ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 924/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7320 din 22 iunie 2010 a respins ca neîntemeiate excepția necompetenței teritoriale și excepția de netimbrare a

acțiunii, invocate de pârâta SC G.P.A. SA București.

De asemenea a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanții G.I. și

G.A. în contradictoriu cu pârâta SC G.P.A. SA București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) raportat

la art. 7 alin. (1) C. proc. civ. competența de judecare a pricinii revine

Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

De asemenea, cererea

de chemare în judecată a fost timbrată în cuantumul legal, potrivit art. 2 alin.

(1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și

aplicat timbru judiciar conform art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar.

Starea de fapt expusă

în cererea de chemare în judecată este, exclusiv în ceea ce privește existența

poliței de asigurare de răspundere civilă, producerea evenimentului rutier și

procedurile penale parcurse, necontestată de către pârâtă, litigiul punând în

discuție doar verificarea existenței elementelor răspunderii civile delictuale,

coroborate cu prevederile speciale din materia asigurărilor de răspundere

civilă obligatorie.

În cauză a fost

dovedită existența cerințelor legate de caracterul ilicit al faptei lui H.R.F.

asigurat de răspundere civilă auto la SC A.S.B. SA în momentul producerii

evenimentului rutier soldat cu decesul fiului reclamanților.

Nu același lucru s-a

putut reține însă cu privire la condiția caracterului cert, actual și

determinat al prejudiciului moral. Deși potrivit art. 1169 C. civ.

reclamanților le reveneau sarcina probei, ei s-au limitat numai la a depune

înscrisuri fără vreo legătură cu caracterul cert, actual și determinat al

prejudiciului.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 234 din 25 mai 2011 a admis apelul reclamanților G.I. și G.A. împotriva sentinței comerciale nr. 7320 din 22 iunie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, pe care a

modificat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea și a obligat pârâta

la plata sumei de 100.000 Euro în echivalent lei la data plății și a dobânzii

legale de la data de 23 noiembrie 2009 și până la plata integrală a debitului

principal.

Au mai fost menținute

dispozițiile sentinței de respingere a excepțiilor.

În final a fost

obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.582 lei.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condițiile

răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ.,

respectiv fapta ilicită săvârșită de conducătorul autovehiculului (decedat și

el), prejudiciul moral suferit de apelanții reclamanți, în calitatea de părinți

ai victimei, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția,

sub forma culpei a persoanei vinovate de producerea accidentului.

În baza contractului

de asigurare obligatorie, intimata-pârâtă s-a subrogat în obligațiile

asiguratului său, vinovat de producerea accidentului de circulație, conform

dispozițiilor art. 50 și art. 53 din Legea nr. 136/1995.

Dreptul apelanților

de a pretinde intimatei, societate de asigurări, despăgubiri morale își are

temeiul în prevederile art. 998 și art. 999 C. civ. și art. 43 pct. 2 lit. d)

din anexa la Ordinul nr. 3108/2004.

Există o prezumție

absolută a unei strânse legături afective, între victima decedată și părinți,

așa cum rezultă și din Rezoluția nr.75-7 a Comitetului de Miniștrii ai Consiliului Europei.

Prejudiciul moral

suferit de apelanți este inestimabil și nu poate fi evaluat sau reparat

pecuniar, însă prin acordarea de despăgubiri bănești, aceștia se pot distanța

de grijile financiare cotidiene, pot obține un climat plăcut în cămin și

satisfacții de ordin moral, susceptibile de a le alina suferințele psihice.

Sub aspectul

cuantumului daunelor morale se va urmări ca acestea să nu aibă un caracter pur

simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condițiile de viață ale

apelanților, prin procurarea unor satisfacții morale, urmând a se avea în

vedere și gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii și valoarea protejată,

respectiv dreptul la viață al persoanei.

Acordarea unor sume

de bani cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să depășească sfera unor

compensații destinate a alina suferința psihică și nici să conducă la

îmbogățirea fără just temei a persoanelor îndreptățite.

Conform dispozițiilor

art. 1088 C. civ. intimata a fost obligată la plata dobânzii legale de la data

introducerii cererii de chemare în judecată.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 234 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC G.P.A. SA București, care a

criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în

principal admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în

sensul respingerii apelului formulat de reclamanți, cu consecința menținerii

sentinței dată în fond de prima instanță și în subsidiar admiterea recursului

în sensul acordării unor daune morale în cuantum diminuat, ținându-se seama de

cauza concretă dedusă judecății și de jurisprudența din România.

Recurenta a expus

teza potrivit căreia acordarea acestui tip de daune tinde să acopere un

prejudiciu moral, ce nu poate fi cuantificat pecuniar și de aceea, întinderea

lui nu trebuie să fie excesivă, ci doar să compenseze pierderea produsă, în

măsura în care nu antrenează o diminuare a patrimoniului părților civile și

nici o pierdere economică.

Orice majorare sau

dobândă se datorează numai în situația în care obligația de plată nu a fost

îndeplinită la termenul prevăzut de lege, însă în prezenta situație, pârâta nu

a fost obligată la nici o plată, mai mult a avansat o propunere de despăgubire

la care reclamanții nu au înțeles să răspundă.

Intimații-reclamanți G.I.

și G.A. au depus întâmpinare, prin care au cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile

aduse de recurenta-pârâtă SC G.P.A. SA, constată că acestea sunt nejustificate,

urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Corect a stabilit

instanța de apel că reclamanții G.I. și G.A. sunt îndreptățiți la o despăgubire

justă și echitabilă în sumă de 100.000 Euro, suficientă în acoperirea

prejudiciului moral cauzat de decesul fiului G.I.G., în accidentul rutier din

30 noiembrie 2008, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile

delictuale, reglementate de dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ.

Din conținutul

Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului R.F., dată în

dosarul nr. 5949/P/2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, s-a

apreciat că factorul determinant în producerea accidentului rutier a fost

comportamentul victimei H.R.F., care a încălcat normele rutiere, circulând cu o

viteză peste limita legală.

La momentul

producerii accidentului, autoturismul marca BMW, având numărul de înmatriculare

, condus regulamentar de R.F. era asigurat la SC A.S.B. SA cu polița de asigurare RCA seria RO/04/W12/ZP, nr. 000033967.

Legea nr. 136/1996

privind asigurările și reasigurările în România, la art. 50 prevede că

despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le

plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite

prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de

bunuri. Daunele morale se acordă de asigurătorul RCA în cazul de deces, așa cum

explicit se regăsește menționat în Ordinul nr. 20/2008 art. 49 pct. 2 emis de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, publicat în M.Of. nr. 762/2008.

Propunerea recurentei

pârâte SC G.P.A. SA din data de 30 octombrie 2009 prin care a fost de acord să

plătească cu titlu de despăgubiri suma de 40.000 lei, daune morale nu a fost

primită de reclamanți, fiind într-adevăr insuficientă în raport de situația în

care se aflau aceștia.

Întreaga documentație

existentă la dosar, precum și declarațiile martorilor H.G. și V.E.C., audiați

în faza procesuală a apelului, a demonstrat fără putere de tăgadă că între

victimă și părinții săi a existat o strânsă legătură afectivă, aceștia locuiau

și gospodăreau împreună, fiul oferind un efectiv sprijin financiar și moral.

Suferința părinților

reclamanți generată de pierderea fiului a determinat și o veritabilă modificare

a coordonatelor vieții cotidiene, prin menținerea unei traume psihice cu

caracter de permanență, astfel că sumele de bani acordate trebuie să respecte

pe lângă criteriul proporționalității și pe cel de a oferi satisfacții

compensatorii în măsură a le ușura reala condiție morală, mai ales că situația

anterioară este imposibil de restabilit.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.P.A.

SA București împotriva deciziei comerciale nr. 234 din 25 mai 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici

o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC G.P.A. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 234

de la 25 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 23 februarie 2012.