanței supreme nu pot fi reținute a fi de natura celei prevăzute de lege

pentru a fi sancționată cu admiterea contestației în anulare.

Prin încheierea

din 18 noiembrie 2014, conform art. 281 C. proc. civ., din oficiu Înalta Curte

a îndreptat eroarea materială din cuprinsul minutei pronunțate la data de 23

septembrie 2014, privind data pronunțării deciziei contestate, respectiv 13

iunie 2013 în loc de 13 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC E.P. SRL Caransebeș

împotriva Deciziei nr. 2365 din 13 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 379/59/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.