ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 924/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7320 din 22 iunie 2010 a respins ca neîntemeiate excepția necompetenței teritoriale și excepția de netimbrare a acțiunii, invocate de pârâta SC G.P.A. SA București. De asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanții G.I. și G.A. în contradictoriu cu pârâta SC G.P.A. SA București. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) raportat la art. 7 alin. (1) C. proc. civ. competența de judecare a pricinii revine Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

De asemenea, cererea de chemare în judecată a fost timbrată în cuantumul legal, potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și aplicat timbru judiciar conform art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. Starea de fapt expusă în cererea de chemare în judecată este, exclusiv în ceea ce privește existența poliței de asigurare de răspundere civilă, producerea evenimentului rutier și procedurile penale parcurse, necontestată de către pârâtă, litigiul punând în discuție doar verificarea existenței elementelor răspunderii civile delictuale, coroborate cu prevederile speciale din materia asigurărilor de răspundere civilă obligatorie.

În cauză a fost dovedită existența cerințelor legate de caracterul ilicit al faptei lui H.R.F. asigurat de răspundere civilă auto la SC A.S.B. SA în momentul producerii evenimentului rutier soldat cu decesul fiului reclamanților. Nu același lucru s-a putut reține însă cu privire la condiția caracterului cert, actual și determinat al prejudiciului moral. Deși potrivit art. 1169 C. civ. reclamanților le reveneau sarcina probei, ei s-au limitat numai la a depune înscrisuri fără vreo legătură cu caracterul cert, actual și determinat al prejudiciului. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 234 din 25 mai 2011 a admis apelul reclamanților G.I. și G.A.

împotriva sentinței comerciale nr. 7320 din 22 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 100.000 Euro în echivalent lei la data plății și a dobânzii legale de la data de 23 noiembrie 2009 și până la plata integrală a debitului principal. Au mai fost menținute dispozițiile sentinței de respingere a excepțiilor. În final a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.582 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., respectiv fapta ilicită săvârșită de conducătorul autovehiculului (decedat și el), prejudiciul moral suferit de apelanții reclamanți, în calitatea de părinți ai victimei, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția, sub forma culpei a persoanei vinovate de producerea accidentului. În baza contractului de asigurare obligatorie, intimata-pârâtă s-a subrogat în obligațiile asiguratului său, vinovat de producerea accidentului de circulație, conform dispozițiilor art. 50 și art. 53 din Legea nr. 136/1995. Dreptul apelanților de a pretinde intimatei, societate de asigurări, despăgubiri morale își are temeiul în prevederile art. 998 și art. 999 C. civ.

și art. 43 pct. 2 lit. d) din anexa la Ordinul nr. 3108/2004. Există o prezumție absolută a unei strânse legături afective, între victima decedată și părinți, așa cum rezultă și din Rezoluția nr.75-7 a Comitetului de Miniștrii ai Consiliului Europei. Prejudiciul moral suferit de apelanți este inestimabil și nu poate fi evaluat sau reparat pecuniar, însă prin acordarea de despăgubiri bănești, aceștia se pot distanța de grijile financiare cotidiene, pot obține un climat plăcut în cămin și satisfacții de ordin moral, susceptibile de a le alina suferințele psihice. Sub aspectul cuantumului daunelor morale se va urmări ca acestea să nu aibă un caracter pur simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condițiile de viață ale apelanților, prin procurarea unor satisfacții morale, urmând a se avea în vedere și gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii și valoarea protejată, respectiv dreptul la viață al persoanei.

Acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să depășească sfera unor compensații destinate a alina suferința psihică și nici să conducă la îmbogățirea fără just temei a persoanelor îndreptățite. Conform dispozițiilor art. 1088 C. civ. intimata a fost obligată la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Împotriva deciziei comerciale nr. 234 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC G.P.A.

SA București, care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în principal admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți, cu consecința menținerii sentinței dată în fond de prima instanță și în subsidiar admiterea recursului în sensul acordării unor daune morale în cuantum diminuat, ținându-se seama de cauza concretă dedusă judecății și de jurisprudența din România. Recurenta a expus teza potrivit căreia acordarea acestui tip de daune tinde să acopere un prejudiciu moral, ce nu poate fi cuantificat pecuniar și de aceea, întinderea lui nu trebuie să fie excesivă, ci doar să compenseze pierderea produsă, în măsura în care nu antrenează o diminuare a patrimoniului părților civile și nici o pierdere economică.

Orice majorare sau dobândă se datorează numai în situația în care obligația de plată nu a fost îndeplinită la termenul prevăzut de lege, însă în prezenta situație, pârâta nu a fost obligată la nici o plată, mai mult a avansat o propunere de despăgubire la care reclamanții nu au înțeles să răspundă. Intimații-reclamanți G.I. și G.A. au depus întâmpinare, prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse de recurenta-pârâtă SC G.P.A. SA, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente. Corect a stabilit instanța de apel că reclamanții G.I. și G.A.

sunt îndreptățiți la o despăgubire justă și echitabilă în sumă de 100.000 Euro, suficientă în acoperirea prejudiciului moral cauzat de decesul fiului G.I.G., în accidentul rutier din 30 noiembrie 2008, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, reglementate de dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ. Din conținutul Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului R.F., dată în dosarul nr. 5949/P/2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, s-a apreciat că factorul determinant în producerea accidentului rutier a fost comportamentul victimei H.R.F., care a încălcat normele rutiere, circulând cu o viteză peste limita legală. La momentul producerii accidentului, autoturismul marca BMW, având numărul de înmatriculare , condus regulamentar de R.F.

era asigurat la SC A.S.B. SA cu polița de asigurare RCA seria RO/04/W12/ZP, nr. 000033967. Legea nr. 136/1996 privind asigurările și reasigurările în România, la art. 50 prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Daunele morale se acordă de asigurătorul RCA în cazul de deces, așa cum explicit se regăsește menționat în Ordinul nr. 20/2008 art. 49 pct. 2 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, publicat în M.Of. nr. 762/2008. Propunerea recurentei pârâte SC G.P.A. SA din data de 30 octombrie 2009 prin care a fost de acord să plătească cu titlu de despăgubiri suma de 40.000 lei, daune morale nu a fost primită de reclamanți, fiind într-adevăr insuficientă în raport de situația în care se aflau aceștia.

Întreaga documentație existentă la dosar, precum și declarațiile martorilor H.G. și V.E.C., audiați în faza procesuală a apelului, a demonstrat fără putere de tăgadă că între victimă și părinții săi a existat o strânsă legătură afectivă, aceștia locuiau și gospodăreau împreună, fiul oferind un efectiv sprijin financiar și moral. Suferința părinților reclamanți generată de pierderea fiului a determinat și o veritabilă modificare a coordonatelor vieții cotidiene, prin menținerea unei traume psihice cu caracter de permanență, astfel că sumele de bani acordate trebuie să respecte pe lângă criteriul proporționalității și pe cel de a oferi satisfacții compensatorii în măsură a le ușura reala condiție morală, mai ales că situația anterioară este imposibil de restabilit.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.P.A. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 234 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.P.A. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 234 de la 25 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 februarie 2012.