ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2011

Asupra recursului penal de față, Pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 34 din 16 februarie 2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridica a infracțiunii reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului F.V., fiul lui V. și A., din tentativa la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen. în tentativa la omor deosebit de grav prevăzuta de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c), 176 lit. a) C. pen. cu reținerea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora îl condamnă pe inculpat la o pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.109,31 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgenta Oradea, precum și la plata majorărilor de întârziere până la data plătii efective. S-a luat act de renunțarea la pretențiile civile formulate de către partea civila F.F. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 23 martie 2009 dat în Dosarul nr. 533/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.V.

pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen., reținându-se în fapt că în noaptea de 13/14 august 2008 în cursul unui conflict cu fratele său F.F., a luat un flacon cu benzină și a aruncat pe partea vătămată acest lichid după care i-a dat foc cu un chibrit. Partea vătămată a reușit să se dezbrace de o parte din hainele aprinse și să stingă restul flăcărilor deplasându-se ulterior la locuința surorii sale F.A. de unde a fost preluat de o ambulanță și transportat la Spitalul Clinic Județean Oradea. Partea vătămată F.F. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 4.500 lei, însă în cursul judecații a arătat ca înțelege sa renunțe la aceste pretenții.

Spitalul Clinic Județean Oradea s-a constituit parte civila cu suma de 3.715,63 lei, din care suma de 3.109,31 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate în perioada 14 august 2008 - 02 septembrie 2008, iar suma de 606,32 lei reprezentând majorările de întârziere până la data de 28 aprilie 2009. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, deși partea vătămata F.F. și inculpatul F.V. sunt frați, între cei doi persistă de mai multă vreme o stare de conflict manifestată prin multe certuri și chiar confruntări fizice, stare recunoscută de amândouă părțile și confirmata de martorii F.A.L. (fila 25 fond), F.M. (fila 29 up) și F.S. (fila 22 fond).

În aceste împrejurări, în seara zilei de 13 august 2008, în jurul orei 24,00-0,30, partea vătămata F.F., după ce a consumat băuturi alcoolice împreuna cu martorul F.S., s-a deplasat la locuința inculpatului F.V., fratele sau. Potrivit declarației părții vătămate din cursul urmăririi penale, trecând prin apropierea locuinței inculpatului l-a auzit pe acesta ca se certa cu fiul sau și l-a strigat întrebând ce se întâmpla. Inculpatul a ieșit din casa, s-a apropiat de partea vătămata și l-a „stropit de doua ori cu benzina, după care a aprins ceva (bricheta sau chibrit) și mi-a aprins hainele. Imediat am luat foc, mai precis hainele cu care eram îmbrăcat, fratele meu nu a intervenit în nici un fel pentru a stinge focul ci se uita la mine cum ard hainele și rostogoleam pentru stinge focul și strigam de durere" - fila 27 up.

Ulterior, în cursul judecații, partea vătămata a revenit asupra declarației anterioare și a recunoscut ca el a fost cel care l-a chemat afara pe inculpat, iar în cursul certurilor care au urmat a încercat sa îl atace cu o șurubelnița pe care o avea în buzunar (fila 36 fond). Declarația părții vătămate se coroborează în mare măsura cu declarația inculpatului, care circumstanțiază însă împrejurările în care a avut loc întâlnirea cu partea vătămata. Astfel, inculpatul a arătat ca în noaptea de 13/ 14 august 2008, în jurul orei 2,00, a fost trezit de partea vătămata care striga tare, chemându-l afară și amenințându-l că o sa-l înjunghie cu cuțitul (fila 25 up). Aceeași poziție a fost reiterată de către inculpat și în fața instanței când a arătat că a fost trezit în acea noapte de fratele sau, „bătând cu pumnii în roletele ferestrelor și strigând amenințări.ca mă omoară" - fila 15 fond.

Deși a recunoscut ca partea vătămata s-a limitat la a striga și a profera amenințări, fără a încerca să intre în locuința sa, inculpatul a hotărât sa iasă afara, însă a luat și un recipient în care se afla benzina, iar potrivit propriei sale declarații, în momentul în care partea vătămata i-a arătat două cuțite afirmând ca i le va înfige în gat, l-a stropit pe acesta din urma cu benzina din flacon. Întrucât partea vătămata avea o țigara aprinsa în mână, benzina aruncata a luat foc (fila 25 up și fila 15 fond). După ce a reușit să se dezbrace de hainele aprinse, partea vătămata, strigând de durere, s-a îndreptat spre locuința surorii sale F.A. pentru a-i cere ajutor, iar inculpatul s-a întors în casa ca sa se culce - declarație inculpat fila 15. Martorul F.M., fiul martorei F.A., a fost cel care a sunat la serviciul de urgenta 112 și la fața locului s-a deplasat o ambulanta aparținând de S.M.U.R.D.

Oradea care l-a transportat pe partea vătămata la Spitalul Clinic Județean Oradea, unde a și fost internat pentru o perioada de 19 zile. S-a arătat că, în literatura medicală se retine că orice arsură de gradul II sau III care depășește 15% din suprafața corpului adultului si 5% din cea a copilului, trebuie sa beneficieze de o asistență medicală imediată completă, pentru a preîntâmpina constituirea șocului.

Potrivit raportului de constatare medico-legala întocmit de către Serviciul de Medicina Legala Oradea (fila 16 up), partea vătămata a fost internata în data de 14 august 2008 ora 4,20 cu diagnosticul arsură cu benzină aprinsa gradul I/II pe 20% din suprafața corporala - față, torace anterior, abdomen anterior și antebrațe și mâini bilateral, cap. S-a opinat că leziunile constatate datează din data de 13/ 14 august 2008, au fost produse prin flacăra rezultată din aprinderea unei substanțe inflamabile și au necesitat un număr de 40-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Martorii audiați în cauză nu au văzut incidentul și nu au putut relata decât aspecte indirecte privitor la infracțiunea dedusa judecații.

Astfel, soția inculpatului, F.M., a arătat ca a fost plecata de acasă în momentul incidentului dintre părți, auzind doar scandalul în timp ce era la locuința fiului sau - fila 24. Martorii F.M. și F.A.L., rude cu cele două părți, cei la locuința cărora s-a deplasat inculpatul după incendierea sa pentru a cere ajutor, au avut o poziție vădit contradictorie în cursul urmăririi penale și al judecații. Astfel, daca în cursul urmării penale, F.M. a declarat ca partea vătămata le-a spus ca inculpatul „l-a stropit cu benzina și i-a dat foc" - fila 29, în fața instanței a revenit asupra celor declarate anterior și a arătat ca partea vătămata nu i-a spus ce s-a întâmplat - fila 23. Aceeași poziție contradictorie a manifestat-o și martora F.A.

ce a arătat în cursul judecații ca, deși a sunat după ambulanta, nu și-a dat seama ca partea vătămata prezintă arsuri, ci a crezut ca „este murdar de praf de pe jos" fila 25 fond. Sub aspectul laturii obiective al infracțiunii de tentativă de omor calificat reținută în actul de sesizare, Tribunalul a constatat că, deși inculpatul recunoaște doar actul material al aruncării/stropirii părții vătămate cu benzină, starea de fapt ce rezulta din ansamblul probator conduce la concluzia ca inculpatul a și inițiat aprinderea benzinei aruncate pe partea vătămata. Astfel, chiar din declarația inculpatului rezultă cu certitudine că a avut intenția de a arunca benzina pe partea vătămata și de a-i da foc încă de la ieșirea din casa, câtă vreme s-a pregătit în acest sens prin luarea flaconului asupra sa.

Simpla aruncare a unui lichid pe partea vătămata nu ar fi fost de natura sa se constituie ca o apărare validă în fața acțiunilor agresive ale părții vătămate ce ar fi fost înarmată, potrivit declarației inculpatului, cu două cuțite. Or, împrejurarea că după ce l-a stropit cu benzina pe partea vătămata, focul a fost aprins de inculpat cu un chibrit/bricheta sau s-a aprins de la țigara părții vătămate este irelevant pentru realizarea conținutul constitutiv al infracțiunii sub aspectul laturii obiective. Intenția inculpatului, recunoscuta de altfel de acesta în declarațiile sale în care afirma ca așa a înțeles el să se apere de amenințarea părții vătămate, a fost de a-l incendia pe acesta din urmă, rezoluție infracționala pe care a și pus-o în executare.

Împrejurarea ca a acționat inclusiv prin aprinderea unui chibrit/bricheta sau doar a profitat de țigara aprinsa a părții vătămate are doar rolul de a stabili circumstanțele concrete în care s-a comis fapta. Însă, deși inculpatul a negat constant în toate declarațiile date ca ar fi aprins benzina aruncata pe partea vătămata și deși chiar și partea vătămata a revenit asupra declarațiilor inițiale în care a afirmat ca inculpatul ar fi aprins o bricheta sau chibrit pentru a aprinde benzina aruncata, tribunalul a reținut că atât declarația inculpatului F.V. cât și a părții vătămate F.F. din cursul judecații sunt parțial nesincere. Modalitatea în care inculpatul a relatat cele întâmplate organelor de urmărire penală, chiar a doua zi după incident, este relevantă pentru gradul de sinceritate manifestat.

Astfel, inculpatul a arătat că „am aruncat cu benzina din flacon pe el - pe piept - iar în acel moment C. ținea cele două cuțite în mana dreapta, iar cu mana stânga a încercat sa își aprindă țigara cu bricheta din mana. În acel moment, benzina de pe el s-a aprins" - fila 22 up. Or, comportamentul părții vătămate astfel cum este prezentat de către inculpat, în sensul ca ar fi inițiat atacul împotriva sa cu cele două cuțite și tocmai în momentul în care a fost stropit cu benzina partea vătămata a găsit de cuviința sa întrerupă atacul și să își aprindă o țigara, este lipsit de orice rațiune. Pe de altă parte, s-a remarcat că partea vătămata le-a relatat și cadrelor medicale ce i-au acordat primul ajutor, în momentele imediate comiterii infracțiunii, iar nu doar organelor de urmărire penala, că fratele sau i-a dat foc cu benzina -raportul de constatare medico-legala fila 16 up.

În ce privește latura subiectiva a infracțiunii, instanța retine că inculpatul a manifestat o anumită determinare în punerea în executare a rezoluției infracționale câtă vreme nu s-a limitat la o singura acțiune de aruncare a benzinei pe partea vătămata, ci a repetat această aruncare cu consecința acoperirii unei suprafețe relativ întinse din corpul părții vătămate, astfel încât în urma incendierii acesteia a fost afectata 20% din suprafața sa corporala.

Coroborând aceasta determinare cu comportamentul avut după incendiere când nu a dat nici un ajutor părții vătămate pentru a stinge flăcările ce au cuprins hainele acestuia, nu a solicitat ajutor medical deși situația părții vătămate era grava, ci pur și simplu „s-a dus la culcare", instanța de fond a tras concluzia că inculpatul a prevăzut cu certitudine rezultatul acțiunii sale prin punerea în executare a hotărârii de a o incendia pe partea vătămata și a urmărit producerea lui, chiar daca nu a continuat săvârșirea unor noi acte de executare și după ce partea vătămata a devenit lipsita cu totul de apărare în momentele în care încerca sa se dezbrace și sa stingă focul. Sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de către inculpat, tribunalul a reținut că încercarea sa de a suprima prin incendiere viața părții vătămate, fratele sau, realizează atât conținutul agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

cât și pe cea prevăzuta de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a reținut că, potrivit art. 149 alin. (1) C. pen. prin rude apropiate se înțelege ascendenții și descendenții, frații și surorile, copii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție astfel de rude. Or, calitatea de frați a părții vătămate și a inculpatului este stabilita prin actele de stare civila - fotocopie carte de identitate inculpat F.V. fila 34 up și identificarea părții vătămate atât de către organele de urmărire penala cât și instanța de judecata cu prilejul audierilor pe baza actului de identitate. Totodată, Tribunalul a reținut că acțiunea prin care a pus în executare inculpatul rezoluția infracționala de a suprima viata victimei, aceea de incendiere prezintă un pregnant caracter de cruzime.

S-a apreciat că dincolo de suferințele fizice inerente suprimării vieții unei persoane, cele cauzate de incendiere reflectă o dorința de chinuire a victimei. Suprimarea vieții se întinde în cazul incendierii pe o durata relativ mai mare de timp decât în cazul altor acțiuni apte de a produce moartea unei persoane, astfel încât și suferințele îndurate de victima vor avea o alta consistenta și reprezentare, inclusiv în rândul celor ce iau cunoștința de fapta. S-a mai arătat că este relevant și de notorietate de asemenea aspectul că, în cazul persoanelor ce suferă arsuri de o anumita intensitate, unul din factorii esențiali ai tratamentului medical aplicat este sedarea, tocmai pentru a se diminua suferințele excesive pe care sunt nevoiți sa le suporte cei afectați.

în raport cu cele de mai sus, tribunalul a considerat că se impune reținerea acestei agravante la încadrarea juridica a faptei inculpatului. De asemenea, instanța tribunalul a apreciat că acțiunile părții vătămate, prealabile faptei inculpatului, respectiv acțiunea părții vătămate de a-l trezi pe inculpat în cursul nopții, în condițiile în care acesta, spre deosebire de partea vătămata, nu și-a petrecut ziua consumând băuturi alcoolice ci muncind, precum și acțiunea de a profera amenințări la adresa inculpatului, toate acestea pe fondul conflictelor anterioare dintre cele două părți, îndrituiește reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, tribunalul a reținut că fapta inculpatului a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinata de provocarea exercitata de către partea vătămata prin violenta psihica.

Cu toate acestea, tribunalul a reținut că apărarea inculpatului în sensul ca s-ar fi aflat în stare de legitima apărare, nu este întemeiata câtă vreme partea vătămata nu a pătruns în locuința sa, acțiunile sale limitându-se la a profera amenințări la adresa inculpatului. în cauza nu a existat un atac direct și imediat îndreptat împotriva inculpatului care sa justifice reacția sa și sa poată caracteriza acțiunea inculpatului ca fiind săvârșită în stare de legitima apărare. Ca atare, tribunalul, reținând că inculpatul a încercat în noaptea de 13/ 14 august 2008 să suprime viata părții vătămate F.F., fratele sau, prin incendiere și în condițiile existentei unei provocări din partea acesteia, încercare ce nu și-a produs efectul doar gratie reușitei părții vătămate de a stinge în timp util focul declanșat, precum și intervenției cadrelor medicale, a dispus, în baza art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii cu care a fost sesizata din tentativa de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen. în tentativa la omor deosebit de grav prevăzuta de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c), art. 176 lit. a) C. pen. cu reținerea art. 73 lit. b) C. pen., texte de lege în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea. La stabilirea cuantumului acesteia, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa prevăzute pentru aceasta infracțiune, gradul de pericol social al infracțiunii reflectat de împrejurările în care a fost comisa infracțiunea, de urmarea produsa, precum și de persoana și conduita inculpatului ce nu are antecedente penale, a participat la procesul penal prezentându-se la fiecare termen de judecata și și-a exprimat regretul față de fapta comisa.

Cu toate acestea, s-a apreciat că, împrejurările amintite mai sus nu impun și reținerea vreuneia dintre circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. astfel cum s-a solicitat de către inculpat. Împrejurarea ca a achitat suma solicitată de către partea vătămata și s-a împăcat cu acesta nu reflectă cu adevărat o stăruința în înlăturarea rezultatului infracțiunii, cu atât mai mult cu cât prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Clinic Județean Oradea a rămas nereparat. De asemenea, atitudinea sa nu a fost complet sinceră pentru a se putea retine circumstanța judiciara prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), iar lipsa sa de antecedente penale în raport cu gravitatea infracțiunii de tentativa la omor deosebit de grav exclude calificarea conduitei sale ca fiind buna în sensul cerut de lit. a art. 74 C. pen.

Pentru aceste motive, tribunalul i-a aplicat inculpatului o pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie. De asemenea, va aplica inculpatului și pedeapsa complementara prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F.V., în data de 4 martie 2010. Cum termenul de apel a curs pentru inculpatul F.V. de la pronunțare, acesta fiind prezent în instanță la termenul de judecată din 9 februarie 2010, când s-a dezbătut în fond cauza, în fața curții de apel, în ședința publică din 9 septembrie 2010, apărătorul din oficiu al inculpatului apelant a solicitat repunerea inculpatului în termen de apel, ulterior la dosarul cauzei fiind depusă adeverința medicală din 13 februarie 2010 eliberată de dr.

K.E., din care rezultă că inculpatul apelant, datorită afecțiunii de care a suferit, respectiv lombosciatică, a fost imobilizat la pat în perioada 13 februarie - 8 martie 2010. Curtea de Apel, prin încheierea de ședință din 14 septembrie 2010, constatând că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, în baza dispozițiilor art. 364 C. proc. pen., l-a repus pe inculpat în termenul de apel. Ulterior, prin concluziile formulate, apărătorul inculpatului apelant a solicitat ca, în urma admiterii apelului să se desființeze sentința, în principal în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor deosebit de grav în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., ținând seama de numărul de zile de îngrijiri medicale, precum și de faptul că inculpatul apelant a fost provocat de victimă, care este fratele său, inculpatul apelant fiind cel care l-a crescut.

S-a mai arătat, sub acest aspect, că deși în flaconul folosit de inculpat pentru a o stropi pe victimă se găsea combustibil, intenția inculpatului apelant a fost aceea de a o trezi pe victimă și nu de a o incendia. În subsidiar s-a cerut ca, în urma admiterii apelului să se rețină în favoarea inculpatului apelant circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată. S-a invocat faptul că inculpatul apelant nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta și că, așa cum s-a arătat, victima este fratele său, pe care inculpatul apelant l-a crescut, astfel explicându-se, într-un anume sens, și reacția pe care a avut-o ca urmare a comportamentului acestuia.

Inculpatul apelant personal a solicitat ca pedeapsa ce îi va fi aplicată să nu fie una cu executare prin privare de libertate. Examinând sentința atacată prin prisma apelului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 și art. 378 C. proc. pen., curtea a constatat că sentința este temeinică și legală, iar apelul declarat de inculpat este nefondat și a fost respins ca atare, potrivit Deciziei penale nr. 64/ A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea. Împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către aceeași persoană, inculpatul F.V. Practic se reitera aceleași critici din apel sub forma însă a unor cazuri de casare.

Astfel, s-a solicitat admiterea recursului, în principal în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav în cea prevăzută de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., solicitând a se avea în vedere în acest sens numărul de zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că victima este cea care l-a provocat pe inculpat. Inculpatul a vrut doar să o trezească pe victimă, neavând intenția să o incendieze, hainele aprinzându-se la țigara aprinsă a acesteia. În subsidiar a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată sub minimul general.

A solicitat, sub acest aspect, să se țină seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta și că, victima este fratele său, pe care inculpatul l-a crescut. Instanța de recurs reține următoarele, în funcție de cazurile de casare expres invocate prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14, precum și cele abordabile din oficiu: Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând eficiență, motivat, declarațiilor inculpatului, respectiv ale părții vătămate și martorilor care se coroborează și care conduc, logic, la concluzia că inculpatul a avut în mod cert intenția de a o incendia pe victimă.

Raționamentul primei instanțe este corect și nu poate fi înlăturat, aspect reiterat și în calea de atac ordinară a apelului unde au fost abordate aceleași critici. Astfel, chiar din declarația inculpatului rezultă cu certitudine că a avut intenția de a-i da foc victimei, iar stropirea acesteia cu combustibil nu putea fi de natură să constituie o apărare în fața acțiunilor agresive ale victimei. Mai mult de atât, după ce hainele victimei au luat foc, inculpatul nu a făcut niciun gest pentru a o ajuta pe aceasta, plecând să se culce. Această atitudine demonstrează, odată în plus, faptul că inculpatul a avut în mod cert intenția de a o incendia pe victimă și că a realizat această rezoluție infracțională, în modalitate pe care și-a propus-o, neavând ulterior acestui moment nicio reacție care să demonstreze faptul că nu aceasta i-ar fi fost intenția.

În aceste condiții nu poate fi primită cererea formulată de a se schimba încadrarea juridică a faptei din tentativă la omor deosebit de grav în cea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., câtă vreme, în mod corect prima instanță, iar ulterior instanța de apel, a procedat în sensul specificat cu deplin drept. Noțiunea de cruzimi prezintă două înțelesuri. Unul intrinsec acțiunii de ucidere, constând în întrebuințarea de către făptuitor a unor metode inumane și inutile de chinuire a victimei înainte de deces și altul, extrinsec acțiunii de ucidere, constând în agravanta socială a actului de ucidere, respectiv în atitudinea lui de a inspira orare și groază celor care au cunoștință de el și de procedeele folosite.

În speță, suntem în prezența amândurora, câtă vreme, acțiunea de incendiere presupune cauzarea unor suferințe prelungite și de maximă intensitate, având ca rezultat, în afară de intenția suprimării vieții victimei și chinuirea ei fizică sau morală și, în același timp, acest procedeu este de natură să provoace sentimentul de oroare sau groază. Apoi, prima instanță a reținut justificat în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și, pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., i-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special, de 4 ani închisoare.

Nu poate fi primită cererea inculpatului recurent, de a se da o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante și, pe cale de consecință, a i se aplica o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege și nici de a se schimba modalitatea de executare a pedepsei în sensul ca aceasta să nu fie executată prin privare de libertate, în raport de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta și de gravitatea deosebită a acesteia și, câtă vreme, la individualizarea pedepsei, tribunalul a ținut seama de toate împrejurările și faptele invocate de către inculpat ca și circumstanțe atenuante personale. Și Curtea de Apel a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, ce i-a fost aplicată inculpatului corespunde, sub aspectul naturii și duratei ei, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.

Inculpatul trebuie să conștientizeze că a comis o faptă de o gravitate deosebită, împotriva propriului frate, iar acest lucru se poate face doar prin aplicarea unei pedepse care a fost corect individualizată, cuantificată, de prima instanță. Astfel fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului. În baza art. 192 alin. (2) inculpatul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva Deciziei penale nr. 64/ A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.