ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului penal de față,
Pe
baza actelor și lucrărilor de la dosar, Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr.
34 din 16 februarie 2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea
juridica a infracțiunii reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului F.V.,
fiul lui V. și A., din tentativa la omor calificat prev. de art. 20 raportat la
art. 174-175 lit. c) C. pen. în tentativa la omor deosebit de grav prevăzuta de
art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c), 176 lit. a) C. pen. cu reținerea art.
73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora îl condamnă pe
inculpat la o pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe
o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului
drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. cu titlu de
pedeapsă accesorie.
În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346
C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei
de 3.109,31 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate
părții vătămate în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgenta
Oradea, precum și la plata majorărilor de întârziere până la data plătii
efective.
S-a luat act de renunțarea la pretențiile civile
formulate de către partea civila F.F.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor
a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din
data de 23 martie 2009 dat în Dosarul nr. 533/P/2008, s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpatului F.V. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor
calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen., reținându-se
în fapt că în noaptea de 13/14 august 2008 în cursul unui conflict cu fratele
său F.F., a luat un flacon cu benzină și a aruncat pe partea vătămată acest
lichid după care i-a dat foc cu un chibrit. Partea vătămată a reușit să se
dezbrace de o parte din hainele aprinse și să stingă restul flăcărilor
deplasându-se ulterior la locuința surorii sale F.A. de unde a fost preluat de
o ambulanță și transportat la Spitalul Clinic Județean Oradea.
Partea vătămată F.F. s-a constituit parte civilă
împotriva inculpatului cu suma de 4.500 lei, însă în cursul judecații a arătat
ca înțelege sa renunțe la aceste pretenții.
Spitalul Clinic Județean Oradea s-a constituit parte
civila cu suma de 3.715,63 lei, din care suma de 3.109,31 lei reprezentând
contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate în perioada 14
august 2008 - 02 septembrie 2008, iar suma de 606,32 lei reprezentând
majorările de întârziere până la data de 28 aprilie 2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a
reținut că, deși partea vătămata F.F. și inculpatul F.V. sunt frați, între cei
doi persistă de mai multă vreme o stare de conflict manifestată prin multe
certuri și chiar confruntări fizice, stare recunoscută de amândouă părțile și
confirmata de martorii F.A.L. (fila 25 fond), F.M. (fila 29 up) și F.S. (fila
22 fond).
În aceste împrejurări, în seara zilei de 13 august 2008,
în jurul orei 24,00-0,30, partea vătămata F.F., după ce a consumat băuturi
alcoolice împreuna cu martorul F.S., s-a deplasat la locuința inculpatului F.V.,
fratele sau.
Potrivit declarației părții vătămate din cursul
urmăririi penale, trecând prin apropierea locuinței inculpatului l-a auzit pe
acesta ca se certa cu fiul sau și l-a strigat întrebând ce se întâmpla.
Inculpatul a ieșit din casa, s-a apropiat de partea vătămata și l-a „stropit de
doua ori cu benzina, după care a aprins ceva (bricheta sau chibrit) și mi-a
aprins hainele. Imediat am luat foc, mai precis hainele cu care eram îmbrăcat,
fratele meu nu a intervenit în nici un fel pentru a stinge focul ci se uita la
mine cum ard hainele și rostogoleam pentru stinge focul și strigam de
durere" - fila 27 up. Ulterior, în cursul judecații, partea vătămata a
revenit asupra declarației anterioare și a recunoscut ca el a fost cel care l-a
chemat afara pe inculpat, iar în cursul certurilor care au urmat a încercat sa
îl atace cu o șurubelnița pe care o avea în buzunar (fila 36 fond).
Declarația părții vătămate se coroborează în mare
măsura cu declarația inculpatului, care circumstanțiază însă împrejurările în
care a avut loc întâlnirea cu partea vătămata. Astfel, inculpatul a arătat ca
în noaptea de 13/ 14 august 2008, în jurul orei 2,00, a fost trezit de partea
vătămata care striga tare, chemându-l afară și amenințându-l că o sa-l
înjunghie cu cuțitul (fila 25 up). Aceeași poziție a fost reiterată de către
inculpat și în fața instanței când a arătat că a fost trezit în acea noapte de
fratele sau, „bătând cu pumnii în roletele ferestrelor și strigând amenințări.ca
mă omoară" - fila 15 fond.
Deși a recunoscut ca partea vătămata s-a limitat la a
striga și a profera amenințări, fără a încerca să intre în locuința sa,
inculpatul a hotărât sa iasă afara, însă a luat și un recipient în care se afla
benzina, iar potrivit propriei sale declarații, în momentul în care partea
vătămata i-a arătat două cuțite afirmând ca i le va înfige în gat, l-a stropit
pe acesta din urma cu benzina din flacon. Întrucât partea vătămata avea o
țigara aprinsa în mână, benzina aruncata a luat foc (fila 25 up și fila 15
fond).
După ce a reușit să se dezbrace de hainele aprinse,
partea vătămata, strigând de durere, s-a îndreptat spre locuința surorii sale F.A.
pentru a-i cere ajutor, iar inculpatul s-a întors în casa ca sa se culce -
declarație inculpat fila 15. Martorul F.M., fiul martorei F.A., a fost cel care
a sunat la serviciul de urgenta 112 și la fața locului s-a deplasat o ambulanta
aparținând de S.M.U.R.D. Oradea care l-a transportat pe partea vătămata la
Spitalul Clinic Județean Oradea, unde a și fost internat pentru o perioada de
19 zile.
S-a arătat că, în literatura medicală se retine că
orice arsură de gradul II sau III care depășește 15% din suprafața corpului
adultului si 5% din cea a copilului, trebuie sa beneficieze de o asistență
medicală imediată completă, pentru a preîntâmpina constituirea șocului.
Potrivit raportului de constatare medico-legala
întocmit de către Serviciul de Medicina Legala Oradea (fila 16 up), partea
vătămata a fost internata în data de 14 august 2008 ora 4,20 cu diagnosticul
arsură cu benzină aprinsa gradul I/II pe 20% din suprafața corporala - față,
torace anterior, abdomen anterior și antebrațe și mâini bilateral, cap. S-a
opinat că leziunile constatate datează din data de 13/ 14 august 2008, au fost
produse prin flacăra rezultată din aprinderea unei substanțe inflamabile și au
necesitat un număr de 40-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Martorii audiați în cauză nu au văzut incidentul și
nu au putut relata decât aspecte indirecte privitor la infracțiunea dedusa
judecații.
Astfel, soția inculpatului, F.M., a arătat ca a fost
plecata de acasă în momentul incidentului dintre părți, auzind doar scandalul
în timp ce era la locuința fiului sau - fila 24. Martorii F.M. și F.A.L., rude
cu cele două părți, cei la locuința cărora s-a deplasat inculpatul după
incendierea sa pentru a cere ajutor, au avut o poziție vădit contradictorie în
cursul urmăririi penale și al judecații. Astfel, daca în cursul urmării penale,
F.M. a declarat ca partea vătămata le-a spus ca inculpatul „l-a stropit cu
benzina și i-a dat foc" - fila 29, în fața instanței a revenit asupra
celor declarate anterior și a arătat ca partea vătămata nu i-a spus ce s-a
întâmplat - fila 23. Aceeași poziție contradictorie a manifestat-o și martora F.A.
ce a arătat în cursul judecații ca, deși a sunat după ambulanta, nu și-a dat
seama ca partea vătămata prezintă arsuri, ci a crezut ca „este murdar de praf
de pe jos" fila 25 fond.
Sub aspectul laturii obiective al infracțiunii de
tentativă de omor calificat reținută în actul de sesizare, Tribunalul a
constatat că, deși inculpatul recunoaște doar actul material al
aruncării/stropirii părții vătămate cu benzină, starea de fapt ce rezulta din
ansamblul probator conduce la concluzia ca inculpatul a și inițiat aprinderea
benzinei aruncate pe partea vătămata. Astfel, chiar din declarația inculpatului
rezultă cu certitudine că a avut intenția de a arunca benzina pe partea
vătămata și de a-i da foc încă de la ieșirea din casa, câtă vreme s-a pregătit
în acest sens prin luarea flaconului asupra sa. Simpla aruncare a unui lichid
pe partea vătămata nu ar fi fost de natura sa se constituie ca o apărare validă
în fața acțiunilor agresive ale părții vătămate ce ar fi fost înarmată,
potrivit declarației inculpatului, cu două cuțite. Or, împrejurarea că după ce l-a
stropit cu benzina pe partea vătămata, focul a fost aprins de inculpat cu un
chibrit/bricheta sau s-a aprins de la țigara părții vătămate este irelevant
pentru realizarea conținutul constitutiv al infracțiunii sub aspectul laturii
obiective. Intenția inculpatului, recunoscuta de altfel de acesta în
declarațiile sale în care afirma ca așa a înțeles el să se apere de amenințarea
părții vătămate, a fost de a-l incendia pe acesta din urmă, rezoluție
infracționala pe care a și pus-o în executare.
Împrejurarea ca a acționat inclusiv prin aprinderea
unui chibrit/bricheta sau doar a profitat de țigara aprinsa a părții vătămate
are doar rolul de a stabili circumstanțele concrete în care s-a comis fapta.
Însă, deși inculpatul a negat constant în toate
declarațiile date ca ar fi aprins benzina aruncata pe partea vătămata și deși
chiar și partea vătămata a revenit asupra declarațiilor inițiale în care a
afirmat ca inculpatul ar fi aprins o bricheta sau chibrit pentru a aprinde
benzina aruncata, tribunalul a reținut că atât declarația inculpatului F.V. cât
și a părții vătămate F.F. din cursul judecații sunt parțial nesincere.
Modalitatea în care inculpatul a relatat cele întâmplate organelor de urmărire
penală, chiar a doua zi după incident, este relevantă pentru gradul de
sinceritate manifestat. Astfel, inculpatul a arătat că „am aruncat cu benzina
din flacon pe el - pe piept - iar în acel moment C. ținea cele două cuțite în
mana dreapta, iar cu mana stânga a încercat sa își aprindă țigara cu bricheta
din mana. În acel moment, benzina de pe el s-a aprins" - fila 22 up. Or,
comportamentul părții vătămate astfel cum este prezentat de către inculpat, în
sensul ca ar fi inițiat atacul împotriva sa cu cele două cuțite și tocmai în
momentul în care a fost stropit cu benzina partea vătămata a găsit de cuviința
sa întrerupă atacul și să își aprindă o țigara, este lipsit de orice rațiune.
Pe de altă parte, s-a remarcat că partea vătămata
le-a relatat și cadrelor medicale ce i-au acordat primul ajutor, în momentele
imediate comiterii infracțiunii, iar nu doar organelor de urmărire penala, că
fratele sau i-a dat foc cu benzina -raportul de constatare medico-legala fila
16 up.
În ce privește latura subiectiva a infracțiunii,
instanța retine că inculpatul a manifestat o anumită determinare în punerea în
executare a rezoluției infracționale câtă vreme nu s-a limitat la o singura
acțiune de aruncare a benzinei pe partea vătămata, ci a repetat această aruncare
cu consecința acoperirii unei suprafețe relativ întinse din corpul părții
vătămate, astfel încât în urma incendierii acesteia a fost afectata 20% din
suprafața sa corporala. Coroborând aceasta determinare cu comportamentul avut
după incendiere când nu a dat nici un ajutor părții vătămate pentru a stinge
flăcările ce au cuprins hainele acestuia, nu a solicitat ajutor medical deși
situația părții vătămate era grava, ci pur și simplu „s-a dus la culcare",
instanța de fond a tras concluzia că inculpatul a prevăzut cu certitudine
rezultatul acțiunii sale prin punerea în executare a hotărârii de a o incendia
pe partea vătămata și a urmărit producerea lui, chiar daca nu a continuat
săvârșirea unor noi acte de executare și după ce partea vătămata a devenit lipsita
cu totul de apărare în momentele în care încerca sa se dezbrace și sa stingă
focul.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de
către inculpat, tribunalul a reținut că încercarea sa de a suprima prin
incendiere viața părții vătămate, fratele sau, realizează atât conținutul
agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cât și pe cea
prevăzuta de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a reținut că, potrivit art. 149
alin. (1) C. pen. prin rude apropiate se înțelege ascendenții și descendenții,
frații și surorile, copii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție
astfel de rude. Or, calitatea de frați a părții vătămate și a inculpatului este
stabilita prin actele de stare civila - fotocopie carte de identitate inculpat
F.V. fila 34 up și identificarea părții vătămate atât de către organele de
urmărire penala cât și instanța de judecata cu prilejul audierilor pe baza
actului de identitate.
Totodată, Tribunalul a reținut că acțiunea prin care
a pus în executare inculpatul rezoluția infracționala de a suprima viata
victimei, aceea de incendiere prezintă un pregnant caracter de cruzime. S-a
apreciat că dincolo de suferințele fizice inerente suprimării vieții unei
persoane, cele cauzate de incendiere reflectă o dorința de chinuire a victimei.
Suprimarea vieții se întinde în cazul incendierii pe o durata relativ mai mare
de timp decât în cazul altor acțiuni apte de a produce moartea unei persoane,
astfel încât și suferințele îndurate de victima vor avea o alta consistenta și
reprezentare, inclusiv în rândul celor ce iau cunoștința de fapta. S-a mai
arătat că este relevant și de notorietate de asemenea aspectul că, în cazul
persoanelor ce suferă arsuri de o anumita intensitate, unul din factorii
esențiali ai tratamentului medical aplicat este sedarea, tocmai pentru a se
diminua suferințele excesive pe care sunt nevoiți sa le suporte cei afectați.
în raport cu cele de mai sus, tribunalul a considerat că se impune reținerea
acestei agravante la încadrarea juridica a faptei inculpatului.
De asemenea, instanța tribunalul a apreciat că
acțiunile părții vătămate, prealabile faptei inculpatului, respectiv acțiunea
părții vătămate de a-l trezi pe inculpat în cursul nopții, în condițiile în care
acesta, spre deosebire de partea vătămata, nu și-a petrecut ziua consumând
băuturi alcoolice ci muncind, precum și acțiunea de a profera amenințări la
adresa inculpatului, toate acestea pe fondul conflictelor anterioare dintre
cele două părți, îndrituiește reținerea circumstanței atenuante legale
prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, tribunalul a reținut că fapta
inculpatului a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinata de
provocarea exercitata de către partea vătămata prin violenta psihica. Cu toate
acestea, tribunalul a reținut că apărarea inculpatului în sensul ca s-ar fi
aflat în stare de legitima apărare, nu este întemeiata câtă vreme partea
vătămata nu a pătruns în locuința sa, acțiunile sale limitându-se la a profera
amenințări la adresa inculpatului. în cauza nu a existat un atac direct și
imediat îndreptat împotriva inculpatului care sa justifice reacția sa și sa
poată caracteriza acțiunea inculpatului ca fiind săvârșită în stare de legitima
apărare.
Ca atare, tribunalul, reținând că inculpatul a
încercat în noaptea de 13/ 14 august 2008 să suprime viata părții vătămate F.F.,
fratele sau, prin incendiere și în condițiile existentei unei provocări din
partea acesteia, încercare ce nu și-a produs efectul doar gratie reușitei
părții vătămate de a stinge în timp util focul declanșat, precum și
intervenției cadrelor medicale, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen.,
schimbarea încadrării juridice a infracțiunii cu care a fost sesizata din
tentativa de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) C.
pen. în tentativa la omor deosebit de grav prevăzuta de art. 20 raportat la art.
174-175 lit. c), art. 176 lit. a) C. pen. cu reținerea art. 73 lit. b) C. pen.,
texte de lege în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.
La stabilirea cuantumului acesteia, tribunalul a avut
în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,
respectiv limitele de pedeapsa prevăzute pentru aceasta infracțiune, gradul de
pericol social al infracțiunii reflectat de împrejurările în care a fost comisa
infracțiunea, de urmarea produsa, precum și de persoana și conduita
inculpatului ce nu are antecedente penale, a participat la procesul penal
prezentându-se la fiecare termen de judecata și și-a exprimat regretul față de
fapta comisa. Cu toate acestea, s-a apreciat că, împrejurările amintite mai sus
nu impun și reținerea vreuneia dintre circumstanțele atenuante judiciare
prevăzute de art. 74 C. pen. astfel cum s-a solicitat de către inculpat.
Împrejurarea ca a achitat suma solicitată de către
partea vătămata și s-a împăcat cu acesta nu reflectă cu adevărat o stăruința în
înlăturarea rezultatului infracțiunii, cu atât mai mult cu cât prejudiciul
cauzat părții civile Spitalul Clinic Județean Oradea a rămas nereparat. De
asemenea, atitudinea sa nu a fost complet sinceră pentru a se putea retine
circumstanța judiciara prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), iar lipsa sa de
antecedente penale în raport cu gravitatea infracțiunii de tentativa la omor
deosebit de grav exclude calificarea conduitei sale ca fiind buna în sensul
cerut de lit. a art. 74 C. pen.
Pentru aceste motive, tribunalul i-a aplicat
inculpatului o pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție
cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
cu titlu de pedeapsa accesorie. De asemenea, va aplica inculpatului și pedeapsa
complementara prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durata de
2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul
F.V., în data de 4 martie 2010.
Cum termenul de apel a curs pentru inculpatul F.V. de
la pronunțare, acesta fiind prezent în instanță la termenul de judecată din 9
februarie 2010, când s-a dezbătut în fond cauza, în fața curții de apel, în
ședința publică din 9 septembrie 2010, apărătorul din oficiu al inculpatului
apelant a solicitat repunerea inculpatului în termen de apel, ulterior la
dosarul cauzei fiind depusă adeverința medicală din 13 februarie 2010 eliberată
de dr. K.E., din care rezultă că inculpatul apelant, datorită afecțiunii de
care a suferit, respectiv lombosciatică, a fost imobilizat la pat în perioada
13 februarie - 8 martie 2010.
Curtea de Apel, prin încheierea de ședință din 14
septembrie 2010, constatând că întârzierea a fost determinată de o cauză
temeinică de împiedicare, în baza dispozițiilor art. 364 C. proc. pen., l-a
repus pe inculpat în termenul de apel.
Ulterior, prin concluziile formulate, apărătorul
inculpatului apelant a solicitat ca, în urma admiterii apelului să se
desființeze sentința, în principal în sensul de a se dispune schimbarea
încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor deosebit de grav în
infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., ținând seama de
numărul de zile de îngrijiri medicale, precum și de faptul că inculpatul
apelant a fost provocat de victimă, care este fratele său, inculpatul apelant
fiind cel care l-a crescut. S-a mai arătat, sub acest aspect, că deși în
flaconul folosit de inculpat pentru a o stropi pe victimă se găsea combustibil,
intenția inculpatului apelant a fost aceea de a o trezi pe victimă și nu de a o
incendia.
În subsidiar s-a cerut ca, în urma admiterii apelului
să se rețină în favoarea inculpatului apelant circumstanțe atenuante și, pe
cale de consecință, să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată. S-a invocat
faptul că inculpatul apelant nu are antecedente penale, a recunoscut și
regretat fapta și că, așa cum s-a arătat, victima este fratele său, pe care
inculpatul apelant l-a crescut, astfel explicându-se, într-un anume sens, și
reacția pe care a avut-o ca urmare a comportamentului acestuia.
Inculpatul apelant personal a solicitat ca pedeapsa
ce îi va fi aplicată să nu fie una cu executare prin privare de libertate.
Examinând sentința atacată prin prisma apelului
declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 și art. 378 C.
proc. pen., curtea a constatat că sentința este temeinică și legală, iar apelul
declarat de inculpat este nefondat și a fost respins ca atare, potrivit Deciziei
penale nr. 64/ A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea.
Împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat
calea de atac a recursului de către aceeași persoană, inculpatul F.V.
Practic se reitera aceleași critici din apel sub forma
însă a unor cazuri de casare.
Astfel, s-a solicitat admiterea recursului, în
principal în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice din
infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav în cea prevăzută de vătămare
corporală, prev. de art. 181 C. pen., solicitând a se avea în vedere în acest
sens numărul de zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că victima este
cea care l-a provocat pe inculpat. Inculpatul a vrut doar să o trezească pe
victimă, neavând intenția să o incendieze, hainele aprinzându-se la țigara
aprinsă a acesteia.
În subsidiar a solicitat ca, în urma admiterii
recursului, să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și să
se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată sub minimul general. A solicitat, sub
acest aspect, să se țină seama de faptul că inculpatul nu are antecedente
penale, a recunoscut și regretat fapta și că, victima este fratele său, pe care
inculpatul l-a crescut.
Instanța de recurs reține următoarele, în funcție de
cazurile de casare expres invocate prev. de art. 385
9
pct. 17 și 14,
precum și cele abordabile din oficiu:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt
și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor
administrate, dând eficiență, motivat, declarațiilor inculpatului, respectiv
ale părții vătămate și martorilor care se coroborează și care conduc, logic, la
concluzia că inculpatul a avut în mod cert intenția de a o incendia pe victimă.
Raționamentul primei instanțe este corect și nu poate
fi înlăturat, aspect reiterat și în calea de atac ordinară a apelului unde au
fost abordate aceleași critici.
Astfel, chiar din declarația inculpatului rezultă cu
certitudine că a avut intenția de a-i da foc victimei, iar stropirea acesteia
cu combustibil nu putea fi de natură să constituie o apărare în fața acțiunilor
agresive ale victimei.
Mai mult de atât, după ce hainele victimei au luat
foc, inculpatul nu a făcut niciun gest pentru a o ajuta pe aceasta, plecând să
se culce. Această atitudine demonstrează, odată în plus, faptul că inculpatul a
avut în mod cert intenția de a o incendia pe victimă și că a realizat această
rezoluție infracțională, în modalitate pe care și-a propus-o, neavând ulterior
acestui moment nicio reacție care să demonstreze faptul că nu aceasta i-ar fi
fost intenția.
În aceste condiții nu poate fi primită cererea
formulată de a se schimba încadrarea juridică a faptei din tentativă la omor
deosebit de grav în cea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.,
câtă vreme, în mod corect prima instanță, iar ulterior instanța de apel, a
procedat în sensul specificat cu deplin drept.
Noțiunea de cruzimi prezintă două înțelesuri. Unul
intrinsec acțiunii de ucidere, constând în întrebuințarea de către făptuitor a
unor metode inumane și inutile de chinuire a victimei înainte de deces și
altul, extrinsec acțiunii de ucidere, constând în agravanta socială a actului
de ucidere, respectiv în atitudinea lui de a inspira orare și groază celor care
au cunoștință de el și de procedeele folosite. În speță, suntem în prezența
amândurora, câtă vreme, acțiunea de incendiere presupune cauzarea unor
suferințe prelungite și de maximă intensitate, având ca rezultat, în afară de
intenția suprimării vieții victimei și chinuirea ei fizică sau morală și, în
același timp, acest procedeu este de natură să provoace sentimentul de oroare
sau groază.
Apoi, prima instanță a reținut justificat în favoarea
inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit.
b) C. pen. și, pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 76 alin. (2)
C. pen., i-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special, de 4
ani închisoare.
Nu poate fi primită cererea inculpatului recurent, de
a se da o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante și, pe cale de consecință,
a i se aplica o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege și nici de a
se schimba modalitatea de executare a pedepsei în sensul ca aceasta să nu fie
executată prin privare de libertate, în raport de circumstanțele reale în care
a fost comisă fapta și de gravitatea deosebită a acesteia și, câtă vreme, la
individualizarea pedepsei, tribunalul a ținut seama de toate împrejurările și
faptele invocate de către inculpat ca și circumstanțe atenuante personale.
Și Curtea de Apel a apreciat că pedeapsa de 4 ani
închisoare, cu executare prin privare de libertate, ce i-a fost aplicată
inculpatului corespunde, sub aspectul naturii și duratei ei, gravității faptei,
pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului și aptitudinii
acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Inculpatul trebuie să conștientizeze că a comis o
faptă de o gravitate deosebită, împotriva propriului frate, iar acest lucru se
poate face doar prin aplicarea unei pedepse care a fost corect individualizată,
cuantificată, de prima instanță.
Astfel fiind, în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2) inculpatul va fi obligat
la plata de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul F.V. împotriva Deciziei penale nr. 64/ A din 7 octombrie 2010 a
Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.